poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2256 .



zile
personale [ ]
hibrid

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [narke ]

2009-06-05  |     | 



Mergeam spre casă, mă grăbeam, era cald, trecuse de 18,00, încuiasem biroul, lăsasem multe documente neterminate, pe unele nici nu le citisem, cu tine nu apucasem să vorbesc (nu știu să fi vrut altceva în acele zile), aproape uitasem că merg, mă opream la semafor din automatism, presimțeam când e verde și plecam mai departe, să nu pierd vremea, era atât de cald încât puteam să nu mă gândesc la nimic (cel puțin nu la ceva cu durată), îmi amintesc cum o singură dată, trecând pe lângă primărie, am văzut ceasul din turn și am avut o grimasă, un copil a țipat lângă mine (am avut un gând de matrix, simplă analogie, niciun merit în asta), urmează un șuvoi gelatinos de chipuri, trupuri, o mână cu o brățară lată a fluturat pe lângă mine, mai încolo am văzut într-o curte un ghiveci cu leandri (am înaintat, dar gândul meu luase colțul înapoi, avusesem și noi leandri în curte, mă jucasem pe lângă ei, și mingea mică, zimțată, strivind miezul florii), mai departe am mers doar, era prea cald, era târziu; apoi s-a întâmplat - m-am împiedicat, pocnise o baretă de la una din sandale – background (negre, cu toc înalt și multe curelușe încâlcite), ceva a amplificat pocnetul, nu aș putea spune exact ce, sigur e că s-a întâmplat, a fost o succesiune violentă (stupefacție, dezordine, derută), gamba zvârcolindu-se, țâșnind apoi, m-am aplecat, am înnodat liniștit bareta (era o dală la piciorul meu, din ea ieșea un fir de iarbă), m-am ridicat, am văzut o bătrână cum se târa pe lângă mine, o auzeam răsuflând, un hârâit zgomotos, ofta, m-a întrebat dacă mai e mult până la gară, a spus ceva despre un autobuz, întârziat, căldură ca în cuptor. Am privit-o scurt, i-am urât bărbia plină de încrețituri, mâinile slabe încleștate pe sacoșa decolorată, de rafie (eram sigură că e rafie, cândva, nu știu cum, în mintea mea se formase o legătură fermă între rafie, sărăcie și bătrânețe), am răspuns că e aproape gara, am refuzat să o ajut (voia ceva, dar nu o ascultam), mi-am întors privirea repede, mi-am trecut mâna prin păr și l-am aruncat cât am putut de sus, mi-am îndreptat spatele, mi-am simțit sânii tari și tineri. Atunci am știut că toate sunt prostii, aiureli, lucruri lipsite de importanță. Toate sunt prostii. Am căutat o terasă. Să beau un suc. Să te sun.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!