Nu ajung bine acasa ca ma intalnesc cu mama. Pornise masina, asa ca am zis sa profit sa ma duca si pe mine pana la biblioteca. De vreo luna trebuia sa restitui cartile, dar pana nu primesc averitizare eu nu restitui nimic in general. Zi mohorata, zi trista, zi cu biblioteca judeteana in fata, cu casa pensiilor, cu batrani care stau la coada, cu o persoana ca mine care analizeaza totul, cu un calm care te face sa te pleznesti si sa iti zici k nu e adevarat cum o pers poate sa studieze oamenii in felul asta, atat de rece aparent. Mergem si in piata. Nu ma fascineaza piata. Nu m-a fascinat niciodata, dar acolo sunt oameni asa ca nu are ce sa imi faca rau sa arunc o privire si pe acolo, sa ii disecam si pe ei un pic. Oprim masina undeva in spate. Mizerie, noroaie, gunoaie, oameni fara casa care mereu sunt acolo, aceea fiind casa lor. Caini fara stapan. Parca simti adierea bolii, a durerii trupesti si sufletesti. Ne oprim in fata unei tarabe. Mama analizeaza din punctul de vedere al gospodinei, sa ia produse cat mai frumoase eventual la un pret cat mai mic. Eu ma uit la om. Pe o pancarta plastifiata scrie producatorul si zona de productie: Sighetul Marmatiei. Ma uit la femeia care vinde. Rumena, voinica, pulsnad sanatate in ea. O basma inconjurata in jurul gatului. Trecuta de a2a varsta, dar de o frumusete pe care nu o intalnesti pe strazile Constantei. Frumusetea sanatatii. Langa se afla un baiat, mai mare ca mine, nu ca cei care ii cunosc eu. Nu este slab de zici ca nu a mancat de vreo 3 saptamani, voinic, vesel, puternic, harnic, binevoitor. Si eu si mama cadem de acord si cumparam de la ei. Ne ducem sa luam si mere. La noi in casa mereu trebuie sa fie fructe. Nu stiu de ce. Eu una nu prea mananc. Un barbat la fel de voinic, de sanatos ne intampina. mama: " doua kilograme va rog" mainile lui mari iau merele le pune pe cantar, parca sunt mai multe acolo. Ne intreaba daca am cerut trei. Nu asteapta raspuns: "trei pentru domnisoare frumoase, k apai ii pacat daca nu. " Mama tace, eu zambesc, el rade si mai pune mere. Mama plateste trei kilograme. El repeta: "trei kilograme pentru domnisoare frumoase". Plecam mai departe. De undeva rasare un cersetor...sau poate nu era cersetor. incepe sa strige: " Basescu e cu mine! Da! Sa stiti ca Basescu e cu mine!". Lumea nu il baga in seama. Un biet nebun isi zic. Ma gandesc ca poate o fi el nebun, dar ceva politica acolo vad ca stie omu'. Ne ducem si pe la oua. Cu un oftat, cu jumatate de gura, umflandu-si pieptul, mama spune: "douazeci de oua" apoi se dezumfla ca un balon scapat de sub control. Da banii fara tragere de inima si plecam. Vorba ei: "alti bani, alta distractie". Oricum nu conteaza. Frumoasa nebunia unora, scapti de sub jugul realitatii. Frumos de cei care nu au fost contaminati de aerul bolnavicios al oraselor, de mizeria strazilor. Nu conteaza..." Basescu e cu mine. Sa stiti voi asta!"