Aseară mi-a fost rece. M-am înfăşurat cu o pătură şi m-am aşezat la masa de scris. Am aprins o lumânare roşie şi am tras adânc aer în piept. Aer cald, aer rece, aer parfumat...Am avut un sentiment de iarnă şi mi-am dorit fiu lângă sobă, să hrănesc focul cu lemne uscate, să miroasă a vin fiert, să miroasă a mentă, să miroasă a pâine de casă cu stafide, să miroasă a bine...Şi iarăşi m-am trezit din visul acela cuminte în care te aştept cu atâta răbdare să te îndrepţi spre mine. Cât de lung poate fi drumul spre inima mea? Cât de lung?...
Strâng la piept un braţ de foi scrise...acolo sunt toate gândurile mele, toate dorurile mele înăbuşite, lacrimile grele şi zâmbetul în colţul gurii. Acolo sunt toate aşteptările mele, nemerniciile, iubirile neinţelese, tăcerile de diamant, acolo sunt zăvoarele şi lanţurile-n sânge...Am tuş uscat pe suflet, buna mea.
Afurisită aşteptare şi "As time goes by" mă îndeamnă să oftez... Manole e înlănţuit în mine şi strigă dupa Ana. "Femeie, femeie! Hai, lasă-te zidită! Hai, rupe-mă din mine!"
E dimineaţă iarăşi, lumina mă sugrumă. De dorul tău mă nasc în fiecare noapte, la fel de vinovat. De dorul tău mă risipesc în 7 părţi egale...eu sunt aici, chiar nu mă vezi? Sunt viu! Sunt roşu! Sunt gata de iubit...
*
Aseară mi-a fost rece. Şi astăzi mi-e cumva...