“Un mort cu suflet viu”

Cît de bine ne-a fost împeună
Îmi aduc aminte și acum
Iubirea și patima nebună
Ce păcat că toate-s numai scrum

Ce mi-am dorit în tine am găsit
Erai acea pe care o visam
Îmi pare rău că tu mai părăsit
Nimic mai scump ca tine nu aveam.

Cîndva-ți eram un dulce îngeraș
Iar acum eu sînt un loc pustiu
Eram iubitul tău cel drăgălaș
Iar acum un mort cu suflet viu.

Mai condamnat la viață de tristețe
Și mai lăsat cu vise ruinate
Și a mea iubire și tandrețe
Foarte ușor de tine au fost uitate.

Mă legănai pe valuri de amor
Mă ridicai încet de la pămînt
Mi-ai ars aripile în al meu zbor
Și cenușa ai aruncato-n vînt.

Ai uitat de toate într-o clipă
Și tot în acea clipă m-ai distrus
Sufletul meu în ceruri se ridică
Și de acuma te va privi de sus.

Dar de acolo nu îl vei mai scoate
De ai avea și aripi ca să zbori
Această cale nu o vei străbate
Pentru aceasta va trebui să mori.