poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 21012 .



Megalitul Dumuzi
eseu [ ]
Dracocephalum moldavica

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alexandru Nifilimu ]

2006-04-17  |     | 



(331)

Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.txt

Domnul, în bunătatea sa nemărginită exercită o exigență pe măsură. Este profund nemulțumit și de prestația zeilor din subordine și de manifestările oamenilor din grădina sa. Împotriva zeilor care au coborît pe Terra, așa numiții annunnaki, sunt formulate două capete de acuzare:
Primul:

(6,XV, 1) "Atunci mi s-a adresat și mi-a spus așa: Ascultă, ascultă fără frică. O ! Enoh cel drept. O! scrib al dreptății, apropie-te și ascultă vocea mea. Du-te spune-le îngerilor veghetori ai cerului care te-au trimis să mă rogi pentru ei: Voi trebuie să vă rugați pentru oameni și nu oamenii pentru voi! De ce ați abandonat înălțimile sfinte ale Cerului, locuințele voastre eterne, pentru a merge să păcătuiți cu femeile. De ce v-ați îndrăgostit de fiicele oamenilor; v-ați însoțit cu ele; v-ați dedat cu ele la lucruri care țin de copiii pământului, și ați dat naștere unei rase nelegiuite."

Soarta bieților zei geneticieni este pecetluită.


În avântul lor creator sau din neatenție, gena care reglează sex appeal-ul femeilor a rămas activată la maximum și au rezultat niște ființe irezistibile. Chiar și pentru savanți preocupați și serioși ca ei. Apoi curiozitatea științifică, enzima progresului, i-a ispitit să-și cunoască copiii, să-i crească pentru a le testa potențialitățile, reproductivitatea. Când au fost edificați pe deplin era prea târziu. Și cercetătorii atomiști din zilele noastre rămân în fața ciclotroanelor până ce le cade și ultimul fir de păr, tot din curiozitate științifică. Apoi, pentru a anihila radiația ucigașă fac chemoterapie.
La rândul lor și zeițele din laboratoare au fost curioase să testeze potența bărbaților creați să devină mineri destoinici, înainte de ai trimite la munca de jos. Și pentru ca toți erau profesioniști desăvârșiți zei ori zeițe, și bărbații și femeile s-au dovedit foarte reușiți. Fertilizându-se reciproc unii au avut de pierdut alții în aparență de câștigat. Zeii s-au împurificat genetic și au devenit incompatibili în fața propriei lor orânduieli cerești. Astfel pe pământ au apărut prima dată semiizeii, apoi sfertozeii, octozeii. Și în cele din urmă miriazeii, adică hibridarea cea mai de nedorit dintre toate relele cerului și pământului, la un loc. În timp ce zeițele îi iubeau în taină pe pământenii cei mai reușiți, zeii le curtau și le învățau rafinamentele vieții pe femei. Mitologiile popoarelor surprind frecvent istorioarele amoroase ale zeilor sau zeițelor cu pământeni [9], [121], [122], [206], [207], [213]. Transferul genetic de potențial prevăzut pentru înzestrarea oamenilor a depășit cu mult prevederile din lanțul trofic. Potențialul mental omenesc a crescut periculos de mult și a urcat tot mai sus. Pentru a ieși onorabil din înevitabilele încurcături și bărbații au avut parte de diferite cursuri intensive.

