·Mirare în “v” pe cer
Până şi ochii mei sunt azi
Albaştri

·Sub copac, petalele căzute
Se preschimbă în miei
Copiii râd…

·O frunte mirată de copil
Priveşte petala căzută în palmă
Oare e mămica din ceruri?

·Palmea mea cuprinde lut
Gândăcei sclipesc umezi
Seminţe de flori şi vis

·Un bătrân a înflorit în câmp
Bunicule,
Bine ne-am regăsit!

·Cerul a inundat pământul
Să îi răscolim norii
Brazde pe câmp…

·Pete albe pe câmp…
Mă minunez
O turmă de oi sau una de flori?

·Zvâcniri de viaţă,
Fragede fire de iarbă
Să ne descălţăm…

·Lemnul uscat al toacei
A înflorit roz-
Mantiile îngereşti.

·Şi munţii au înflorit în depărtări?
E doar încă un pic de iarnă,
Tristeţea mea…

·Noaptea s-a umplut de cânt
Ziua e culoare şi parfum
Viaţa nouă a timpului

·Bătăi în geam
Picături, flori, raze
Tu eşti, primăvară?

·Urcând înapoi înspre cer
Albul zăpezii s-a oprit în cais
Şi s-a îmbujorat sidefiu

·Ne plimbăm primăvara în parc
Plouă alb
Şi toţi suntem cărunţi

·Ecoul valului în crâng
Încă un pic
Şi ne vom scălda în soare.

·Firav şi timid
Soarele zâmbeşte
Doar părul meu a mai rămas nins…

·Se scutură anul
Şi zâmbeşte.
Tinereţe, te mângâiem cu flori…

·Pământul miroase a umed
E greu şi fertil
Îmi cresc poezii în mâini

·La revedere ploi cu flori reci,
Ploi cu parfum cald
Ne îmbăiază azi…

·Piruete de petale albe
Se preling în noroi
Balerine în aprilie

·Raze piezişe ţâşnesc
Norii iernii se dezbracă pe cer
Zâmbesc... rândunicile!

·Albastru crud
O femeie cu ten de caisă trece
Am suflet uşor

·Împletiri de sunete
Copacii vorbesc flori
Păsări revin la cuib…

·Alb se transformă în verde
Pasul meu aleargă
Spre iarnă iar.

·Copacul tânăr s-a speriat
De greutatea florilor
Vântul îl ajută să plângă…

·Cerşetorul vindea
Un mănunchi de flori mititele,
“o bijuterie!”

·Am zdrobit un mugur crud
Între degetele uscate
Mirosea a viaţă…

·Nu plânge, fiule
Sunt doar ninsori de petale
Iarna a plecat…

·S-a albit ieri pădurea
Pământul a înverzit azi
Mâine aştept păpădiile pe cer

·Iazul cheamă
Plânsul sălciilor-
Înverzeşte broscuţe.



Notă. Scriitori de haiku, pentru a impune supremaţia şcolii de care aparţineau, participau des la concursuri de poezie. Astfel, spre exemplu, Ihara Saikaku şi prietenii lui şi-au depăşit maestrul şi au impus noul stil al şcolii “Danrin”. La concursul de poezie din anul 1677 a scris el însuşi 1600 de versuri în 24 de ore, la cel din 1680 a ajuns la 4000 de versuri, iar în 1684 a bătut toate recordurile: 23500 de versuri în 24 de ore.
Am încercat să fac şi eu acelaşi lucru, dar la o scală mai mică. Imi dădusem 10 minute si un pic de Chopin pentru a scrie haiku-uri cu tema primăverii. Din păcate, am depăşit aceste 10 minute cu unul şi s-au făcut 11...
Oricum, eu mă bucur foarte mult de rezultat.

01.05.2005