luminile încet se sting...ultimul client cauta iesirea întunecata...aproape ultimul...am mai ramas eu... ce ciudat...singur în birt,afara soarele se pregateste sa încalzeasca trupurile înghetate...nu vreau sa plec...înca un rînd,comand...ce fericit sunt...comand unui pusti sa-mi toarne iluzii în pahar...el nu stie ce înseamna sa traiesti singur...înconjurat de oameni...multi oameni...singura lumina ramasa aprinsa e cea a unui felinar vechi... palid... suficient...trupul mi-e obosit...beau...mi-e sete...sete de viata...de iubire...ce folos...singura care îmi poate stapîni setea e bautura...diavolul e mîndru...nu am putere sa trec mai departe...sa uit ca am doar un trup...ca am si un suflet...am uitat de tot...nu mai pun suflet în nimic...ca si porcii care se scalda în mocirla si se simt bine,se racoresc...asa sunt eu...un suflet care se topeste în dogoarea iluziilor...trupul mi-l racoresc în bautura...vrednic de mila...nici macar atît...un pasager pe peronul unei gari parasite...astept trenul...va veni...în gîndul meu...va veni...doar vîntul mai cotrobaie prin cladirea ce odata adapostea oameni...si-un cîine...ma priveste cu mila...si el e mai fericit decît mine...e mort de foame...dar suferinta lui e trupeasca...el nu are constiinta...mai beau o gura...speranta se îneaca...o bataie sacadata în tejghea...degetele unei curve...asteapta sa fie servita...ea,care e la dispozitia tuturor...asteapta...o privesc lung...ma observa cu coada ochiului...ce ochi frumosi...ce fata stîlcita...exagerat de fardata...si totusi,ochii...îmi par cunoscuti...întorc privirea...paharul îmi e pe jumatate plin...sau gol...mai beau o gura...cuvintele prind viata...din gura ei...singur? da,raspund...cred...nu pari genul care sa piarda noptile prin birturi...asa e...raspund...uite ca se poate...doamna V...E,raspund...de ce doamna?...ciudat...adica...starea ei sociala si morala nu o recomanda ca fiind o doamna...totusi...are ceva ascuns în privirea aia ratacita...te îndeamna sa explorezi...sa vrei mai mult...ca o carare parasita...ce asteapta sa fie calcata...din nou...pustiul apare...nota de plata...te rog...mai beau un pahar...e dimineata...stiu...mi-e sete...încerc o conversatie cu "doamna"...deci...spui ca bei de necaz...nu-mi aduc aminte sa fi zis asa ceva...da,raspund...tu?...de sete...aha,de sete...pesemne ai avut de tras azi noapte...cum o cheama?...e frumoasa?...de ce nu te vrea?...prea multe întrebari,zic...ce importanta mai are?... o iubesc...si nu am curaj sa-I spun...asa,mai bine am tacut..nu vrea sa fie iubita ...de mine...sau de oricine...ea vede iubirea ca pe ceva frumos...sublim...nu se coboara între oameni...ei nu stiu sa iubeasca...iau o pauza...aprind o tigara...ma priveste cum o aprind...începator? ce conteaza?...am aprins-o...de ce bei?...ma întreaba a doua oara...nu stiu...tu?...la fel...ca si tine...deci...sa înteleg...te doare...DA!...îmi raspunde...durerea asta surda si continua...te distruge...si bautura te ajuta?...nu,zic...pai,si...nevermind...de ce îti tîrîi neputinta dupa tine?...las-o prada uitarii!...în acel moment am început sa o privesc cu alti ochi p doamna V...oamenii plini de vicii ascund în ei adevarul si viata...prind curaj si întreb...de ce faci ceea ce faci?...pentru bani nu cred ca o faci...din moment ce nu aduc fericirea...de unde sti ca nu aduc fericirea?...tu mi-ai zis...eu nu...ba da,zic...cînd?...neputinta omului se ascunde în vicii...iar viciul nu este întretinut de vreo valoare materiala...eventual o introduce în decor...viciul uman e sortit esecului...întotdeauna...pai si bautura?...cei cu ea?...nu e un viciu?...ba da,dar nu îl întretine...îl deschide lumii...si o lasa sa aleaga...accepta sau nu...eu am ales sa beau...e viciu sau dorinta?...sau durere?...spune tu..."meseria" ta e un viciu sau un protest?...e un mod de viata...nu cred,zic...un mod de viata nu ti-l alegi,ti se impune automat...ok,si oamenii aceia care în fiecare zi trec prin fata ta,cînd stai pe o banca în parc?...ce-i cu ei?...ei stiu ca tu îi urasti?..nu,zic..si-atunci,de ce îi urasti?...oare ei nu au dreptul sa stie?...tu o iubesti...da,zic...si i-ai zis,nu?...de ce nu le spui tuturor ca îi iubesti sau îi urasti?...de ce sa le zic...nu e treaba lor ce simt eu...vezi,zice ea...persoana pe care o iubesti trebuie sa stie ce simti fata de ea...restul lumii de ce sa nu stie?...de ce sa traiasca în bezna?...tacere...mai torn un pahar...ea mai aprinde o tigara...încearca sa spui lumii ce simti...sa vezi ce îti raspunde...raspunsul ei va fi raspunsul lumii...o vei ura si mai mult...nu?..da,zic...pe lume,adica...si vei ajunge sa te sinucizi...da,cred...nu stiu...pîna la urma...lumea e de decor...tu esti cel mai important...cît egoism...taci,zic...nu vreau sa te mai aud...de ce,zice...si eu fac parte din restul lumii...sau nu vrei sa accepti ca nu esti singurul viciat al sortii...egoismul e cel care stîrneste iluzia...iluzia iubirii...a izbîndei...a vietii pline de averi...totul se naste din egoism...de ce nu ne judecam mai întîi pe noi?...din egoism...preferam sa-i vedem pe altii cum platesc...apoi urmam noi...cei de pe urma vor fi cei dintîi...nu uita...asa ca,noi urmam...urmam ce?...sa platim,sau sa primim rasplata...crezi în Dumnezeu?...nu,zice...dar crezi ca exista,nu?...da,cred,nu stiu...si nu ai vrea sa-i spui lui Dumnezeu ca îl urasti,ca nu exista?...ba da,zice...si ce mai astepti?...pai sa ajung la el...si cînd ai sa ajungi la el?...cînd am sa mor...si daca te asteapta diavolul?...ce ai sa faci?...ai sa-i spui lui ca îl iubesti...si nu-ti va raspunde...eu zic sa te pregatesti sa-l întîlnesti pe Dumnezeu pîna nu mori...taci,zice...taci...nu vreau sa te mai aud...ba da,vrei...daca doreai sa fi singura,nu erai aici,acum...taci...bine...golesc si ultimul pahar...soarele începe sa lumineze strada plina de balti...oameni pe jos,pe biciclete..alearga în stînga si-n dreapta...nu au timp de viata...se supun acesteia,în schimb,...fara sa comenteze...se stîng în interior...pîna cînd mor...astept tramvaiul... mi-e greu sa plec spre casa...sincer...nu stiu ce vreau...moartea nu o vreau...mîntuirea?...sunt prea egoist sa aleg...