(6.VIII.1) "Azazyel i-a mai învățat pe oameni să facă săbii, cuțite, scuturi, platoșe și oglinzi; el le-a arătat cum să facă brățări și podoabe, cum să folosească vopselele, arta de a înnegri sprâncenele, de a folosi pietrele prețioase și tot soiul de spoieli, astfel încât oamenii s-au stricat. Nelegiuirea s-a întins; depravarea s-a înmulțit, creaturile încălcau orice ordin și distrugeau tot ce le ieșea în cale. Amazarak i-a învățat tot felul de vrăjitorii, de farmece și însușirile rădăcinilor. Armers i-a învățat arta de a dezlega vrăjitoriile. Barkayal i-a învățat arta de a urmări stelele. Akibeel i-a învățat semnele. Tamiel i-a învățat astronomia. Și Asaradel i-a învățat mișcările Lunii."
Zeii pot orice dar deși intoleranți și incoruptibili, depășindu-și competențele au devenit temători:
(4,LXXVI,9) "Noi vă hrănim de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată și nici mulțămită. Noi ne temem de o zi posomorâtă și nenorocită de la Domnul nostru."
Excedați de reușită zeii au intervenit și au diminuat potențialul fizic, mental și de adaptare în mediu al oamenilor. Direcția principală a fost pilozitatea. Reducând pilozitatea, cantitatea de informații procesate de creier a scăzut dramatic. Conexiunea cu mediul a fost grav afectată dar s-a câștigat mult în aspect fizic, frumusețe, culoarea pielii. Rațiunea lui Divide et impera a dat primele roade. Oameniilor li s-a tăiat legătura cu ambientul, au primit haine și echipamente, dar potențialul de a comunica între ei prin accesul nelimitat la conștiința colectivă a speciei a decăzut. Urmând să evolueze ca entități distincte, aveau să-și exacerbeze egoul, până la individualism. Creierul omenesc a rămas din acest motiv o mare instalație performantă, utilizată mult sub potențial [246,(330)]. Rasa cea nouă avea parametri deosebiți:
(6,CV,8) "La glasul lui, am alergat la el, și i-am spus: Iată-mă, fiul meu; de ce ai venit să mă găsești? Și el mi-a răspuns: Un mare eveniment m-a adus la tine; o minune greu de înțeles, despre care am venit să-ți cer o lămurire. Ascultă, deci, O! tată, și află că fiul meu Lameh are un fiu care nu-i seamănă deloc și care nu pare să țină de neamul omenesc. El este mai alb ca zăpada, mai roz ca trandafirul; părul său este mai alb ca lâna și ochii lui aruncă raze ca Soarele; când îi deschide, umple casa de lumină. Și de îndată ce el a ieșit din mâinile moașei, el a deschis gura și l-a binecuvântat pe Domnul. Tatăl său Lameh, îngrozit de această minune, a alergat la mine, necrezând că acest copil este al lui, ci că el este născut dintr-un înger din Cer; și iată, eu am venit la tine, pentru ca tu să-mi dezvălui adevărul despre acest mister. Atunci, eu, Enoh, i-am răspuns: Domnul este pe cale să facă o nouă lucrare pe Pământ. Eu am văzut-o într-o viziune. Eu ți-am vorbit de timpurile tatălui meu Jared, de aceia care născuți din Cer au călcat, în acest timp cuvântul Domnului. Iată: Ei au făcut nedreptăți și au călcat ordinele și au locuit cu femeile oamenilor și au procreat cu ele urmași josnici.Pentru aceste crime, un mare prăpăd va veni pe neașteptate asupra Pământului; un potop îl va inunda și îl va pustii, timp de un an. Acest copil care vi s-a născut va fi singurul care va supraviețui acestui mare dezastru împreună cu cei trei fiii ai săi. Când toate ființele umane vor fi nimicite, el singur va fi salvat. Și urmașii lui vor face copii, pe Pământul uriașilor care nu s-au născut din spirit ci din carne. Pământul va fi deci pedepsit și toată depravarea va fi spălată. Din acest motiv arată-i fiului tău Lameh, că fiul care i s-a născut este într-adevăr fiul său; dați-i numele de Noe, pentru că el va supraviețui. El, și fiii lui nu vor fi părtași la desfrâu și se vor păzi de păcatele care vor acoperi fața Pământului. Din nefericire, după potop, nedreptatea va fi încă și mai mare ca înainte; căci eu știu ce trebuie să vină; însuși Domnul mi-a arătat toate tainele despre acestea și am putut citi în scrisurile din Cer."

Previziunile lui Enoh aveau să se adeverească într-totul, fiind atent planificate de la alt nivel. Nici această soluție nu a putut fi ținută sub control. Dar mai târziu tot răul se va dovedi spre bine, căci nu mai sunt diferențe esențiale între cer și pământ - cel puțin principial. Tuturor li se mai dă o șansă, sau și-o iau singuri. Zeii se pot folosi de oameni oricât ar fi ei de evoluați. Îi vor folosi chiar în misiuni onorifice, ca piloți de elită în războiul stelelor, spre exemplu!

