INGERUL,


Vad o lumina, e alba si simt ca se apropie. Nu stiu daca sa fug de ea sa sa ma apropii. Este cald si ceva parka ma atrage spre ea, parka ceva imi spune sa merg acolo.
Curiozitatea ma impinge sa fac asta, insa exista o teama launtrica care ma opreste. Nu pot sa mai fac un pas, raman inert si nu stiu ce sa fac, sunt dezorientat. Incet incet ma apuca o teama si incep sa plang. Ce sa fie asta? Sunt barbat in toata firea , de ce plang? Ce prostie, deodata incep sa rad, rad de starile confuse prin care trrec sin u reusesc sa ma opresc. Ce ciudata imi pare acesta lumina si de ce ma atrage atat de mult!? Ce ar fi daca m-as duce pana la ea, ce rau ar putea sa-mi faca? Incerc sa fac un pas darn u ma pot misca, ceva sau cineva ma tine in loc. Deodata imaginea se schimba brusc. Sunt pe un boulevard asteptand ceva sau pe cineva, nu stiu. Lumina este tot acolo la fel de puternica si imbietoare. Este lumina si intuneric in acelasi timp si vad ca ma aflu la confluenta din cele doua. Vad oameni in jur, incer sa intreb pe cineva unde sunt sau cat este ceasul, dar nu-mi raspunde, incerc iar dar se intampla la fel. Ciudat sunt aici darn u ma vede nimeni. Nu pot sa-mi amintesc ce caut aici. Vreau sa plec dar nu pot. Deodata simt ca m-am intors din drum, da acum imi amintesc, plecasem pe un drum ales numai de mine. Asta era lumina asta era intunericul de mai devreme, acum stiu. Dar ce caut aici, de ce pe acest boulevard, sau pe cine, pentru ce simt ca trebuie sa se intample ceva? Dar cum atata timp cat pentru cei din jur nu sunt vizibil, cum si mai ales de ce, atata timp cat eu am ceva de facut, atata timp cat stiu ca trebuie sa ma duc? Vreau sa plec insa deodata din mijlocul acestui boulevard rasare un inger , se uita la mine apoi ma i-a de mana. E cel mai frumos inger. Nu mai vazusem ingeri pana la ea, are parul lung si negru si niste ochi extreme de patrunzatori si mari. Am simtit ca vrea sa imi spuna ceva. Nu stiu daca sa rama sau nu stiu ca trebuie sa plec insa ceva parka ma tine pe loc. Deodata fara sa imi explic am simtit ca iubesc ace linger, ca nu mai vreau sa plec. Ce lucru ciudat trecerea astade la agoniea in care ma aflu la starea de bine ce o simt acum. Cum sa ajungi sa iubesti un inger? Deodata lumina si intunericul parka isi pierd din putere si intensitate. Incep sa simt oamenii din jur si vad ca si eu sunt acolo. Eu si ace linger. O privesc mai bine si vad ca este cea mai frumoasa femeie din lume, vad ca EA exista sin u inteleg cum de am fost atat de orb san u o vad sau gasii pana atunci. Pentru prima oara simt ca sunt fericit. Da , imi spun, exista dzeu , m-am inselat cand m-am indoit de asta, altfel nu ar fi trimis ace linger. Ce nebunie era sa fac, sa plec fara sa pot afla ca ea exista, ca poate a fost mereu acolo doar ca eu n-am avut ochi sa vad, ca n-am cautat-o. simteam ceva ce nu mai simtisem pana atunci, simteam ca iubesc si era un sentiment placut si necunoascut mie totodata.
Deodata imaginea se schimba iar, au disparut blocurile , bulevardul, oamenii si ma vad pe un camp plin de flori, cu mult soare. Imi aduc aminte de ingerul de mai devremesi il caut disperat cu privirea, nu-l vad. Il strg si de undeva din spatele meu imi raspunde. Ma intorc si o vad rasufland usurat, crisanta era acolo, imi zambea. Parka ma astepta de mult acolo, ochi ei mari radeau, doamne cat de mult iubesc acesti ochi si cat este de frumoasa , cat de fericit sunt stiind ca e aici cu mine si simtind ca e doar a mea. Se apropie ma strange de mana si ma saruta.
Imaginea se schimba iar brusc, apoi iar si iar , se succed cu o repeziciune de fulger insa apuc sa vad ca ingerul meu este mereu cu mine . sunt fericit, da asta simt, sun tfericit, sunt doar eu si ea doar noi di, fara sa mai existe altceva sau altcineva. Iar se schimba imaginea, iar nu inteleg, ma uit in jur sin u o vad. Disperat urlu dupa ea fara sa primesc insa raspuns, nu stiu unde este, nu o vad, nu stiu de ce nu este aici. Lumina si intunericul de mai devreme apar iar, la fel de puternice si neprietenoase ca prima data. Tip ingrozit ca nu vreau ca imi caut ingerul fara ca cineva sa ma poata auzi sau sa inteleaga ce spun. In sfarsit o vad. Alerg spre ea si o strang in brate fara sa mai vreau sa –I dau drumul. Se uita la mine si zambeste, apoi ma strange de mana. Parka imi spune ca a vrut sa se joace putin. Simt ca in aceea strangere de mana exista iubire, chiar daca nu este marturisita in cuvinte.
Langa noi mai este o femeie care ne priveste apoi ne intinde un petec de hartie. Este hartia care ne uneste, hartia care ne da dreptul san e iubim. Acum ingerul meu va fi cu mine, este al meu, va fi cu mine mereu. Se uita la mine, ma strange de mana si plecam pe o alee de flori. Nu ne dam drumul la maini de teama ca ne pierdem, alergam ca doi nebuni, beti de fericire.
La un moment datne oprim , cadem pe iarba, ne uitam unul la celalalt apoi ne sarutam fara oprire. Fara sa ne spunem nimic , realizam ca acest sarut este juramantul nostru reciproc, este pactul nostrum tacit ptr fericire. Ce dulce este aceasta fericire, ce mult a cautat-o pana acum ce bine este sa iubesti sis a fi iubit…
Imaginile se succed iar cu repeziciune, pana ma vad pe un pat de spital, totul in jur este alb.langa mine este ea parka mai speriata decat mine. Sunt fericit ca e aici stiu ca sa va fi mereu. Acum imi dau seama cat de mult urasc acea lumina, care era sa nu-mi lase ingerul
Ce fericit sunt, ce bine e cu ingerul meu. Ma uit la ea si simt ca iubesc ca un nebun simt ca nimic pe lumen u mai conteaza ca ea este insasi lumea si viata.acum ma gandesc iar la ace alumina si mi se face frica. Sunt speriat si ma duc spre ea luand-o in brate. Nu pot sa ma gandesc la altceva decat ca o iubesc. Nu-mi iese din cap imaginea luminii sin u ma pot abtine san u tremor. Mi-e frica. Ingerul se uita la mine si simte aceasta teama, ma strange in brate parka spunandu-mi ca este acolo si ca acolo v-a fi mereu si ma linistesc . imaginile imi fug iar prin fata ochilor, vad locuri, oameni, munti insa de fiecare data , ea, Crisanta este langa mine