poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4322 .



Recurs la Judecata de apoi
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alexandru Nifilimu ]

2007-07-30  |     | 



(291) Recurs la Judecata de apoi


Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.mircol.ro/miracol/bibliografie.txt


Holograma ca fenomen optic descoperit în anul 1971 avea să pună bazele schimbării complete a concepției de abordare a fenomenului paranormal. Prin excelență uimitoare, dincolo de limita acceptată a firescului, holograma a deschis o breșă uluitoare în înțelegerea universului parapsihologic (278). În timp, tehnologia s-a perfecționat iar hologramele au depășit cadrul laboratoarelor de fizică devenind uzuale pentru expunerea de imagini sau în cinematografie pentru crearea unor efecte stupefiante. Între timp cercetările au avansat și holograma tridimensională și policromă a devenit dinamică. În plus hologramele pot fi memorate și depozitate pe suporți tehnici de informație, deci pot fi reproductibile. Experimentele ce au urmat au stârnit o stupoare suplimentară, ca și cum n-ar fi fost de ajuns paradoxul reproducerii întregului din parte.

Alături de bustul bărbatului Adam ce a servit ca model în expunerea de la (278), mai așezăm încă unul al unei femei, bustul Evei. Proiectăm lumina fascicolului laser asupra cuplului, care apoi este direcționată asupra plăcii fotografice. Spargem placa și repetăm operația cu cioburile, dar mai departe stupoare: Dacă îl iluminăm pe Adam și ciobul este așezat în calea reflexiei, în spațiu va apare imaginea Evei. Și invers, dacă o iluminăm bustul Eva din ciobul de hologramă se va extrage doar imaginea lui Adam [230,(36)].

Dacă în procesul de obținere a hologramei se modifică unghiul de incidență a laserului asupra obiectului expus, și se depozitează pe aceeași placă fotografică, la testul ciobului, în spațiu se vor proiecta pe rând imaginile memorate corespunzător unghiurilor de incidență respective. Cu alte cuvinte pe aceeași placă fotografică se pot imprima, respectiv citi, holograme specifice unghiului de incidență practicat. Aceelași fenomen se va produce și la schimbarea frecvenței laserului. De aici rezultă o capacitate enormă de înmagazinare de informație prin hologramare.

În urmă cu vreo douăzeci de ani circulau pe piață vederi și fotografii color cu caracter holografic ce prezentau două sau trei imagini diferite în funcție de unghiul din care erau privite. Din față fotograma prezintă o femeie frumoasă într-o postură dintre cele mai decente. Privită pieziș, postura se modifică radical. Lumea s-a plictisit repede dar puțini au înțeles că un întreprinzător a valorificat atributul hologramei de a înmagazina și reproduce imagini distincte la unghiuri de incidență diferite. La intrarea în atmosfera pământului o navetă spațială are trei posibilități: unghiul de incidență cel mai favorabil îi permite să reintre în ambientul terestru, la un unghi prea mic ricoșează și se pierde în spațiu, iar la un unghi prea mare ia atmosfera pieptiș și se dezintegrează. Trei unghiuri, trei holograme radical diferite.

Setea de investigare a stimulat la maximul interesul fizicienilor, iar rezultatele au depășit repede granițele formale ale domeniului. A pătruns în zona de interes și medicina care avea de mult nevoie de răspunsuri viguroase la unele întrebări cum ar fi: unde sunt localizate amintirile, unde sunt memorate imaginile, mirosurile, sentimentele, cum se explică dedublarea personalității, atitudinile transpersonale sau bolile de personalitate. Experiențe îndelungate și meticuloase de extirpare a masei cerebrale au chinuit zeci de mii de viețuitoare, dar oameni de știință nu s-au lăsat până nu au aflat locul unde se depozitează memoria. Rezultatele au atestat că oricât de mult ar fi extirpat din masa cerebrală, cu cantitatea infimă de creier rămasă, bietele ființe își aminteau lucrurile esențiale pe care apucaseră să le învețe. Memoria nu se depozitează în creier și oricum are o structură de înmagazinare holografică și extrem de compactizată. Încărcarea memoriei se face holografic, deci parametri de producere a hologramei condiționează regăsirea, citirea lor adică accesul la memorie. Eșecul accesului la o informație studiată, este de fapt un rateu de reconstituire a condițiilor în care a fost efectuată memorizarea, un rateu de căutare a hologramei cu pricina, lapsusul.