(6,XIII,1) "Atunci Enoh pleacă și îi spuse lui Azazyel: Nu mai există liniște pentru tine, o mare sentință s-a pronunțat împotriva ta. Vei fi încătușat; Nu va fi niciodată pentru tine nici ușurare, nici iertare, nici putința unui ajutor, din cauza fărădelegilor pe care tu le-ai arătat. Și pentru că tu i-ai învățat pe oameni să-l insulte pe Dumnezeu, să păcătuiască și să-i asuprească pe semenii lor. Apoi l-am părăsit și am mers să le anunț eu însumi noutățile la toți tovarășii lui de crime. Și ei s-au înspăimântat și au fost apucați de un tremurat îngrozitor. Și ei m-au implorat să scriu pentru ei o plângere umilă, pentru a obține iertarea greșelilor lor; m-au rugat s-o fac să ajungă la tronul lui Dumnezeu din Cer, căci ei nu îndrăznesc să i se adreseze, nici să-și ridice ochii spre Cer din cauza marelui păcat pentru care au fost judecați. Atunci, eu am scris o plângere umilă în sprijinul lor, pentru a obține liniște și iertare pentru tot ce au făcut. Apoi i-am părăsit și mi-am continuat drumul, recitind mereu plângerea lor, către apele lui Danendan care se află la răsărit de Hermon și acolo m-am culcat."

Ca un avocat care pe drumul spre tribunalul din cartier își repetă obosit pledoaria, Enoh cel Drept a adormit copleșit de povara unei cauze pierdute.
Pe pământ țăranii au învățat să semene și să recolteze în ritmul anotimpurilor, în cer zeii semănă și recoltează între două treceri ale planetei lor prin sistemul solar. Lanțul inevitabil de catastrofe datorat evenimentului spulberă toate culturile, construcțiile, civilizațiile. Regnul animal este complet distrus. Așa cum se întâmplă pe ogoare după arăturile adânci de toamnă. Nu mai ramâne nimic în urmă, să amintească de vechile culturi. Primăvara, semănătorii o iau de la început, cu semințe noi selecționate.
Aceeași socoteală și-au făcut-o și zeii: Calamitățile vor distruge toate urmele erorilor și totul va fi uitat; toți greșesc, și noi am greșit. Doar că au scăpat un amănunt:

(6,III,1) "Toți aceia care locuiesc în Ceruri cunosc ce se întâmplă pe Pământ. Ei știu că sferele cerești care ne luminează nu-și schimbă niciodată drumul; că fiecare dintre ele răsar și apun cu regularitate, la timpul propriu fiecăruia, fără a se abate niciodată de la ordinele pe care le-a primit. Ei privesc Pământul și știu imediat totul despre el de la început și până la sfârșit. Ei văd că fiecare din creațiile lui Dumnezeu urmează fără abatere drumul care i s-a dat. Ei văd vara și iarna; văd că Pământul e îndestulat cu apă și că norii, ceața și ploaia împrospătează văzduhul."

