' Jocul omului cu Natura nu poate fi câştigat de om; dar nici pierdut" (C. G. Jung)

În Contextul nostru cultural aserţiunea de mai sus pare un fel de a vorbi "discuţii". Pentru că, imediat ni se cer precizări. Cum definim "Natura" ? În sens Panpsihic (Dumnezeu este în afara "Naturii" dar se regăseşte în ea, i.e. "Natuta" este un sistem "deschis" ) si atunci aserţiunea lui Jung este un non-sens pentru că omul nu poate fi niciodată Dumnezeu, chiar şi dacă ajunge în Paradis după moarte; sau în sens Panteist (Dumnezeu este inclus in "Natură" aceasta fiind, în acest caz, un sistem "închis") si atunci ajungem la tot soiul de încurcături "metafizice" sau "teologice"!.

În schimb, în Budism (mai ales în Zen), ceea ce afirmă Jung, cu tot aspectul contradictoriu al afirmatiei, este un "Koan". Şi aceasta deoarece: 'Dacã unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: "Eşti muritor pentru cã…", va replica "Berabome!" ("Eşti idiot!") înainte ca acesta sã-şi fi putut termina fraza. Raţionamentul analitic este insuportabil, prea greu pentru orientali, din cauza învãţãturii intuitive tradiţionale….Se cuvine sã exprimãm numai concluzia, în mod sintetic şi în cuvinte precise şi cât mai puţine cu putinţã', cum ne spune un gânditor contemporan de origine japonezã, Sakurazawa Nyoti. Şi aceasta deoarece, spre deosebire de Contextul nostru cultural ("analitic" până la Dumnezeu si dincolo de El), Contextul cultural Budist a privit şi priveşte lucrurile "holistic", fără a face "disticţii" nete între Transcendent, "Casa conştiinţei" ("Budeitate") şi Empiric, acestea "interpătrunzându-se" în cadrul "Totalităţii".