Când eu m-am născut, orașul, străzile și parcul existau deja. Am înțeles că trebuie să plătesc un impozit pentru ca oamenii în salopete albastre să astupe găurile și să curețe frunzele și nu m-a deranjat. Am înțeles că ele aparțin tutoror și că nu pot interzice celor scunzi de înălțime să umble pe străzi, chiar dacă mie nu îmi plac oamenii scunzi. Mi s-a părut ciudat că vecinului meu nu îi plac negrii și nu vrea să îi primească în restaurantul lui. Spune că sunt inferiori. Nu înțeleg cum vine asta. Poate o să-mi iau o casă în altă parte. Oricum, de mâine nu mai mănânc la el.

Dar nu am reușit să înțeleg de ce a venit domnul acela în costum să îi închidă restaurantul. A spus că există o lege care îl obligă să primească pe toată lumea în restaurantul lui. El a zis că o să mute restaurantul pe strada cealaltă. Dar legea se aplică și acolo. “Bine, dar unde să mă duc?”, a întrebat el. “Nu poți să te duci nicăieri. Peste tot va trebui să primești negri în restaurantul tău” a spus domnul în costum. “De ce?” a întrebat vecinul meu? “Pentru că există o lege”. “Am înțeles...” a spus el cu amărăciune. “Când am deschis restaurantul, mi s-a spus că există o lege care mă obligă să am 3 ieșiri din restaurant pentru că în cazul unui incendiu 150 de oameni nu vor putea ieși pe o singură ușă. Și că eu trebuie să fac în așa fel încât oamenii care mănâncă în restaurantul meu să nu aibă de suferit. Am mai dărâmat un perete și am făcut o nouă ușă. Am două mese mai puțin, dar restaurantul e cel mai frumos din cartier. Dar nu înțeleg de ce trebuie să primesc negri în restaurant, dacă mie nu îmi plac. De ce trebuie să fac și un loc special în care să stea cei care nu fumează? Mai e un restaurant în cartier și acolo nu se fumează. Mai mult, primesc și negri.”


* * *


Nu cred în Dumnezeu sau forțe supranaturale și nu mă interesează câtuși de puțin cum a apărut lumea în care trăim. Motivul pentru acestea nu este ignoranța mea, așa cum probabil că vor presupune mulți, ci simplul fapt că nu am argumente care să îmi susțină concluziile la care ajung. Nu știu cum a apărut viața, dar nici nu mă întreb. Indiferent de concluzia la care aș ajunge, nu o pot verifica în nici un fel. Acum 1000 de ani, oamenii nu își explicau miracolul unui fulger. Azi și-l explică. Peste alți 1000 de ani oamenii își vor fi explicat multe din lucrurile pe care azi le considerăm miracole.

Nu ne explicăm viața, spunem că este un miracol și ne minunăm de ea. Nu văd de ce consecința logică a acestui fapt ar fi existența unei forțe supranaturale care să fie creat lumea și viața. Înțeleg că poate tu, dragă cititorule, vei fi ajuns la concluzia că această forță supranaturală există. Tu nu vei putea să îmi demonstrezi că ea există și nici eu nu îți voi putea demonstra că ea nu există. Vom discuta la un pahar de vin despre toate astea și așa cum eu nu voi încerca să îți impun concluzia mea, tot așa nici tu nu vei încerca să îmi impui concluzia ta.

Nu cred că există vreun adevăr în această lume, altul decât acela al nostru. Un adevăr nu este adevăr pentru că este scris în piatră undeva ci pentru simplu fapt eu îl voi considera un adevăr. Faptul că 2, 10, 15 sau mai mulți oamenii au convenit asupra unui lucru nu face din acesta un adevăr mai puternic decât dacă el ar fi împărtășit de un singur om. Acest text este scris cu negru. Nici un om bine intenționat nu va contrazice acest lucru. Acest fapt este un adevăr din simplul motiv că am convenit asupra lui. Lumina produce diferite senzații ochiului și noi am convenit ca senzația pe care o produce lumina reflectată de cerneala cu care este scris acest text să se numească negru. Puteam, la fel de bine, să-i spunem “plicot”. Tu vei putea să-i spui “plicot” dacă așa dorești, dar evident nu ne vom putea înțelege prea bine. Avem nevoie de astfel de convenții pentru a ne putea înțelege, dar nu văd nici un motiv pentru care atunci când mergem fiecare la casa lui să mai respectăm această convenție.