Ei cunosc ciclicitățile cerului așa cum noi le știm pe ale trenurilor. Fiecare și-a luat toate măsurile să-și protejeze populația de truditori, așa cum țăranul își adăpostește boii de furtună. Presumerienii au plecat în exod acum 7200 de ani din Oaș și din nordul acestuia de pe suprafețe generoase ale continentului european, pentru a se feri de glaciațiunea declanșată la trecerea Planetei Zeilor. Nibiru, Marduk, Nemesis, Planeta Crucii, Regele Cerurilor, planeta aceasta, cu 50 de nume, care acum este din nou în preajma lui Pluton, și se apropie inexorabil, este prezentă în toate tradițiile lumii. Exodul presumerienilor de atunci, a fost condus de un coechipier al lui YHWH, de zeul Dumuzi, menționat în panteonul sumerian cu rangul 10 [206,140]. El a condus aceste populații spre sud, mult în sud unde clima era mai caldă. Numai că Sitchin, și așa controversat de ai săi, nu a mai avut puterea să spună că doar românii, din toate popoarele de mai târziu ale Pământului, își nominalizează divinitatea Dumuzi, spunându-i Dumnezeu. Din graba exodului sau pe drum, vor fi fost pierdute plăcuțele de la Tărtăria [187], care prin vechimea lor presumeriană, îi pun într-o ipostază atât de jenantă pe savanții timpurilor noastre. Tot așa YHWH a condus direct exodul lui Moise de acum cca 3600 de ani.
Al doilea:
Directiva de reluare de la zero a unui nou ciclu evolutiv și de producție a fost încălcată cu bună știință în mai multe feluri. Protejarea masei de pământeni în fața stihiei cosmice, și aducerea în exod a populației presumeriene în Sumer de către zeul Dumuzi. Încă un exod de mari proporții în care populația pelasgă a colonizat sudul Europei pe toată lungimea ei din Franța până în Crimeea [143].
Prelevarea unui eșantion de exemplare, o nouă speranță, de calitatea cea mai bună a momentului, din cât mai multe specii ale pământului, împotriva hotărîrii de exterminare totală.

[206,398] "Secretul dezvăluit de el (Utnapiștim n.a.) consta în faptul că înainte de catastrofa diluviană, zeii au ținut un consiliu și au votat distrugerea omenirii. Votul și hotărârea au fost ținute secret dar Enki (șeful misiunii annunnakilor pe pământ n.a.) l-a căutat pe Utnapiștim, împăratul Șuruppakului, pentru a-l informa de apropiata calamitate. Venit în secret, zeul s-a ascuns după un panou de trestie și de după acesta i-a vorbit lui Utnapiștim. La început mesajul lui a fost criptic, apoi mesajul și sfaturile sale au devenit foarte clare:
Om din Șuruppak, fiu al lui Ubar-Tutu,
Lasă-ți casa, fă o corabie!
Lasă-ți averea, cată la viața ta!
Uită de bogățiile tale salvează-ți sufletul!
În corabie cu tine strânge sămânța
La toate câte pe pământ viețuiesc;
Corabia ce-o vei construi
Măsurile ei, ți le voi da eu."

Evenimentul este înregistrat metaforizat până la încriptare și în scrierile istorice chinezești vechi. Nuwa și Fu Xi s-au salvat la potop într-un dovleac imens crescut dintr-o sămânță pe care le-a dat-o în mare grabă zeul tunetului Leigong [7,53]. Legenda a fost păstrată cu mare atenție până în timpurile noastre când a generat într-o versiune modernă dar neînțeleasă, tradiția americană a Halloween-ului [170,(190)].
Ultimul potop a lăsat urme adânci în tradițiile popoarelor de pretutindeni. Deși mai recentă, versiunea biblică a lui Noe, este cea mai mediatizată și cunoscută.
Sacrificiul suprem asumat de șeful misiunii de annunnaki, oricum vinovat pentru deviațiile genetice ale subordonaților săi, a fost șansa conservării unor eșantioane din ciclul anterior, peste stihia pustiitoare a trecerii lui Nibiru. Potopul nu și-a atins scopul, oamenii nu au pierit, sămânța lor a reușit să scape. Omenirea așa cum o vedem acum este rodul acestui sacrificiu. Șansa vieții noastre, clădită pe sacrificiul zeilor annunnaki, degradată la ceea ce a ajuns astăzi mediul planetar, s-a dovedit o inițiativă ce trebuia evitată.
Domnul avea dreptate, totul trebuia reluat de la zero.
(4,LVIII,20) "Satan a prins putere asupra lor și i-a lăsat să uite pomenirea lui Dumnezeu (Traducerile sunt întotdeauna raportate la terminologia compilatorului. În acest caz divinitatea supremă Domnul este tradus prin Dumnezeu - n.a.). Ei sunt tovarășii lui Satan. Oare tovarășii lui Satan nu sunt pierduți?"
Chiar ispitirea Evei a fost tot o inițiativa diavolească. Șeful pământean al misiunii și-a depășit prerogativele. Iar noi suntem produsul unei inițiative rebele exercitată împotriva voinței Domnului. Apoi încă o idee rebela, aceea de a nu fi fost lăsați să dispărem fără urmă, la potop. Dumnezeii noștri mai mult sau mai puțini locali, sunt componenții echipei lui Azazel, deci folosind limbajul biblic cu toții ne tragem din diavoli. Dumuzi este el însuși un reprezentant de marcă al echipei și al proceselor de hibridare scăpată de sub controlul suprem. Dumnezeul nostru este salvatorul nostru și pentru gestul său a primit cumplita pedeapsă a adâncurilor.

