Eveniment – lansare de carte

Muzeul Enescu, vineri, 13 martie 2009, ora 16. Sărbătorim prin aurele noastre luminoase lansarea volumului “De la Enescu la Concordia” - convorbiri cu Mihai Miltiade Nenoiu, puse în mănunchi de Editura Alma, Craiova, 2008, sub semnătura lui Romulus Turbatu. Editor coordonator al Revistei europene de cultură și educație națională Lamura, unde aceste interviuri au apărut în decursul timpului, jurnalistul Romulus Turbatu a primit Premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști în 2007 pentru arta cu care a provocat confidențele muzicianului – poet.
Serata ne-a adus în vizor păreri elogioase ale unor nume consacrate ale arte scrisului la adresa sărbătoritului într-ale cuvintelor: Miltiade Nenoiu. Moderată de Costin Tuchilă, om de radio consacrat și condei de mare virtuozitate, discuția a fost condusă fără a folosi biciul sau strigăturile – ca mai Vipurile de la televiziuni – ci, dimpotrivă, cu o eleganță a frazei de invidiat și respect pentru vorbitori. Dan Lupescu, deschizător al izvorului vorbelor ne farmecă prin discursul său, picur de miere în caracterizarea polivalentului artist: “În acest Om – Metaforă..., poți auzi – dacă ai răgazul să-ți pui pâlnia urechii pe inima sa mare cât o catedrală a luminii totdeauna biruitoare – vuietul Maratonului, dar și tăcerile de aur, atât de grăitoarele tăceri ale Drumului Crucii....” Dr. Vasile Donose, președintele Uniunii Interpreților, Coregrafilor și Criticilor Muzicali din România ne mărturisește zâmbitor: nu pot să vă spun decât atât - citiți cartea, va fi o încântare! și subliniază - lume puțină, completând singur – puțini, dar aleși: Prof. Univ. Dr. Mihai Miron, președintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Prof. Univ. Dr. Ovidiu Ghidirnic, laureat al Academiei Române, critic și istoric literar, șeful catedrei de literatură a Universității Craiova, Dan Lupescu, cavaler al Ordinului Meritul Cultural, director executiv al Direcției pentru Cultură Dolj, Director fondator al revistei Lamura, poetul Aurelian Titu Dumitrescu, scriitorul Radu Cârneci, sculptorul Panaite Chifu, prozatorul Ion Lazu, preotul vicar Niculae Constantin, etc. Suntem uimiți cu toții de izbucnirea artistică a poetei Lidia Lazu, ce ne recită “Vacanța” și “Seceta” din volumul “În veșnică pierdere” de Miltiade Nenoiu. Răsunetul vocii se preface în cânt, vocaliza aninându-se în părul audienței, de unde artista o culege pentru a o-nchide-n poezia de unde tocmai evadase. Viețuirea în frumos este o formă superioară de comuniune în care împărtășirea din bucuria și armonia universală înalță spiritul artistului. Nicolae Constantin, un artist în sutană binecuvântează prin graiul său pe cel ce a cucerit publicul prin culoarea sunetului și prin muzica versului, deopotrivă, cu cea mai frumoasă caracterizare pe care am auzit-o vreodată: “predica prin ancie.”
Cei doi protagoniști ai interesantei manifestări se adresează audienței, fiecare în stilul propriu - Domnul Turbatu concluzionând că ne aflăm în sală cei ce merităm să ne bucurăm de acest dar – Domnul Nenoiu, cu farmecul său inconfundabil - ca o molcomă zi însorită, plină de blândețe, mulțumind tuturor personalităților care umblă mascate în oameni obișnuiți, care i-au dedicat această zi. Ca pentru a confirma că cei din urmă vor fi cei dintâi, Ovidiu Ghidirmic încheie acestă ceremonie închinată muzicii și slujitorului ei, Miltiade Nenoiu, - purtându-ne prin ideea pitagoreică a ordinii și armoniei universului către Orfeu tracul, prototipul poetului a cărui condiție primordială este muzica – pentru a fi întâiul ce-l va prezenta în deschiderea volumului “De la Enescu la Concordia”. Miltiade Nenoiu și-a trăit viața la maxim, ca o flacără a metaforei muzicale - în forma desăvârșită a meta – comunicării, de la copilăria într-un război mondial la cvintetul Concordia și chiar mai departe, la cererea de pensionare, de la prietenia cu nume de răsunet ale literaturii noastre la întâlniri de marcă în viața muzicală, de la nenumăratele concerte la versul diafan, îmbibat de sensibilitatea sufletului său de artist.
Interpretarea... cum am putea atinge toate laturile atât de complexului cuvânt prin care este exprimată îmbinarea trăirii, cu știința și tehnica punerii în fapt a actului artistic, extazul în fața frumuseții indistincte a absolutului, a celui mai apropiat loc de Dumnezeu – al serafimilor ce-i cântă slava. Fericirea prin artă - darul Creatorului, pe care împărțindu-o și altora, o primești înmiit înapoi, îl face pe Miltiade Nenoiu să declare ca și Pavel: sunt cu adevărat, un om liber. Experienței interpretative a fagotistului i-a ținut companie, într-o conexiune simbiotică, actul vorbirii despre interpretare materializat în scris, alăturându-se astfel muzicii, și conviețuind în paralel. Cititul și scrisul l-au însoțit mereu, potențând creația interpretativă, asigurându-i bagajul de cultură care l-a propulsat spre performanță, deoarece consacrarea se produce permanent, prin muncă asiduă, pe baza dragostei de frumos. Cât de concis și clar își expune Domnul Nenoiu ideile, atât de aproape de suflet, atât de transparent, încât avem senzația că gândim la unison, glasul peniței putând fi al oricăruia dintre noi. Avem de a face cu o prezentare excepțională a spiritului unui artist interdisciplinar, om de înaltă cultură, prieten de nădejde și înfocat promovator al artei naționale. Volumul ce-i poartă spre noi cugetările într-ale vocației culturii este o bijuterie a frumosului, o autorisipire de energii creatoare, benefice, născute din iubirea față de “cea mai încăpătoare lume ce se poate imagina – Muzica.... Ea adăpostește cerul și pământul, este mai importantă decât hrana și s-a născut din viziunea cosmogonică a armoniei universale, a heptacordului ceresc”.











București, 14. 04. 2009 Mirela Zafiri