poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5245 .



Battlefield Earth, sau despre conflict în mileniul III
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Petre_Andrei ]

2007-08-14  |     | 



Photo Sharing and Video Hosting at Photobucket


“ - Terorismul, afirmase profesorul, are un unic scop. Care este acesta?
- Ucidererea oamenilor nevinovați? sugeră un student.
- Incorect. Moartea este doar un produs secundar al terorismului.
- O etalare a forței?
- Nu, convingerile slabe nu există.
- Provocarea terorii?
- Exact. Simplu spus, obiectivul terorismului este acela de a crea teroare, frică. Teama subminează încrederea în autorități. Slăbește dușmanul din interior... cauzând mișcări de masă. Terorismul nu este o expresie a furiei, ci o armă politică. Elimină fațada de infailibilitate a unui guvern și ai distrus încrederea poporului.”

Dan Brown – Îngeri și Demoni

Una dintre consecințele secundare ale progresului este exacerbarea conflictelor. Mileniul trei a fost caracterizat până acum de încleștări culturale, generate de coliziunile tot mai frecvente între sistemele ideologice. Dezvoltarea mass-media a facilitat apropierea dintre oameni. Am devenit locuitorii unui imens sat, în care informația circulă cu viteze uimitoare. Legăturile îi apropie pe oameni, care se regăsesc în postura privitorilor, simțindu-se astfel înțeleși. În același timp însă, legăturile îi fac pe indivizi să resimtă mai pregnant influența celorlalte grupuri de forță.
În secolul 14, un creștin putea doar să intuiască existența musulmanilor, existența budiștilor. Aceștia nu aveau niciun efect direct asupra lui, la fel cum un dezastru într-o altă zonă geografică putea să nu fie niciodată descoperit. Oamenii acelei perioade nu aveau posibilitatea de a privi imaginea în ansamblu, ei erau captivi în propria frântură de realitate. Astăzi însă, când prin intermediul tehnicii putem ajunge în câteva secunde oriunde, distanța nu mai contează. Creștinul privește la televizor cum cele două turnuri se prăbușesc și simte imediat influența musulmanilor, budistul vede cum armata intră cu tancurile în oameni și nu poate rămâne impasibil. Informația circulă cu viteze uimitoare, iar surprizele aproape nu mai există. Goana presei după senzațional nu este generată de o dorință egoistă, ci este pur și simplu o consecință a metamorfozelor prin care trece piața. Oamenii vor din ce în ce mai mult spectacol, vor să fie distrați. Informația pentru ei a devenit un bun banal, pe care îl pot obține oricând. Este îndeajuns să intri pe o agenție de presă sau să citești un ziar și informații din întreaga lume vor fi la îndemâna ta. Astăzi, pentru a cunoaște, omul trebuie să depună un efort minim. Progresul a adus cu sine accesibilitatea, care a devenit o caracteristică principală a globalizării și una dintre cele mai apreciate proprietăți ale noului mileniu.
Nu putem stopa dezvoltarea, nu putem refuza noul. Globalizarea reprezintă viitorul, pentru că ne garantează un standard universal aplicabil. Noul mileniu nu poate fi reprezentat de simboluri exclusiv regionale. Dacă un element aspiră să se transforme în paradigmă, trebuie să devină mai întâi universal. Nu poți concura cu Coca Cola dacă mesajul tău nu poate fi generalizat, nu avem cum să supraviețuim dacă nu suntem competitivi. De aici, din această ciocnire, se nasc foarte multe conflicte. Argumentele noilor simboluri sunt simple, oamenii știu la ce să se aștepte. Surprizele nu mai sunt apreciate, există foarte multe lucruri pe care vrem să le putem controla. Iată de ce tradițiile încep să dispară, iată de ce trecutul nu mai reprezintă o soluție viabilă. În loc să riște mâncând o specialitate locală, turistul alege McDonald’s, despre care știe că este este la fel oriunde în lume. La fel, ca o culme a acestui nou tip de societate, este mai ușor astăzi să găsești o sticlă de Coca Cola decât un pahar de apă potabilă. Iată ce înseamnă progresul, iată ce înseamnă transformarea. Ne convine, nu ne convine, trebuie să ne adaptăm și să înțelegem că doar astfel ne putem integra.