(6,XVI,2) "Cât despre îngerii veghetori care te-au trimis să te rogi la mine pentru ei, Le spun lor, acestor inteligențe cerești: Voi ați avut Cerul pentru a locui; dar tainele cele mai ascunse nu v-au fost arătate; cu toate acestea voi ați cunoscut un secret al nedreptății. Și voi l-ați dezvăluit femeilor care v-au mișcat inimile și prin voi s-au înmulțit răul pe suprafața Pământului. Spune-le lor deci: Niciodată voi nu veți obține iertarea, niciodată nu veți mai avea pace!"

Annunnaki, mândrii zei coborîți pe Terra, nefilimii cum la spuneau sumerienii, fuseseră așadar condamnați. Revenirea lor la cer, le era refuzată, rezultatul muncii de creație de pe Pământ era proscris.

(6,X,6) "Apoi, Domnul spusese către Rafael: Prinde-l pe Azazyel, leagă-i picioarele și mâinile; aruncă-l în întunericul veșnic și părăsește-l în pustia lui Dudael. Fă să plouă peste el pietrele grele și ascuțite; învăluiește-l în întuneric deplin. Să rămână acolo pentru totdeauna, fie ca fața sa să rămână acoperită cu un văl gros; și fie ca el să nu mai vadă lumina niciodată. Și când se va face ziua judecății, aruncă-l în foc."
(6,X,15) "Și când fiii lor vor fi omorâți, când ei vor fi văzut că a pierit tot ce le-a fost scump pe lume, încătușează-i sub pământ pentru șaptezeci de generații până în ziua judecății și a sfârșitului lumii; și cuvântul acestei judecăți îi va osândi pe veci."
(Apocalipsa 20,1) "Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ținea în mână cheia Adâncului și un lanț mare. El a pus mâna pe balaur, pe șarpele cel vechi, care este Diavolul și Satana, și l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, și a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înșele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puțină vreme."

Versantul kilometric ai lespezii ce pecetluiește văgăuna-mormânt (3200 m), a fost tras ca un chepeng peste cei pedepsiți și închiși în adâncuri, zeul și supușii săi.
Pe capac, ca pe lespedea oricărui mormânt, a fost apoi săpat cu lasere portretul vinovatului. Pentru a sta mărturie pedepsei primite pentru încălcarea poruncilor Domnului.
Locul poate fi zărit și supravegheat doar din satelit, pentru că nu a fost făcut pentru oameni.


Astăzi numai cine nu vrea nu își cumpără un satelit, dar degeaba îl ai dacă nu-i citești știrile și cadastrele. Cine nu are, poate însă citi de la cei ce au. Noi suntem în aceasta ipostază. Astfel un tânăr informatician din Râmnicu Vâlcea, Ștefan-Emil Ionescu, a studiat în nopți nedormite hărțile țării noastre cartografiate din sateliți și ajunse în bazele de date ale lui Google. Așa a descoperit o formațiune ce pare dăltuită de o mână sigură și fermă. Un portret, un cap de om, de fapt un zeu, cu expresie tristă, posomorâtă, pentru că un om nu putea să se încarce de un păcat așa de mare, ca să merite o pedeapsă atât de aspră. Captivitate pe 70 de generații. Pedeapsa lui, a informaticianului, e mai mică, pe măsura păcatului cunoașterii. Pentru că a găsit și arătă lumii mormântul zeului, îl înfrățește în suferință. De atunci, de când l-a văzut, nu mai doarme nopțile, iar somnul de peste zi îi ascunde farmecul luminii.

