Ecologia este defapt o stiinta care se ocupa cu studiul interactiunii dintre vietuitoare si mediul lor de viata. Datorita faptului ca omul este singurul "animal" care-si polueaza in mod deliberat, constient mediul, termenul de ecologie a luat o tenta spre protectia mediului. Se vorbea despre educatie ecologica. Educatia inseamna formarea unor mentalitati si modelarea acestora dupa niste matrite care sa promoveze valorile societatii si a importantei protectiei mediului. Ori, cel mai greu in societate deschisa este sa schimbi mentalitatea. Au trecut 15 ani de la revolutia care a decimat regimul comunist si inca in mentalitatea romanilor raman cicatrizate si permanente conceptii comuniste. Astfel educatia ecologica/civica e un proces care se desfasoara in timp, astfel ca timpul este unul dintre cei mai buni profesori, bineinteles combinat cu diferite forme ale invatarii si modelarii. Insa educatia morala nu consta numai in face sa se nasca idei drepte, largi si omenesti; ea nu consta numai in a face sa se nasca, prin cuvinte potrivite, sentimente laudabile. Nici ideile, nici sentimentele nu sunt de ajuns; trebuie sa urmeze actiunea. Omul invata mai repede din propriile greseli decat din cele ale semenilor, insa cand e vorba de "reparat", de suportat consecintele greselilor altora lucrurile se inverseaza. Astfel actiunile de igienizare organizate cu copii elevi le insufla acestora un fel de dispretuire fata de cei care au provocat mizeria pe care o aduna si implicit o dispretuire fata de atitudinea pe care au avut-o acestia fata de mediul inconjurator. Ei "suporta" defapt pedeapsa reparatorie care ar trebui aplicata celor care au provocat mizeria, astfel ca e clar ca nu o sa aiba o astfel de atitudine fata de mediu. Copil caruia ii ramane imprimata aceasta deprindere si atitudine o va transpune, in masura caracterului sau si in anturajul sau, daca se face aprecierea necesara. A educa inseamna a-i face pe copii sa-si insuseasca prin experienta un sistem de valori care sa le dea posbilitatea sa se integreze in mod inteligent si in mod moral intr-o lume in rapida prefacere. Actiunile practice, de ecologizare si igienizare isi au rostul lor atata timp cat reusesc sa insufle aceasta mentalitate si atitudine atat fata de mediu cat si fata de cei care nu-i respecta curatenia. Daca se vrea o educatie ecologica in Romania, tintele sunt copii prescolari si scolari, pentru ca trebuie educata intreaga generatie, pe drept cuvant, un papagal batran nu invata sa vorbeasca, asa cum pomul cand e mic se-ndreapta. Deprinderea cea mai desavarsita este acea care incepe a se forma in anii tineri.

Consider necesara abordarea in cadrul orelor de educatie civica si consiliere (dirigentie) probleme de mediu, dar nu fugitiv si in treacat ci cu cea mai mare seriozitate. Alta masura ar fi introducerea materiei de educatie ecologica, pare o idee buna luata drept o gluma proasta. Asa cum, odata cu intrarea in UE, ar trebui introdusa in ciclul gimnazial materia Cultura Europeana pana cand stereotipul europenitatii si integritatii uniunii si continentului o sa devina chiar deranjant, pana cand fiecare dintre noi se va simti european in aceasi masura in care fiecare cetatean al celor 40 de state din SUA se simte american, asa educatia ecologica ar trebui introdusa ca materie obligatorie de la inceputul modelarii caracterului si deprinderilor. A educa inseamna a porni de la ceea ce este, cu scopul de a conduce spre ceea ce e mai bine. Trebuie sa recunoastem, sa vedem ca este o problema, ca sub aspectul ecologic moral suntem dezastruosi si o sa incepem sa o remediem. Educatia bine facuta poate intotdeauna sa scoata din suflet, oricare ar fi el, partea folositoare pe care o contine. Daca se gaseste modul in care aceasta parte sa domine partea nefolositoare, pe semne daunatoare, se afla si cheia problemei noastre.

Amplasarea unor tomberoane/ gropi de gunoaie la iesire din masiv a inceput in Parcurile Nationale, si normal ca trebuie sa-i dai alternativa aruncarii pe munti a turistului de duminica, pentru ca refuz sa cred ca alpinistii/cataratorii lasa mizerii in urma lor. Si atunci in masura in care exista si alternativa (ca doar nu si-ar cara "saracii" gunoiul "in spate") ar fi "binevenite" niste masuri sanctionatorii de tip administrativ (amenzi), ar atinge romanul exact unde-l doare mai mult, in buzunar. In zona de administrare a parcurilor nationale e mai usor, stiut fiind ca e de datoria administratiei sa transporte gunoaiele, in zonele care nu sunt parcuri nationale, deja lucrurile se complica ori pentru ca administratia locala nu a primit de la buget destui bani care sa fie indeajuns si pentru transportul gunoaielor ori nu sunt destule persoane, destula initiativa si grija. Alt adevar e ca si romanul, constrans in regimul comunist, a izbucnit in democratie, crezand ca aceasta inseamna ca poti sa faci ce vrei, cand vrei, poti sa arunci gunoaiele unde vrei, cat vrei, ca doar e democratie, fiecare face ce vrea si cu cine vrea si mai ales unde vrea. De acea comportamente "deviante" in relatia cu mediu sunt prezente in special la oamenii maturi dar nu in mod exclusiv bineinteles.