mi-a atins sânii... un gest scurt, ca și cum ai încerca apa! era speriat de sentimentul revederii, părea un copil! l-ar fi speriat chiar și cumințenia unei oglinzi! și valul meu fierbinte, de-atâta mister, purta o iubire de diamante negre, versuri de santal crud... aerul ne domnea, ne așeza „magic” pe roata timpului, desenându-ne cheia dragostei, care pornește strălucirea ninsorii, prezentându-ne rochia „discurs” a dorului, care lungește liniștea ploii... momente sfinte, legănate de simplu și complicat. tresăriri. deslușiri. nimic nu ne va despărți! am aflat că noi suntem... picătura de soare!

23 august 2009, 23:27