“Dragostea ce moare”

Ce aș putea eu face
Căci dragostea mea moare
În scrum ea se preface
Dar asta nu mă doare.

Nu simt ca mai înainte
Acel cumplit fior
Și dragostea fierbinte
Se stinge încetișor.

Ea nu mă mai atrage
La fel ca la început
Nimica nu mă trage
Să o cuprind să o sărut.

Și farmecul ce-l are
El nu mă mai vrăjește
Și iubirea mea cea mare
Nu mai e ca în poveste.

Atît de mult eu mi-am dorit
Să fie doar a mea
Iar acuma la sfîrșit
Nu o mai vreau pe ea.

Și în visele mele
Ea nu mai e prințesă
Nu-i cerul plin de stele
E o simplă baronesă.

În visele nocturne
Ea nu-i protagonistă
Cuvinte dulci nu-mi spune
Și mă privește tristă.

Dar cînd vei fi cu mine
Cu fiecare amurg
Sper să nu văd la tine
Cum lacrimile-ți curg.


Suflarea ta să mă îmbete
Și să ne ducă în alte lumi
Noi două suflete răzlețe
Să cucerim și alte culmi.