Ulterior, sau altă dată, informația sau setul de date respectiv revin din memorie fără efort sau la prima solicitare, însoțită de amănunte colaterale, era seară, eram în compania cuiva, cartea avea un miros de tipografie, era culeasă pe două coloane, informație era pe pagina de stânga coloana a doua, coperta era catifelată etc. Unele icoane îl prezintă pe Isus Hristos sau pe apostoli privind cu ochii ridicați la 20-30 de grade deasupra orizontalei locului. Privind din această poziție percepția se schimbă și chiar și noi cu un scurt exercițiu, primim acces vizual la aura electromagnetică a corpului.

(232,71) "Intrarea în starea Alfa se face așezat într-o poziție relaxată, fără de gânduri, concentrat numai asupra a ceea ce avem de făcut. Închideți ochii și priviți puțin în sus, pe sub pleoape, sub un unghi de circa 20 de grade, unghi echivalent cu cel sub care privești, din poziția șezând, un obiect aflat la 3 metri depărtare și un metru înălțime față de orizontala ochilor. Motivația acestei posturi nu este clarificată, cert este că intrarea în starea Alfa este cu mult ușurată în aceste condiții."


Bunica, nu cunoștea nici fizică nici medicină dar nu era deloc mulțumită când mă găsea citind în pat, înainte de culcare. Nu o deranja consumul de lumină sau ora înaintată, îmi spunea doar că cititul în această poziție dăunează ochilor. Psihologii au observat că atunci când subiecții lor sunt puși în încurcătură de unele întrebări neplăcute, în timpul formulării răspunsurilor își ridică reflex privirea cu cca 30 de grade spre stânga sau spre dreapta. Această reacție le dă convingerea că subiectul dă un răspuns sincer, respectiv generează instantaneu o poveste convenabilă.
Tehnicile de învățare și memorare a textelor sau numerelor recomanda asocierea de imagini, grafice, desene. Se pare că are mare importanță unghiul de incidență cu care se face prelevarea datelor atâta timp cât pe vremuri pupitrele băncilor școlare aveau o anume înclinație. În procesul de amintire, ochii devin parcă mai mobili și își modifică reflex direcția privirii în toate părțile, parcă în căutarea unghiului potrivit. Sau dimpotrivă, se imobilizează pe direcția în care de regulă citim. O gimnastică identică face și cristalinul pentru reglarea distanței de citire.

Un exercițiu corect în depozitarea și regăsirea hologramelor face din unii semeni de-ai noștri adevărați recordmani ai memorării. Asta e ca și cum într-o conversație ai opune doar slogane prefabricate sau citate, ca americanii [154]. Nici o hologramă nu poate cuprinde tot, ele sunt suprapuse și diferențiate la infinit. Într-un plan formula chimică a glucozei poate reprezenta spațial și color construcția moleculei sale, dar nicăieri nu se vede că e dulce. Altă hologramă are la stânga acrul ca lămâia, la centru amarul ca fierea și la dreapta dulcele ca mierea. Harta e una, și oricât ar fi de precisă, teritoriul reprezentat în ea e cu totul altceva. Schema electronică a televizorului îi prezintă toate conexiunile și componentele dar nu se poate băga în priză și nici nu se cuplează la antena colectivă.

Limbajul nu poate descrie viața fiind el însuși, printre multe altele, un produs al vieții. E ca și cum un autoturism din trafic ar încerca într-o zi, plictisindu-se de mersul bară la bară, să-și reprezinte personalitatea șoferului ca să-i înțeleagă atitudinea. Nimeni nu poate cunoaște totul fiindcă microcosmosul este macrocosmos. Un koan chinezesc spune că celui ce îi crește învățătura îi sporesc dorințele, dar celui ce îl caută pe Tao, dorințele i se împuținează. Alături de eforturile savanților de a ne descrie și a ne face cunoscută natura holografică a Universului, mai adăugăm încă un punct de vedere:

(Ioan 14,1) "Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu, și aveți credință în Mine. În casa Tatălui Meu sunt multe locașuri. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."



(292)


Refuzul de a vedea pădurea de copaci, cum ar zice pădurarul român, se propagă până la nivele înalte de principialitate sau profesionalism. Pentru a intra în subiect trebuie mai întâi să proclamăm o categorie de superființe care încorporează însușirile componenților: pentru copaci - pădurea; la electroni - curentul electric; la albine - stupul; peștii dau viață bancului de pești; plantele se organizează în floră; oile cotizează pentru turmă; animale depind de fondurile centralizate ale faunei; solistul este ținut sub papuc de cor; conducătorul își batjocorește poporul care l-a ales. În toate exemplele enumerate se poate spune că ansamblul este mai presus și ceva mai mult decât mulțimea componenților săi, așa cum și omul este mai mult decât lista organelor sale.