Tainele mandalelor budiste ne sunt obsesiv aduse la citit din lanurile de cereale, până le vom înțelege. Megaliții săpați în pereții stâncilor însemneză pe fața pământului urmele bătăliilor de unii pierdute, de alții câștigate.
Poate că așa a fost hotărât, ca in locurile acestea ale noastre, să fie așezat unul dintre cei mai importanți megaliți ai planetei.

[http://www.megalit.ro]
Mesajul are pentru pământeni consistențe diferite.
Geologii sesizaseră translația ciudată a masivului capac, o placă tectonică uriașă, care în mâna divinității s-a lăsat ușoară ca o plapumă:


"Există două segmente de scoarță care compun megalitul, unul continental și unul oceanic, aflate în raport de subducție încă din mezozoic. Ele sunt prinse în Trascău în mod clar între scoarța oceanică (ofiolite/bazalte) aflate înspre est și sud, și cea continentală (sisturi cristaline) din partea opusă, marcând raporturile de subducție - în Trascău - sau obducție - în Metaliferi, dintre cele două segmente de scoarță ce corespund la două microplăci distincte."
Pentru savanți, oameni simpli nevoiași și iubitori de natură mesajul a răzbătut întâi oral apoi prin bazele vii de date ale pământului.
(Geneza 27,11) "Domnul Dumnezeu a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului; și le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului."
Când a venit rândul copacilor, arbuștilor, ierburilor și florilor o plăntuță firavă, cu flori colorate și pline de polen să atragă albinele și să țină oamenii pe aproape, care crește la poalele mormântului a primit un nume ciudat: Mătăciune [20]. Nu rugăciune de la rugă, ci mătăciune de la mătănii, de la penitență. Când au învățat carte și savanții, au aflat de ea și botaniștii. Și fără să înțeleagă ce fac, i-au spus Dracocephalum - cap de drac.









