poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2421 .



eu...
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [the_same ]

2009-12-31  |     | 



..nu mă prea pricep atât de bine la a mulțumi;
le simt doar într-un mare fel, vibrînd.
dar știu că trebuie și spuse,
măcar din când în când..



niciodată nu mi-am pus problema c-aș putea fi ridicolă mulțumind cuiva.
cu toate astea cel mai des mi se pune un nod în gât, pentru că sunt copleșită de ceva...un gest...o atitudine... venită dinspre acel cineva.
aici e clenciul: știu să-ți spun ce cred despre tine, știu să-ți dau și-un șut dacă e nevoie, reușesc să surclasez momentele în care devii penibil și conștientizezi asta, mă fac că plouă dacă devine vizibil deranjant penibilul momentului și te ajut să-l depășești, dar...
să-ți spun că te iubesc
sau să-ți mulțumesc
sau să te rog să mă ierți
sau doar să te rog..

pe tine, cel care m-ai făcut muci
prin a fi doar tu....frumos de tu
da...
îmi vine greu în a le da contur
gândurile-mi-s de jur împrejur
te cuprind, te alintă
te țin de inimă, de minte
și..atât.
încerc doar să trimit vibrația care m-a zdruncinat odată cu gestul venit din partea-ți.

( chiar dacă am cam dat-o în bâlbâială lacrimogenă și-ar trebui să mă opresc, ete că n-o fac.)

discutam cu cineva cum este ca oamenilor din viața ta "sa le mulțumești pentru că există"...uuff! dumnezeule!
sunt situații în care îi mulțumești omului special din fața ta, din viața ta, tocmai prin a nu o spune vreodată deliberat, explicit.
și, de la caz la caz, prin a-l lăsa liber de orice obligație strict în direcția asta;
sau sunt situațiile în care rămâi realmente mut, forever and ever, oricât ai avea iureșul de vorbe dincolo de chip.
de cele mai multe ori - mai exact spus cel mai des, în astfel de momente - am reacția inversă: îi iau în balon sau le spun câteva vorbe de duh...în ideea de "dă-te, băi, mai încolo"...știi?!
sau îi îmbrățișez.
ei oricum o știu.

problema intervine în zona necunoscutului unde chiar poți leza într-un mare fel.
și devine nașpa.
deja suntem trei entități ( ca-ntr-o relație): eu, celălalt și 'mulțumesc!'.



PS: de ce când suntem copii sau îi creștem pe-ai noștri ne vin mult mai la îndemână cuvintele magice...?!
'te rog'...'mulțumesc'...
automatisme timpurii sau alterări întârziate?


cred că, de fapt, ce încercam eu aici era doar un
mulțumesc!

..și-aveți grijă de voi!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!