Este sectorial absurd, să vezi într-un eveniment o singură conexiune cauză-efect când de fapt el se desfășoară în consecința unei infinități de astfel de conexiuni. Este absurd să definești ceva ca existând separat de cascada de cauzalități din amonte, doar din comoditatea de a identifica legăturile. Este totodată inexact, subiectiv, unilateral. Istoria parcursă la inventarea telefonului, când a fost întins primul fir, și apoi la fiecare capăt experimentatorii își trimiteau mesajele, se repetă acum în explorarea hologramei.

Nu se poate începe decât în condiții elementare: un laser de o frecvență precisă și restrânsă, un unghi de incidență stabil, un obiect expus. Apoi se încearcă suprapunerea a două unghiuri, cu două obiecte. Dacă se trece la altă frecvență, suportul de depozitare se încarcă cu alt set de date. Trebuie să admitem că în natură holograma se realizează simultan în toate unghiurile, cu toată gama de frecvențe a luminii și pentru toate obiectele.

Imaginați-vă că sunteți pe un mare stadion plin ochi de spectatori care urmăresc derbyul etapei. Meciul este înregistrat de 24 de camere de televiziune, amplasate cel mai convenabil. În plus fiecare suporter este cu ochii pe desfășurarea partidei și înregistrează, la rândul lui, evoluția meciului de pe locul său, din unghiul său de vedere, cu pasiunea și obiectivitatea sa. Singura problemă ar fi unde își depozitează spectatorii hologramele. Acum extindeți mental conceptul, cât puteți de mult și veți obține holograma entității totale - Universul, bineînțeles din punctul de vedere al pământeanului, european, român, de loc din Vlașca.

Ca participant inclus în această holograma globală, omul are mijloace aferente de percepție pentru un anume sector, așa cum aude o zonă de frecvențe audio și vede într-un interval de frecvențe video. Deraierea din planul său de percepție, îl scoate pe subiect din lumea sa și îl aruncă în alte lumi, în autism, în lumea viselor, a unei vieți anterioare, în alt spațiu sau în alt timp.

După ce primul traseu telefonic a fost stabilit și planeta a început să se acopere de stâlpi și de fire din sârmă, prin anul 1907 un inginer român de care nimeni nu mai vorbește, a reușit să transmită prin același fir, mai multe convorbiri simultan. Mai multe linii de comunicare telefonică prin același fir conductor, a fost o minune ce urma să fie numită modulare. Așadar, tehnica modulării și demodulării, a împachetării și despachetării, pentru folosirea intensivă a condițiilor de comunicare, cabluri, magistrale, autostrăzi. Sunt și situații în care benzile de frecvență, ca și benzile de circulație mai sunt nesocotite de unii participanți așa încât apar coliziuni, interferențe, acroșări, atingeri.

Regulile conviețuirii trebuie definite și respectate pe tot parcursul și de toți participanții. Tot așa regula coabitării pe același suport de transport, în același corp sau în aceeași legislatură. La scară mare este nevoie de reguli adecvate pentru conviețuire, în același oraș, sub același guvern, în aceeași țară, pe aceeași planetă. Avem de multă vreme semnale că unii coabitanți nu respectă codul de trafic și de conviețuire. Organismul omului, perceput ca individ cu personalitate unică, este de fapt o aglomerare de participanți la trafic sau altfel spus, la viață, modulați după reguli tot atât de precise ca în cazul convorbirilor pe același fir, sau al semnalelor video pe același cablu sau al hologramelor multiple. Viruși, bacterii, stafilococi, microorganisme uni și pluricelulare, paraziți, care pot fi studiați la microscop trăiesc în echilibru în același habitat. În plan spiritual sunt de asemenea semnalate mai multe prezențe și individualități. Disabilitățile pe care le produce această coabitare nu trec neobservate, un maxim disconfort suferă corpul omenesc dar și lumea științifică:

[230,(97)] "Alt fenomen psihologic care poartă câteva semne distinctive ale implicitului este boala personalității multiple. Un sindrom bizar în care două sau mai multe personalități ocupă același corp. Victimele acestei boli, sau multiplii, adeseori nu sunt conștiente de starea lor. Ele nu realizează cum controlul asupra corpului lor este pasat între diferitele personalități, în schimb simt că suferă de un soi de amnezie, confuzie sau perioade tranzitorii de obturare a conștiinței. Cei mai mulți multipli au o medie de opt până la treisprezece personalități, cu toate că așa-numiții super-multipli pot avea peste o sută de subpersonalități. O statistică care spune foarte mult despre multipli, este că 97% dintre ei au în trecut o traumă severă în copilărie, adesea în forma unui abuz monstruos - psihologic, fizic sau sexual."