Pentru că nomenclatura este binară i s-a mai spus din motive lesne de înțeles moldavica (Linne în 1753, Hasquet în 1790, Edel în 1835).
Au venit apoi imperialii, au luat sămânța în captivitate și fiindcă făcea miere i-au dat cetățenie și un nume nou, austriaca. Face o floare minunată și toată lumea o cunoaște. I se mai spune Cap de dragon, Cap de dragon moldovenesc, Dragon moldovenesc, Balsam moldovenesc și încă în zeci de feluri.
Pentru ca toată lumea să o cunoască și să-i afle povestea, când va veni timpul, este agreabilă și germinează ușor. Semințele sunt foarte prețuite. Se vând câte 50 de bobițe într-un pachețel pentru numai 1,75$! Toate datele botanice, comerciale și de areal pe
http://www.sandmountainherbs.com/dragonhead.html
http://davesgarden.com/pf/go/2340/index.html
Atât planta cât și afacerea, la fel de rentabile, au prins teren în special în America. Cea mai eficace formă de mediatizare este cea prin semințe! De acolo din adâncuri diavolul îi ajută și îi îndrumă pe oameni, așa cum poate. Știți, banul e ochiul dracului [170,189].
Abandonați și închiși în tenebrele adâncurilor, annunnaki, cel mai probabil au fost lăsați fără mijloace și tehnologii. La fel îi deportează și oamenii pe răufăcători, pe insule pustii, cu un cuțit și un chibrit. Să se descurce. Cunoscători ai vieții adâncurilor și tenebrelor, annunnaki și-au acceptat soarta, și-au luat-o în propriile mâini. Abandonul, singurătatea, lupta pentru existență le-au ascuțit capacitățile și i-au apropiat de oameni. Acum luptă împreună pentru supraviețuirea planetei Pământ, locuința lor de veci.
Contactele directe au rămas în continuare oculte, motivele fiind dintre cele mai diverse. Diferențele de potențial le sunt net favorabile, oamenii trebuie protejați de răul pe care și-l pot face singuri, dar puși la treabă, și în același timp rafinați genetic în permanență. Planeta trebuie apărată de distrugerile inevitabilei tornade din cer pe care o va dezlănțui Nibiru, la apropiata ei trecere.
Conflictul dintre cele două tabere este declarat frontal și pare ireconciliabil. O ultimă tentativă de negociere eșuează:
(Matei 4,8) "Diavolul L-a dus apoi pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor, și I-a zis: Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie. Pleacă, Satano, i-a răspuns Isus. Căci este scris: Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești. Atunci diavolul L-a lăsat. Și deodată au venit la Isus niște îngeri, și au început să-I slujească."
Apoi atitudinea mesagerului nu e de loc încurajatoare, oamenii nu au prea multe șanse, mesajele lui nu sunt primite cu luare aminte, cât despre eternul vis al bunăstării, liniștii și concilierii - o himeră, o neînțelegere:
(Matei 11,20) "Atunci Isus a început să mustre cetățile în cari fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentrucă nu se pocăiseră. ... De aceea, vă spun, că în ziua judecătii, va fi mai ușor pentru ținutul Sodomei decât pentru tine."
Fiul Omului nu își mai disimulează sentimentele pe care le nutrește pentru oameni:
(Matei 8,21) " Un altul, care era dintre ucenici, I-a zis: Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să îngrop pe tatăl meu. Vino după Mine, i-a răspuns Isus, și lasă morții să-și îngroape morții."
(Matei 10,34) "Să nu credeți că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, și pe noră de soacră-sa. Și omul va avea de vrăjmași chiar pe cei din casa lui."
În sfârșit cel mai mare pericol: atacul Fiilor Luminii, care vin odată cu Planeta Crucii. Cea mai bună apărare este atacul. Fii întunericului, intratereștrii, și-au dezvoltat interceptoarele de la mare distanță, și le perfecționează neîncetat. Lansatoarele de fulgere globulare din Tunguska, Siberia sunt la post și pot întâmpina și distruge meteoriții aducători de moarte din cer [234,45]. Cei de afară, oamenii, îi ajută fără să se precupețească, au stabilit chiar un prim record - interceptarea în 2005 a unei comete la 130 de milioane de km de Terra. Omenirea trebuie ținută în stare de calm până în ultima clipă, pentru ca tot omul să-și aducă obolul, să-și plătească împozitele, ratele și dobânzile la împrumuturi.
Deși toți oamenii muncesc ca albinele de dimineața până seara, profitul li se duce printre degete fără să înțeleagă unde. La fel pățesc și albinele, care nici ele nu află de fel cine le tot fură mierea.

Din când în când câte o rază de lumină sau câte o minte omenească mai prinde un licăr de adevăr, dar repede agenții de intervenție îi liniștesc generic pe oameni și tăcerea se restabilește: un looser care și-a pierdut mințile în așteptarea vieții de apoi, a crezut că vede o farfurie zburătoare; de fapt era un porumbel călător care avea un marcaj metalic la picior cu care a derutat stațiile radar.

Un mare pericol ne amenință deopotrivă viața și planeta, oameni și zei - schimbarea polilor magnetici.
Printr-un număr mare de cutremure de magnitudine însemnată, bine aplicate și dirijate, în zona Indoneziei, se pare că marele balans al axei planetei, pendularea Chandler, a fost oprit. [http://aim.active.ws/?a=183]
Balansul axei s-a oprit! Nu știe nimeni pentru cât timp și cu ce efect.
Zilele critice, 3,5 la număr, în care schimbarea polarității magnetice trece prin valoarea zero și care e de natură să facă o ștergere globală a tuturor înregistrărilor electromagnetice ale mediului biologic, trebuie scurtate cât mai mult. Se pare că și la acest capitol suntem norocoși:
(Matei 24,22) "Și dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleși, zilele acelea vor fi scurtate."
Un compromis atrage după sine altul, prelevarea și conservarea eșantioanele de sămânță, le va da și celorlalți o șansă în plus.
Domnul a avut, ca întotdeauna, dreptate.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!