Fundamentaliștii însă nu reușesc să accepte această realitate. Modelul vechi nu poate fi depășit. Și dacă privim din punctul de vedere al tradiției, este de înțeles. Nu este ușor să fii nevoit dintr-o dată să privești lumea altfel, nu este ușor să schimbi. Atunci furia se acumulează, oamenii se agață de tradiții și încearcă să facă orice pentru a schimba, pentru a stopa ceea ce în opinia lor este un declin. Atentatele sunt semnale de alarmă, prin care teroriștii ne avertizează că drumul pe care am apucat-o este în viziunea lor greșit. Ele pot fi condamnate, însă trebuie în prealabil înțelese. Lumea occidentală trebuie să-și asume consecințele acțiunilor pe care le întreprinde. În momentul în care satirizăm simbolurile islamului, trebuie să ne așteptăm la un răspuns violent. Asta nu înseamnă că trebuie să nu o mai facem. A înțelege și a te aștepta la reacții brutale nu înseamnă a renunța să mai acționezi. Să fim mândri, să avem încredere în sistemul nostru, să mergem mai departe fără să ne scuzăm la fiecare pas.
Teroriștii încearcă să provoace frică, încearcă să îi facă pe oameni să renunțe la stilul lor de viață. Atunci când te temi, teroriștii au învins, pentru că acesta este scopul lor. Ei se luptă cu singura armă aflată la îndemâna lor, îndoiala. Fanaticul este puternic tocmai pentru că este sigur pe el însuși. Fă-l să se îndoiască de propriile credințe și l-ai învins.
Lumea occidentală începe să se teamă din ce în ce mai mult de teroriști. Protestele din ce în ce mai dese demonstrează impactul pe care conflictele îl au asupra indivizilor. Vedem cum turnurile se prăbușesc și ne înduioșăm gândindu-ne la toate acele drame. Trecem cu vederea imaginea de ansamblu și ne focalizăm asupra detaliilor, iată cum funcționează ființa umană. De aici provine nesiguranța care marchează astăzi politica internațională, de aici provin dorințele contradictorii ale majorității oamenilor. Nu știm ce să facem pentru că, deși nu vrem să renunțăm la stilul nostru de viață, nu suntem nici dispuși să ne sacrificăm pentru el. Vrem să trăim în siguranță, însă nu vrem să vedem paznicii.
Aceste incertitudini slăbesc poziția occidentală, favorizându-i pe teroriști. Dacă vrem să ne luptăm de pe poziții egale, trebuie să demonstrăm o voință măcar comparabilă cu cea a fanaticilor. Nu avem de ce să ne punem întrebări inutile. Capitalismul, ca sistem, a reușit până acum să alunece ca un tăvălug peste orice urmă de tradiționalism. Și ceea ce nu a suprimat, a valorificat, transformând în simboluri ale noii culturi globale. Este foarte bine, pentru că altfel nu am fi putut astăzi să savurăm o porție de sushi de pe sânii unei fete bine bronzate, asezonată cu un pahar de Coca Cola rece. Setea de viață, iată care este rezultatul ideologic al capitalismului.
Diferențele între țările occidentale și restul lumii sunt evidente. În primul rând, în Occident, există libertate, care este cea mai importantă. Aici cetățenii au voie să conteste orice, inclusiv politica propriei țări. Starea generală este una degajată, pentru că oamenii știu că există posibilități nelimitate. În loc să-și investească resursele în atacuri la adresa democrațiilor occidentale, grupările teroriste ar putea încerca să-și reformeze propriile culturi, să le transforme după modelul primelor. Este normal pentru un musulman să țină la imaginea profetului. Haideți însă să îl convingem că merită să țină mai mult la imaginea McDonald’s și el va fi mult mai fericit. Să înlocuim vechii idoli cu simboluri actuale, flexibile, lipsite de aroganță. Un om ahtiat după televizor sau un împătimit al jocurilor pe calculator au mult mai multă decență decât un fanatic religios.
