vrei sa tragi de volan să tai parapetul dar e târziu taci
ucizi realitatea îi aşezi mumia
cu vedere spre ceilalţi
în firida unui zâmbet blazat

în stânga Amstelul
îşi întinde trupul negru pe braţe reci de ciment
te sfâşie dorul unui amant insensibil
strigătele lui nasc vârtejuri în adâncuri
taie în ceaţă ca sirenele unor vapoare căutându-şi farul

când pleci vezi pe străzi ultimele iluzii agonizează
pline de sânge nişte animale lovite mortal şi
cât de bine pricepi aceste accidente intenţionate

şi râzi râzi de ironia momentului
faci piruete în spaţii înguste nu-ţi iese din minte ideea
că nici sfredelul ăsta nu-ţi taie drum afară din realitate
ameţeşti treci prin diverse centre de greutate şi
crezi că lumea se învârte în jurul tău
câtă minciună aici cherie

există ore
în care ceilalţi sunt simple pretexte pentru a nu ieşi din tine
râzi vorbeşti aluneci printre vertebre reverenţe şi
nimeni nu ştie că de fapt porţi alte dialoguri
cu fiinţe care-şi ţin caracterul într-o lumină dură
nu-şi ascund intenţiile sub podele şubrede





http://www.youtube.com/watch?v=nv4d0xzv5EA



(photo: "play with me / don't play me" by ligia pârvulescu)