Întegrarea propusă astăzi
îmi aduce în minte
cum ne-nvățau geografia
pe vremuri.
pe o hartă (color ce e drept)
ni se arătau munții
- pe care eu îi vedeam prin fereastră -
apoi dealurile, câmpia și marea,
cu care m-am regăsit mai târziu.

Nu puteam să nu mă întreb cum,
în același timp,
într-o altă școală,
unor alți copii de la șes,
li se arătau munții și marea
strivite pe aceeași hartă (color ce e drept)
și obligându-i să le vadă.

Ironia acelui gând nerostit
o plătesc și acum,
când,
de unde privesc
monstruozitatea imobiliară
ce-mi obturează privirea,
nu-mi poate înfrânge
foamea de relief.

Nimic nu s-a schimbat
peste ani.
Altcineva mă obligă acum să învăț,
Europa,
nu ca un continent de istorii
ci ca pe o hartă.

(ce are marcat înspre est,
un punct în care se simte
la fel de adâncă,
un alt fel de foame, de adevăr)

***