Lumea occidentală trebuie să creadă în ea însăși. Nu putem reuși dacă nu avem certitudinea că metoda noastră e cea mai bună. Deocamdată cel puțin, democrația este singurul sistem funcțional. Până când va apărea ceva mai bun, să credem în el, să luptăm pentru libertățile noastre. Problema nu este să eradicăm teroriștii, așa ceva este imposibil. Adevărata problemă este să reușim până la urmă să îi acceptăm, să reușim să înțelegem manifestările lor. Nu putem avea parte de o societate fără elemente negative, nu putem vorbi despre viață în absența morții. Da, moartea unui om este o tragedie, însă tragedia se transformă foarte repede în istorie.
Lupta pe care o poartă teroriștii nu se va termina niciodată. Există simpatizanți și există opozanți, este o lege simplă a statisticii. La fel, este perfect natural să existe opozanți violenți. Mentalitatea acestor oameni este adevărata problemă. Nu contează ce spui, pentru că reacțiile lor vor fi aceleași. Nu este nimic negativ aici, pentru că există oameni și oameni. Nu îi poți pretinde unui arab să accepte Hollywood-ul ca simbol, la fel cum nu îi poți pretinde unui occidental să înțeleagă de ce ar trebui să se închine de trei ori spre zi cu fața spre Mecca. Problema este însă că tăvălugul nu va putea fi oprit niciodată. Totul ține de cultură, care este inoculată începând cu primele stadii ale individului. Vei crede ce scrie în Coran dacă ești obligat să îl înveți pe de rost, nu vei pune la îndoială Biblia dacă toți cei din jurul tău o consideră învățătura supremă. Mintea umană este vulnerabilă în fața stimulilor exteriori, chiar dacă oamenii în general nu pot fi manipulați.
Nu există măsuri eficiente împotriva terorismului. Nu ai nevoie de o armată pentru a fabrica o bombă, este îndeajuns o clipă de neatenție și chiar și cel mai performant sistem de securitate poate fi depășit. Teroriștii nu vor să învingă, pentru că înțeleg că nu au cum. Ei nu pot distruge un stat, însă îi pot face pe oameni să își piardă încrederea, îi pot face să se teamă și să privească tot timpul înapoi. Nu, teroriștii nu încearcă să distrugă, ci reușesc să ne convingă că ar putea să o facă. Doar de noi depinde să înțelegem că puterea lor este limitată.
Pentru a lupta împotriva terorismului, statele occidentale trebuie să anticipeze evenimentele care îl declanșează. Teroriștii vor să fie în centrul atenției, vor să fie recunoscuți. Acțiunile lor vor însemna ceva atunci când vor fi făcute pe scena cea mai mare. Iată de ce țintele posibile devind evidente. Niciun terrorist nu va ataca dacă evenimentul se petrece în spatele cortinei. Jocurile politice, asasinatele comandate, nu au legătură cu terorismul.
Trebuie să înțelegem că există foarte multe organizații teroriste, care urmăresc diferite agende. Îi avem pe basci, pe catalani, pe irlandezi, care vor să obțină autonomie teritorială. Există problema musulmană, cu zecile de grupuri teroriste aferente, și probabil că există o mulțime de astfel de organisme despre care nu știm nimic. Iată de ce atentatele par multe, iată de climatul terorii este specific mileniului trei.
