dragul meu
eşti al nimănui de fapt şi
nici nu mai ştiu cum te cheamă
literele se amestecă şi de fiecare dată
iese numele altui bărbat
ca la o extragere loto la care iar nu câştigi

între timp eu am făcut
o talie subţire de la mersul furişat printre lucruri
sunt o femeie frumoasă şi insensibilă
în rest ce să fie nou, mai nimic
bisericile în care mergeam mai demult împreună
s-au înnegrit de fumul iluziilor şi
o mai ştii pe maică-mea
ea te iubeşte încă
probabil pentru că nu te-a cunoscut niciodată
deşi zilnic aprinde lumânări la căpătâiul morţilor

totul e cum ştii, există zile şi nopţi
furie lacrimi zâmbet plictis
între toate ai rămas singura mea dragoste
te văd uneori când mă uit în oglindă
atunci trec prin mine senzaţii
lucioase ca fulgerările unor bancuri de peşti
nu durează
închid tot sub dermatograf
şi alunec în adâncul chipului meu versatil

dragul meu e adevărat
deşi nu mai ştiu cum te cheamă
te şoptesc des ca pe o rugăciune
şi îmi încrucişez picioarele în semn de amin




(părinţilor mei, 13 sept. 2009)