Lumina vie, lumina moarta?
Cine mai face diferenta?
Cum pot hoinarele traverse ale sufletului sa sucombeze intr-o clipa ?
Dansezi lasciv intr-un strop de lamaie clara in spatele cortinei.
Ca o gaza in jurul neonului public, jubilez jurul tau.
Tu propria mea constelatie de stele moarte.
O supernova….atat de repede treci.
Joci pantomima cu nervii inimii mele...
In fiecare clipa trebuie ghicit alt vers, alt ritm.
Orga privirilor tale s-a rasfrant in oglinda.
Urma spumii de bere lasata de tine pe marginea paharului ciobit ma imbata ca gustul mierii de mai.
Si totusi lumina imploziei tale va dainuii peste veacuri.
Copii morti ce vor naste copii morti...care la randul lor vor naste alti copii care se vor bucura de tine, de lumina si caldura ta...si care vor fi la randul lor morti de atata dragoste care ii impresoara din aripile tale.
Tu soarele meu din neon.