Dacă tu ești nefumător, este evident pentru mine că în urma unui raționament ai ajuns la concluzia că nu e bine să fumezi. Nu cunosc raționamentul în urma căruia ai ajuns la această concluzie și nici dacă acesta este valid. Nu mă interesează dacă părerea ta este susținută de 1000 de studii medicale. Nu trebuie să avem aceeași părere despre fumat. S-ar putea ca tu să nu fi ajuns la această concluzie în urma unui raționament ci să consideri că este un adevăr (în sensul în care adevărul a fost definit mai sus). Sincer, nu văd de ce m-ar interesa cum ai ajuns la această concluzie. Îmi este suficient să știu că tu crezi acest lucru. Nu voi încerca să te conving de invaliditatea raționamentului tău pentru că nu poate fi judecat în acești termeni. Eu nu sunt de acord cu tine când spui că nu e bine să fumezi, dar voi respecta acest lucru ca pe un punct de vedere, tot așa cum tu vei respecta punctul meu de vedere cum că fumatul e un lucru bun. Așa cum tu ai decis că e mai bine pentru tine să nu fumezi, tot așa eu am decis că e mai bine pentru mine să fumez. Nici unul dintre noi nu are dreptate. Pur și simplu avem opinii diferite despe fumat și va trebui să ne respectăm reciproc.

Dacă tu consideri fumatul un lucru rău, nu îți vei face prieteni fumători, nu îți vei cumpăra o casă lângă un fumător și nu vei merge duminca să joci baschet împreună cu niște fumători. Probabil că vei traversa pe trotuarul celălalt atunci când te vei întâlni cu mine pe stradă, iar eu nu voi sufla fumul înspre tine, dar nu văd ce îți dă dreptul să dai o lege care să îmi interzică să fumez pe stradă atât vreme cât eu nu voi căuta să îți creez un disconfort. Strada este a tuturor, iar părerile tale personale nu îți dau drepturi asupra spațiului public.

Atunci când îți vei face cumpărăturile nu te vei duce să cumperi de la un magazin care vinde țigări și nu vei merge să iei masa într-un restaurant în care se fumează. Și dacă nici un restaurant din lumea asta nu interzice fumatul, nimic nu îți dă dreptul să ceri o lege care să oblige restaurantele să interzică fumatul sau să facă saloane separate pentru fumători și nefumători. Tu vei fi însă liber să îți deschizi propriul restaurant, din banii tăi, unde vei face propriile reguli. Eu nu voi înțelege de ce tu ai o problemă cu fumătorii și nu voi veni în să mănânc în restaurantul tău, deși probabil că mă vei primi, atâta vreme cât nu fumez înăuntru. Nu voi veni să mănânc în restaurantul tău pentru că singura sancțiune pe care am dreptul să o aplic celor ce au alte opinii este să refuz a interacționa cu ei mai mult decât sunt obligat de faptul că trăim în aceeași societate. Dar nu văd ce îmi dă dreptul să dau o lege care să te oblige să faci un salon special pentru fumători. Sunt banii tăi, restaurantul tău și îl conduci după cum crezi de cuviință. Și chiar dacă aș fi singurul fumător de pe această planetă, tot nu văd de ce să fiu obligat să respect o regulă derivată din preferințe personale.

Dacă pe lângă fumător sunt și rasist, nu voi căuta să mănânc într-un restaurant în care sunt primiți și negrii. Dar nici nu voi căuta să dau o lege care să interzică negrilor să mănânce în restaurante. Nici nu voi căuta să interzic negrilor să meargă cu autobuzul, pentru că autobuzul nu este al meu. Îmi voi asuma această opțiune personală și voi megre pe jos sau voi lua un taxi. Dar dacă îmi deschid un restaurant și nu voi dori ca negrii să mănânce în el, voi pune un afiș la ușă. Tu nu vei veni să mănânci în restauranzul meu dacă te deranjează atitudinea mea față de negri, deși te voi primi dacă ești alb. Dar nu văd ce îți dă dreptul să dai o lege care să mă oblige să primesc negrii în restaurantul meu. Tu poate vei considera că greșesc. Nu contează dacă greșesc sau nu. Ce contează este că tu poți decide dacă vrei să manânci la mine în restaurant sau nu. Dacă vrei să interacționezi cu mine sau nu. Și dacă nu vrei, este decizia ta. Dacă nimeni nu va mânca în restaurantul meu, voi da faliment. Eu te voi întreba de ce nu vii să mănânci la mine în restaurant și tu vei spune: “Pentru că ești rasist. Nu te vom obliga să primești negrii în restaurantul tău, dar nu dorim să fim prieteni cu un rasist.”. Probabil că voi da faliment. Dacă asta este o consecință a opiniei mele despre negri, va trebui să mi-o asum. Așa cum este absurd ca eu să te oblig să mănânci la mine în restaurant, tot la fel de absurd este ca tu să mă obligi să primesc negrii la mine în restaurant.

