poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4293 .



machiaj
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [nicam ]

2009-08-07  |     | 



persoana întâi nu e bună.

personajul se plânge că a trăit mult sub poduri. figurative. cu tălpile încrețite. de la apă, normal. cu ochii usturători. de la căutatul prin mâl. cu urechi țiuitoare. de la ciuliri, normal. niciun tren să meargă pe ape, să le rupă, să le despice. niciun cuțit să treacă prin pâine. pâinea caldă se rupe. pâinea caldă redevine cocă-n stomac. pâinea caldă se depune pe inimă, nu se elimină niciodată.

personajul a transpirat mult sub aceste poduri. cât afluenții. a suferit de frig și nevoi, a fluierat lupul, a strigat peștilor că nu poți aduce pe lume pești mai mici când lumea este acvariu. acum se ia peste mână. își masează picioarele. merge la suprafață.

personajul și-a ales mama, tatăl, prietena cea mai bună, prietenul cel mai bun, iubiții din extra-sezon, căutătorii de comori, ucigașii de perle, răniții de mămoșit, freza pentru primele întâlniri, creioanele de tocit, creioanele de ros, întrebările de tocit, întrebările de ros, gama în care să râdă, gradul de înclinare a zâmbetului, gardul de găurit, compasul pentru călătoriile intra, plăcile de tocit, genunchii de ros.

personajul trece prin zile ca știrbul prin miezul de pâine. își trece degetele prin lapte. nu mai dă sens niciunui act, niciunui gest. visează o lume în care să nu se întâmple nimic și să nu trebuiască să exprime ceva. o lume în care totul să stea fără să fie încremenire. să nu existe apă și verbe, contemplare sau orice denumește. să fie totul un miros. în care a te ridica în picioare și a da cu capul de pod să fie la fel cu a-ți juli burta de prag.

îmi revin la totuna.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!