poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2498 .



Emil Loteanu, ”un fatalist cu destinul soldatului care e părăsit în tranșee”
personale [ ]
Excerpte dintr-un interviu inedit cu regizorul, actorul și scriitorul Emil Loteanu (ultima înregistrare documentată înaintea dispariției sale fizice)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [PROTEURO ]

2010-03-08  |     | 



(ultima înregistrare documentată înaintea dispariției sale fizice)

Întîmplarea a vrut să ne cunoaștem la una din manifestațiile culturale din cadrul Festivalui internațional de dansuri evreiești, pe cînd colectam materiale pentru numărul de căpătîi al ziarului „Juventus”. A acceptat imediat să îmi vorbească, incitîndu-mă la discuție cu un zîmbet copleșitor. Obrazul proaspăt ras, doldora cîndva de cei doi favoriți familiari, acum argintii. M-a izbit acest detaliu nesemnificativ, dar care ținea de aura mitologică pe care o exercita asupra tinerilor condeieri. Și a doua remarcă, diferită de atmosfera grotescă hollywood-iană. Nu era însoțit de umbra vreunui bodyguard. Singur. În sacou și cu binecunoscuta basma înflorată la butonieră. Am convenit pentru o discuție ulterioară.


„Cui îi este dat să trăiască – atunci să trăiască...”


IGOR URSENCO:
– Maestre Emil Loteanu, pentru început vreau să vă mulțumesc pentru faptul că ați găsit timp să ne întreținem. Am înțeles că Agenda de lucru vă este destul de încărcată...

EMIL LOTEANU:
– Așa este. Acum vin chiar de la Radio Moldova, unde am imprimat o serie de emisiuni-memorii despre tinerețea mea, inclusiv „perioada de aur”, pe cînd activam alături de generația mea și conlucram cu “Tineretul Moldovei”. Þin minte că avea un tiraj uriaș pe vremea aceea și se vindea ca pîinea caldă. Agenda electorală mă face mai încărcat ca în tot restul vieții…

IGOR URSENCO:
– Ați adus vorba despre tinerețe și vă propun să menținem firele amintirii la trap mărunt, galopul încă urmează să-l înfăptuim... Generațiile anterioare și-au luminat tinerețea și gustul artistic, odată întîlniți în fața ecranului cu eroii neordinari ai regizorului Loteanu. O țară întreagă, ex-sovietică, și-a văzut rostul inițial (nu mi-e frică de exagerare!) în filmele parabole line de tîlc, care după mine rămîn un model neîntrecut de poeme lirice animate. Dacă am face o „ochire retrospectivă”, vorba clasicului Negruzzi, asupra acestor filme, care mai este șansa lor la 1996? Și nu vreau să citez aici „O șatră urcă în cer” în favoarea „Poienelor roșii”, să zicem, sau „Barbu Lăutaru” în detrimentul „Luceafărului”...

EMIL LOTEANU:
– Fiecare spectator e format de o anumită modalitate de receptare. Ochii lui văd doar ceea ce e deprins să vadă. Iar aceasta este contribuția regizorului! Din păcate nu avem nici cantitate, nici calitate. În acest sens, lucrurile stau foarte prost, pentru că industria cinematografică din Moldova e distrusă...

IGOR URSENCO:
– Vă referiți la activitatea concernului „Moldova film”?

EMIL LOTEANU:
– „Cui îi este sortit să moară – să moară. Cui îi este dat să trăiască – atunci să trăiască..”


„Toată speranța – la cei din ștreang”


IGOR URSENCO:
– În „Găoacea”, ultimul film al dumneavoastră turnat la Chișinău, realitatea social-economică ține ține de o lume aproape dostoievskiană?

EMIL LOTEANU:
– E o peliculă poetică, de fapt o dramă contemporană, ce culminează cu distugerea și martirajul unei întregi epoci, a unei societăți întregi cu tot cu eroii ei... E un film făcut pe banii împrumutați de la bancă, statul nu a alocat nimic...

IGOR URSENCO:
– Și, desigur, nu pot să nu vă întreb despre faptul dacă ați prins pulsul unei pelicule noi...

EMIL LOTEANU:
– Tot din lipsa banilor stă nerealizat un film pe care l-am întitulat „Toată speranța la cei din ștreang”...

IGOR URSENCO:
– Á propós de cinematografie. Intenționăm să avem în paginile ziarului nostru o rubrică permanentă. Putem miza, în acest sens, pe sprijinul dumneavoastră?

EMIL LOTEANU:
– Cu plăcere vă voi răspunde la orice ofertă concretă. Mai ales că formați o echipă tinerească...