Subpersonalitățile multiple coabitante într-un om preiau și lasă controlul organismului uman după un orar și reguli doar de ei cunoscute. Schimbarea pilotului aduce la comandă altă ființă cu alte caracteristici și atitudini, cu implicații imediate și radicale în comportamentul omului. Glumind puțin, putem spune că din acest punct de vedere politicienii se dovedesc cele mai bântuite ființe. Capricii, toane, ipocrizie, fățărnicie, sperjur, adulter, își găsesc locul în panoplia cauzalității.

[230,(126)] "Fiecare are propriul său nume, vârstă, amintiri, capacități. Adesea fiecare are propriul său scris, gen proclamat, suport cultural și rasial, talent artistic, limbi străine fluente, IQ. Încă și mai demne de remarcat sunt schimbările biologice care au loc în corpul unui multiplu când comută personalitățile. Frecvent, o boală a unei personalități va dispărea când apare altă personalitate. Dr. Benett Braun de la International Society for the Study of Multiply Personality din Chicago a documentat un caz în care toate subpersonalitățile unui pacient erau alergice la sucul de portocale, cu excepția uneia. Dacă omul bea suc de portocale când era la control una din subpersonalitățile sale alergice, îi apărea o erupție teribilă.Dar dacă comuta subpersonalitatea non alergică, erupția pălea instantaneu, iar el putea bea suc de portocale la discreție. Dr. Francine Howland psihiatru la Yale, specializat în tratarea multiplilor, relatează un incident încă mai izbitor referitor la reacția unui multiplu la înțepătura unei viespi."

Și paradoxurile sunt repertorizate astfel, cu rigurozitate științifică pe multe pagini. Bieții noștri monahi și călugări se dovedesc adevărați vizionari în materie. Fenomenele de atingere, interferență, coliziune, între participanții la trafic sunt prezente și în plan public. Regula celui mai puternic se regăsește și se impune, pentru asigurarea coabitării. Omul ar trebui tratat ca un agregat biologic cu ecosistem propriu ce își câștigă echilibrul cu aceeași labilitate cu care și-l pierde. Nu comitem nici o exagerare dacă comparăm ansamblul om cu sistemul planetă, trebuie doar să amendăm factorul de scara și să includem planeta printre viețuitoare. Conexiunile interne ce fac posibilă viața ființei OM sunt echilibrate de legăturile cu exteriorul la fel de trainice și necesare.

Faptul că nu recunoaștem și nu practicăm ca vitale legăturile dintre oameni ca specie, este un paradox atâta timp cât civilizația a construit vaste rețele de telecomunicare între localități, orașe, țări, popoare, continente. Ce ar însemna existența unui om rămas în afara acestei rețele de intercomunicare?


(293)


În natură totul este în mișcare, nimic nu poate rămâne în repaus. În limitele precarității simțurilor noastre, continuăm să împărțim lucrurile în mobile și imobile. Cu un termen general, am definit tot ce se mișcă și servește ca mijloc de deplasare altor structuri energetice, ca vehicol. Apoi le-am diferențiat prin construcție, viteză de deplasare, clasă de confort, regn. După apariția vehiculelor a devenit posibil transportul și au apărut beneficiarii. Gama deplasamentelor s-a extins iar diversificarea serviciilor a permis specializarea curierilor și a rutelor. Pasagerii pot schimba vehicolul, marfa se poate transfera, transborda, transvaza, de la un vehicol la altul. Rețelele de transport odată stabilite și-au dovedit multiple veleități, iar chilipirgii nu au întârziat să apară.

Vântul deplasează norii, nu percepe taxe, întărâtă incendiile, apoi aduce ploaia și le stinge. Lucrează non stop sau sezonier, în regim normal sau de urgență. Duce păsările în zbor, învârte morile ca pe jucărele și stoarce curent electric din turbinele eoliene ale săracilor. Plimbă deltaplanele iar avioanele îi respectă viteza și direcția. Dedesubt, apele curgătoare, râurile și fluviile își caută neîncetat drumul către ocean și acceptă autostopiștii pe plute, bărci, corăbii, vapoare. Încărcate de pești, crustacee și vietăți, apele poartă spre mare aluviunile civilizației omenești. Valurile lovesc și leagănă, marea primește și înghite tot ce îi trece țărmul cu o poftă de gaură neagră insațiabilă.