Probabil că nu vei fi de acord să umbli dezbrăcat în fața a 12 camere de luat vederi. Nici eu nu sunt de acord să fac așa ceva. Dar dacă există doi indivizi, unul dispus să se dezbrace în fața a 12 camere de luat vederi și celălalt dispus să îl filmeze și să transmită în direct acest lucru, nu văd ce îmi dă dreptul să le interzic acest lucru. Eu unul nu mă voi uita. Dar dacă tu te vei uita și vei considera că este degradant, mi se pare firesc să închizi televizorul. Nu mi se pare firesc să ceri o lege care să le interzică dezbrăcatul în fața camerelor de luat vederi.

Faptul că mai mulți indivizi au ajuns la aceeași concluzie privitor la ce este bine și ce nu, nu face din concluzia lor un adevăr universal. Faptul că toții indivizii au ajuns la concluzia că fumatul este un lucru rău nu înseamnă că acest lucru trebuie să fie valabil și pentru cei care se vor naște săptămâna viitoare.

Dacă ar fi așa, le-am face o mare nedreptate copiilor noștri. Dacă eu decid să trăiesc după niște reguli, nu văd de ce aș obliga pe alții să trăiască după ele. Copilul meu nu va avea de ales dacă vrea să vină sau nu pe această lume. Acesată decizie îmi aparține. Mie și femeii cu care voi face acest copil. Dar dacă atunci când el va crește și va decide din orișice motiv că fumatul este un lucru bun pentru el, nu văd de ce l-aș pedepsi pentru asta. Am decis să-l aduc pe lume și l-am pus în fața unor reguli pe care nu le-a făcut și pe care îl oblig să le respecte fără a-i oferi o alternativă. Nu îi pot oferi un loc în care să își facă propriile reguli, așa că este de datoria mea să îi dau o bucățică din spațiul meu în care să-și facă regulile. Probabil că nu îi voi da voie să fumeze în casa mea, dar atunci când va avea casa lui nu îi voi interzice să fumeze acolo.

Adevărurile mele nu sunt universale. Dacă sunt valabile pentru mine și prietenii mei nu înseamnă că trebuie să fie valabile și pentru tine sau copiii tăi. Nu avem dreptul să facem reguli pentru alții. Avem însă dreptul să participăm la facerea regulilor care ne permit să trăim împreună. Dar ce face fiecare acasă nu este problema societății. Dacă ia droguri, nu e problema mea. Problema mea este să mă asigur că nu va încerca să le vândă copilului meu. Iar atunci când copilul meu va decide să ia droguri, mă voi asigura că el este conștient de consecințele probabile ale acțiunii lui. Voi încerca să îl fac să se răzgândească. Îl voi ruga să mă creadă pe cuvânt că nu e bine să se drogheze. Dar nu văd de ce i-aș interzice să se drogheze. Faptul că eu am ajuns la concluzia că nu e bine să te droghezi nu înseamnă că dețin adevărul suprem. Am doar datoria de a mă asigura că cel care decide să se drogheze o face în mod responsabil. Și nu văd de ce un individ nu poate lua în mod responsabil decizia de a se droga. Poate că acest lucru nu va aduce nici un beneficiu pentru societate. Un individ care se droghează nu prea poate să ajute la progresul grupului. Dar de ce ar fi el obligat să ajute la progresul grupului? Înțeleg să nu se opună acestui fapt, dar nu văd de ce ar fi obligat să contribuie. Până la urmă, am stabilit că nu el a ales să apară, ci grupul.

S-ar putea să îmi dezvolt un sistem de valori care vine în contradicție cu cel al grupului. Și va trebui să îmi asum acest lucru. Pot alege să mă izolez de grup. Dacă, din cauza valorilor mele, fiecare membru al grupului va refuza să interacționeze cu mine va trebui să îmi asum acest lucru. Este normal să nu interacționezi cu o persoană ale cărei valori nu le agreezi. Dar nu văd ce îți dă dreptul să faci din valorile tale politica grupului. Chiar dacă este doar unul care le contestă.

Atâta vreme cât respectăm viața și proprietatea celorlalți și avem grijă să lăsm spațiul public așa cum îl găsim sau – dacă valorile personale ne permit – mai frumos, nu văd de ce nu am putea trăi împreună. Chiar dacă eu fumez, mă droghez, sunt rasist, misogin și nu îmi plac ohelariștii.


* * *