IGOR URSENCO:
– Și fiindcă tot suntem ancorați la capitolul artă, se cade să menționăm și activitatea dumneavoastră în domeniul literaturii: mă refer la poezie și ublicistică. Ba mai mult. E o convingere fermă a mea că istoria literaturii va reține și numele poetului Emil Loteanu. Nu țin neapărat să exemplific, dar nu pot să nu pomenesc textul liric impresionant dedicat lui Garcia Lorca ori eseul poetic „Crîmpeie de dragoste” scris cu har, dar mai ales cu comprehensiunea destinului eminescian. În anii de la urmă n-a mai apărut nimic semnat de pana maestrului Loteanu...

EMIL LOTEANU:
– Mă bucur mult că v-a plăcut poezia. Eram pe cale să și o uit... Cum să vă spun? Poezia e o împărtășire intimă, legată de un anume moment al vieții. Eseul, în schimb, a rezultat din truda mea asupra „Luceafărului” (e vorba desre filmul omonim - n. a.), cînd am fost nevoit să citesc mii de pagini entru a mă documenta și pătrunde sorții Marelui Poet... Într-adevăr, n-am mai publicat timp îndelungat, dar poeziile ce continui să le scriu le citesc doar unui cerc restrîns... Cum ar fi un vin vechi, pe care îl bei cu prietenii. Sper să le adun, cîndva, între coperțile unei cărți mai voluminoase...


Primul decret în calitate de Președinte al Statului...


IGOR URSENCO:
– Să îngăduim puțin și la o latură necunoscută din activitatea dumneavoastră: veți candida la postul de Președinte al Republicii Moldova. Dar aici se strecoară o capcană. După mine, activitatea lui Nicolae Manolescu-politicianul a sabotat pe nedrept activitatea lui... Nicolae Manolescu-politicianul... La fel, nu-l pot vedea – și nici un argument artistic nu mă poate convinge – în calitate de președinte peruvian pe un Mario Vargas Llosa... Ce v-a făcut să recurgeți la o asemenea decizie? Căci, de altfel, notorietatea nu v-a ocolit...

EMIL LOTEANU:
– A țîșnit din mine protestul. Ajunge halul de mizerie în care trăim! Ajunge jocul politic pe care îl fac guvernanții acestui petec de pămînt! Ajunge cît au stat la putere..!
În ceea ce privește funcția de Președinte a unui stat, domnul meu, dă-mi voie să nu fiu de acord... Actorul Ronald Reagan a făcut o cotitură radicală în politica Statelor Unite ale Americii, iar actualul președinte polon a fost, din cîte știu, redactor-șef la unul din cele mai citite ziare de acolo...

IGOR URSENCO:
– Credeți că aveți șanse egale în fața celorlalți pretendenți la înaltul post?

EMIL LOTEANU:
– Sunt un fatalist. Am destinul soldatului care e părăsit în tranșee... Dar mă călăuzește o regulă. Citez după Socrate: „Un singur om poate salva lumea, și acesta ești tu...”. Voi lupta oricît de mici imi sînt șansele...

IGOR URSENCO:
– Să admitem că circumstanțele vor fi de asemenea natura, încît va trebui să cedați. Ați face-o în favoarea altui candidat?

EMIL LOTEANU:
– Nu am de gînd!

IGOR URSENCO:
– Care ar fi primul decret al lui Emil Loteanu în calitate de Președinte al Statului?

EMIL LOTEANU:
– Decretul cu privire la acoperirea salariilor și pensiilor...Și aș mai zice: „Mame și tați, bunicuțe și bunei, iertați-ne, dacă puteți, ticăloșia față de voi, cei care ne-ați dat viață și ne-ați crescut... Iertați-ne că v-am lăsat să căutați, prin bălării, prazul și oul de rață sălbatică...”

IGOR URSENCO:
– Puțini se pot lăuda cu o activitate atît de complexă, dar – să apelăm la efectele paronomaziei – omenește ar fi să vă încrînceneze vreun complex uman...

EMIL LOTEANU:
– Știți dictonul latin: „Sînt om...

IGOR URSENCO:
– …și nimic omenesc nu mi-e străin...”

EMIL LOTEANU:
– Timpul care trece prea repede - iată complexul meu...
IGOR URSENCO:
– La finele discuției puteți veni cu o doleanță sau un mesaj pentru membrii echipei noastre...

EMIL LOTEANU:
– Vă doresc să trăiți din dragoste și din adevăr, dar să fiți și clănțoși, în sensul bun al cuvîntului. Aș vrea să văd un „Juventus” cu spirit critic, aidoma unui mînz nedresat...

P.S. Consiliul administrativ-economic, secondat de cenzura ideologico-politică, au considerat interviul de mai sus ca fiind subversiv, astfel că primul număr (24 august 1996) al ziarului „Juventus” – la care urma să fiu redactor-șef – a fost și ultimul.


Reproducere după ziarul „Juventus”, nr. 1, 24 august 1996, pag. 3



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!