De unde? și până unde se întinde marea? Marea se întinde dincolo de mica, care nu trece cu mult de mine și asta e bine, nu?
Am impresia că oricum nu contează nimic, nici eu ,nici tu, nici cuvintele care le scriu acum pe hârtie. Nici somnul care mă încearcă, Totul A Mai Fost Spus, odată, cândva, undeva. Mi-aș dori ceva nou, o nouă încercare, o nouă senzație. Mai nou nu a rămas decât o undă de dispreț. Sunt urme de frică?
Cel mai vulnerabil ești în mijlocul lor, când mult prea mulți ochi te privesc, sari în evidență .Oricum erai pe scenă, dar acum doar ai aflat asta, oare ai să joci?
Când ești singur cel mai mare dușman al tău e omul. Singur ești un individ, o entitate de sine stătătoare, ești nevoit să gândești pentru tine, tot ceea ce faci se leagă de tine. În mulțime te pierzi, devii om, mulțimea-lume, nu mai gândești pentru tine, fac alții asta pentru tine.
Legea nu te apără pe tine, legea apără omul, tu nu ai voie să te sustragi omului din tine, nu ai dreptul să devii o ființă superioară lipsită de incidența omului. De ce?
Câte vise nu ai putea realiza dacă te-ai reține să fii om, ai deveni "Omul". Un altul față de cel al lui Da Vinci și totuși oarecum asemanator. Ar trece peste tine legea, prin tine republica, alături de tine libertatea și ai fi fericit.
Sunt vorbe în vânt, aduse de ploaie, cele care te rețin de la adevărata existență, trebuie să te restrângi, trebuie să te reții, trebuie să renunți. Sutele, miile de dorințe trebuie să devină una arzătoare. Să te copleșească în interiorul ființei tale, să respiri doar atât și mai ales să gândești doar atât.
Dacă stai să te gândești sunt prea multe cuvinte, mă întreb oare de ce mă mai ostenesc? Pentru mine, asta e, am nevoie de asta ca și de aer, fără ea simt că mă pierd în complicate și lipsite de sens subînțelesuri.
Îmi sună în gând necruțătoare cuvinte, mă dor și se repetă la nesfârșit. Și realizez tot mai mult că deși am depus atâta muncă mai am foarte mult de muncit, poate de aceea paginile nu au numere, nu există început și sfârșit.
E mult prea greu să simți începutul și prea imprevizibil să cunoști sfârșitul. Uneori(de multe ori și notițele astea)mă chinuie și aștept cu nerăbdare să le termin, să pot spune:"Iată un lucru terminat", un lucru extraordinar și să spun :"S-a făcut.".
Din păcate ca multe alte lucruri în viața asta merge greu, dar azi,azi mă răzbun, am să scriu mult.
Cum îmi tresaltă sufletul de fiecare dată când tresare ușa, mă sperie mulțimea, din cutia mea se aud doar strigăte. Nu pot să o distrug, m-ar ucide psihic, să fiu nepăsător la soartă și la chin. Aștept totuși să bată cineva la ușă lucru care nu va avea loc prea curând, se pare.
să stai să meditezi la soartă singură într-o vineri seara, ce poate spune asta despre mine?Că am să înving toate obstacolele întâlnite pe drum, prin convingere și ambiție sau contrariul că asta e tot ce știu și pot.
Că sunt un mic roboțel programat să facă doar asta, dac ă e să număr la bani mărunți din lista de programare doar asta am ales de plăcere.
Să fiu propriul meu martir (nu că aș fi extraordinară).
Primăvara sufletele se lipesc unele de altele, scot niște perle, nici eu nu știu de unde sau nu mă deranjează că băieții nu stau la coadă la mine.Întrebare logică de când mă interesează?
Cred că de azi dupamiază când am făcut planuri pentru căsuța noastră. Când am discutat de numărul de camere și florile din straturi. Și când idealul de a trăi singur a devenit idealul de a trăi singur (îmi pare rău dar în contextul dat substantivul/advrebul/pronumele singur este monentan defectiv de plural).Ce mama dracu chiar așa de ieftină am devenit?
Nu îmi plac deloc iluziile nevinovate, dar sicer de loc. Chiar nu suntem la troc aici.
Viață nașpa, munca nu mai aduce satisfacțiile necesare,iar lumea e plină de proști îmi dă dureri de cap, sincer!
Dacă aș fi departe de tot și de toate, aș fi un om fericit? sau poate nu?
Dacă aș fi un atom de oxigen, m-ar deranja că dispar? de fapt asta e greșit spus. Un atom nu poate să dispară, să înceteze să mai exist, el se supune legilor fizice, energia nu se distruge, se transformă în cazul ăsta energia mea tocmai a intrat în comă de gradul I.