această oră târzie din noapte îmi înfige piroane în vise

poate dacă ai fi aici fiecare bătaie mi-ar deveni proprie șoaptă
dar nu. va trebui să recunosc moartea ta dintr-o mie
cu trupul ei mutilat și reîntregit violând soarta de o mie de ori
de o mie de ori cerându-și iertare prin câte o naștere în genunchi
această oră târzie mă spintecă indiferentă într-o mie de erezii scuzabile despre care
nu voi putea vorbi mai spre ziuă
decât dacă voi reuși să le plâng vina în plină lumină
decât dacă te voi lăsa să le crești ca să le ucizi mai apoi.

această oră târzie înfige piroane în sufletul de împrumut al nopților albe
și încă o mie de trădări oarbe înfige în Noi