poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1624 .



Peisaje
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Kya ]

2006-10-29  |     | 



Un colț de lună rătăcit prin infinitul de stele își trimitea razele ca o punte pe apa mării... nici un val pe tot intinsul apei negre ca păcura... un amestec între mister si romantism, între teamă și dorință... liniștea începu să se transpuna treptat într-o ușoară agitație a valurilor... și din ce în ce mai tulburată, apa începu să lovească digul ce înainta ca o limbă in mare, ținând parcă piept acestei împotriviri perpetue. Mersei până la capătul digului, iar apa, tot mai agitată, incerca parcă să mă oprească, trimițând spre mine stropii-i reci... adâncul mă chema spre mister și, in noaptea răcoroasă, primul impuls fu să sar... fără împotrivire, valurile mă trimiseră spre strafunduri si vălul de păcură mă înghiți repede, îmbrățișându-mă parcă să nu mă mai piardă...

***

Mă uitam visătoare la valurile care se năpusteau lacome asupra țărmului arid... la apus, soarele își jertfea ultimele raze măreței Regine a nopții, care se ivea pe bolta senină, plină de mister ca întotdeauna... și ce poate fi mai placut decât mângâierea calda a brizei ușoare care-mi râsfira cu delicatețe parul... s-a sfârșit... pe luciul apei descoprăr sângeriul astrului mort, apus, care va renaște în dimineața următoare ca o superbă pasăre Phoenix... adorm pe nisipul cald... ah viață !... și visez...

***

Doar vântul mai adie printre crengile pustiite de toamna prematură... o zbatere de aripi izvorî dintr-o margine a văzduhului și apăru apoi pe cer o pasăre micuță, mai mult o nălucă, speriată parcă și ea de imensitatea peisajului golaș...incepu o ploaie măruntă, care învălui natura cu un văl răcoros...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!