Nu trebuie să ne temem, nu trebuie să facilităm escaladarea acestor conflicte. Frica noastră întărește poziția teroriștilor. Să învățăm să nu ne mai temem, să înțelegem că este mai mare șansa să fim călcați de o mașină decât să fim victimele unui atentat. Teroriștii vor exista în continuare, pentru că prezența lor definește în esență orice sistem democratic. Atunci când nu ai dușmani, nu exiști, de aceea confictul se transformă într-o dovadă a impactului pe care îl ai asupra lumii. Nu urăști decât ceea ce îți marchează viața, de aceea democrațiile occidentale ar trebui să se mândrească cu animozitățile stârnite. Să fim mândri, pentru că mândria ne asigură putere, indiferent pe ce se bazează. Imaginea este în mileniul trei garantul succesului.
Omul modern a învățat că informația este accesibilă. Tradiționaliștii, din rândul cărora apar de fiecare dată fanaticii, pretind că progresul este nociv, că tăvălugul capitalist distruge fără discernământ. Ei refuză să vadă avantajele, pentru că tot acest tăvălug a adus și Internetul, care a devenit astăzi indispensabil, precum și numeroase alte elemente fără de care viața noastră ar fi practic imposibilă. Da, aceasta este realitatea, oricât de ciudată pare ea. Nu mai suntem capabili să trăim fără confortul pe care ni l-a adus progresul. Marile firme ar paraliza în absența tehnologiei moderne, întregul mod de viață pe care îl considerăm firesc s-ar prăbuși la un simplu reset. Dacă într-o zi s-ar stinge simultan toate calculatoarele din lume, ne-am trezi înconjurați de haos. Marile decizii se iau aici, în mijlocul progresului. Oricât de cinic ar părea, populațiile din Africa sau din alte zone geografice defavorizate nu contează când se iau deciziile. Lumea se mișcă foarte repede și doar cei care acceptă în fiecare moment noul sunt capabili să țină pasul cu ea.
Nouă ni se pare firesc să spunem asta, pentru că noi ne trezim și aprindem imediat televizorul, sau deschidem ziarul, sau întindem mâna și apăsăm butonul cuptorului cu microunde. Oamenii mileniului trei sunt profesioniștii, care știu să-și facă treaba și să se integreze într-un mecanism în absența căruia viața lor a devenit imposibilă. Vremea hipioților plictisiți care vor să trăiască fără să facă nimic a trecut de mult, astăzi am învățat să ne adaptăm pentru a supraviețui la standarde înalte. Nu mai stăm să ne punem întrebări inutile, tocmai pentru că în spatele fiecărui gest aparent banal se ascunde o întreagă armată de profesioniști. Fructele din piață nu sunt rezultatul unui hazard, ci produse ale unui lanț de procese tehnologizate. Þările puternice și-au pus la punct un sistem de asigurare a serviciilor care nu poate fi contestat și care a devenit o necesitate pentru omul modern.
Iată de ce apare discrepanța, iată de ce confictele izbucnesc foarte ușor. Unui om care trăiește la limita subzistenței îi este greu să înțeleagă ce înseamnă viața modernă. Iar cei care nu înțeleg au tendiința de a arunca cu pietre.
Lumea se împarte astăzi într-un grup mic al oamenilor care au înțeles ce înseamnă progresul și se bucură la maximum de el, exploatând fiecare posibilitate, și grupul mai mare al celor rămași încă în trecut, care refuză noul și se tem să se arunce în necunoscut. Între aceste două grupuri se naște majoritatea conflictelor, iar formele pe care acestea le îmbracă variază, de la fanatism religios până la probleme lingvistice.
Întrebările în privința învingătorului nu își au rostul, pentru că progresul nu poate fi stopat. Până la urmă, elementele tradiționale care vor supraviețui, dacă o vor face, se vor integra în mozaicul modern care definește realitatea. Nu există altă soluție. Ne vom adapta sau vom pieri.
Terorismul se va moderniza și el odată cu societatea, pentru că terorismul este indispensabil acesteia. Doar văzând partea negativă învățăm să prețuim ceea ce avem, doar descoperind că poate fi mai rău vom învăța să ne bucurăm că este așa. Să nu ne temem, teroriștii nu pot ajunge oriunde. Și, mai mult decât orice, să învățăm din nou să zâmbim. Fericirea poate să dezamorseze orice bombă...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!