Omul- ca strigoi


Sambata, la sapte dimineata, oamenii dorm. La fel si procesele de constiinta… De asta e asa liniste. Se trezeste totul apoi, si oamenii isi cara trupurile grele pe strada si in case, precum niste strigoi… Strigoi, prizonieri ai gandurilor si faptelor, ai remuscarilor si telurilor…

Din ce in ce mai strain de el insusi, omul se descompune. Niciodata omul n-a fost mai despartit de toate partile sale: mintea, sufletul, trupul. Lumea trage de om ca de niste carpe, nestiind ca trage, de fapt, de o fiinta umana, care s-ar putea rupe, nu atat carnal, cat sufleteste…