ştii artificiile alea chinezeşti? care explodează aşa, haotic?
cam aşa te văd.
o scânteie care sare de colo colo, frumoasă în esenţa ei de lumină, dar care frige al naibii pe ăla de-ar întinde palmele s-o prindă.
pentru că e foarte greu de înţeles că rostul ei pe lume e să lumineze aşa şi nu altfel.
nu poţi să o pui în felinar şi nici la farul de la bicicletă.
dar poţi să o admiri toată noaptea dacă o laşi liberă. chiar şi ziua, daca nu e prea obosită.
dacă rostul e să luminezi frumos, află condiţiile în care ţi-ai spus că vei face asta.
uită viitorul şi prezentul şi caută în trecutul tău declaraţia de intenţii.
de acolo poţi să reconstruieşti "eu vreau". de acolo de unde ai uitat.
sau începe direct cu "eu nu vreau".
dar nu cu amândouă deodată.
pentru că aşa te vei consuma înainte de a mai dori cineva să-ţi guste dansul de steluţă în noapte.