la un moment dat toate crimele plictisesc
oamenii nu mai au farmecul de altădată

răsăriturile sunt grele de apă diforme
deschizi larg ochii pe dinăuntru
animalele se retrag din faţa focului
pădurea te despresoară oasele ies din tine ca nişte
cuţite înfipte de un asasin prost plătit
şi devii una cu depărtarea

pleci spre nelinişti spre pâlpâiri
peste apusuri întunericul coboară mâini blânde reci
casele cresc poartă în pântec ecouri de iarbă tăiată

ieşi din somn ca dintr-o apă murdară
pe mal orele înfăşoară noaptea cu gesturile mamelor triste
aici ţii adânc de mână un copil un copac uscat
mergi toceşti drumul până la lacrimi