Pe uscat oamenii au practicat toate formele posibile de transport pentru a-și menaja picioarele lor și ale iubitelor. Cu tracțiune personală, animală sau mecanică, caii, măgarii, cămilele, litierele, căruțele, bicicletele, rolele, automobilele, trenurile duc și aduc oamenii pe la treburile lor. Diversificate la toate capitolele, fantezie, tehnicitate, gabarit, capacitate, vehicolele omenești au ca numitor comun o regulă comună: la bord, toți pasagerii se supun pe tot parcursul condițiilor de navigare și se identifică cu vehicolul. Traseu, opriri, viteză de croazieră, naufragiu, moarte. Uneori, din diverse motive, vehicolele își fac reciproc servicii și se transportă unele pe alte. Tancurile se îmbarcă în avioane, blindatele în trenuri, limuzinele pe feriboturi, bicicletele se montează pe portbagaje, rolele se atârnă de rucsac.

Vehicolul se alege întotdeauna după lungimea traseului, durata voiajului, viteza de deplasare dorită. Dacă nu ai altă propulsie și vrei să călătorești cu viteza sunetului, trebuie să te transformi în sunet și să prinzi o undă purtătoare. Prin extensie dacă vrei să zbori cu viteza luminii trebuie să te transformi în lumină, dacă ți se întâmplă să cazi ca bolovanul, înseamnă că ești doar bolovan. Cine vrea să navigheze cu viteza gândului trebuie să găsească mijloace de a pătrunde în mintea unui om.

Acum, că suntem familiarizați, să punem punctul pe i.

Corpul omenesc are toate caracteristicile unui vehicol: capacitate de cazare și transport, confort diferențiat pe clase. Pasagerii pe care îi găzduiește sunt de diferite categorii: floră, faună saprofită, personalități multiple. Regim de tranzid pentru rezidenți, abonați, ocazionali, plătitori de bilet sau blatiști, autostopiști, paraziți, teroriști. Confortul și securitatea pe care o asigură ocupanților derivă din relațiile sale cu pasagerii dar și ale pasagerilor între ei. Toanele și atitudinea corpului se vădesc prin modul în care sunt îmbarcați și debarcați călătorii și terminând cu modul în care se lasă pilotat.

După regula vehicolelor enumerate mai sus, care se lasă cu docilitate conduse de oameni, corpul omenesc - primitor, ascultător, ușor de subordonat și manevrat - se dovedește la rândul său, o jucărie în mâna pasagerilor. Multora dintre pasageri corpul omenesc le este casă și masă, teren de antrenament, placă turnantă, teatru de luptă, armură, armă de apărare sau atac, robot telecomandat, mormânt și cimitir. Îl primesc moștenire, îl lasă urmașilor, îl pierd și îl câștigă în războaie. Când corpul trece prin momente de cumpănă, este atacat sau răpus de alți inamici, oștirile nevăzute sunt chemate să lupte sau să plece în bejenie cu autostopul, să învingă sau să piară pentru ținutul părintesc, pentru țară sau pentru popor. Dacă corpul este rănit sau luat prizonier, sângele i se scurge, vlaga ia drumul străinătății în contul împrumuturilor, nu se găsește nimic de muncă, traiul greu îi oprimă pe cei mici și mulți.

Cel mai primitor și ospitalier vehicul era Pământul. Avea cel mai sigur traseu, nu întârzia în anotimpuri. Își plimba populațiile fără să le ceară taxă pe zi sau pe noapte. Oamenii l-au năpădit precum omizile copacul. Dramele l-au copleșit, nu-i mai dau răgaz foametea și molimele, inundațiile și seceta, războaiele și ura. Luptele pasagerilor au început să-l baloneze și să-i dea junghiuri. Pământul vibrează de enervare și se leagănă amenințător. Le cere pasagerilor să-și ocupe locul pe care l-au primit, să nu scoată capul pe fereastră și să-și trăiască tichetul de viață. După ce au deprins insecuritatea fiscală prin plata dobânzilor, trebuie să învețe și insecuritatea vieții prin moarte.

Oamenii se scarpină de eczeme, fără să înțeleagă că la rândul lor sunt tot un fel de colonii de bacterii; rebeli la alifii și amnezici la tratative. Pământenii se luptă între ei să-și ocupe bordeiele să-și corcească neamurile, să-și demoleze altarele.

În planul lor, intratereștrii se războiesc cu extratereștrii, își sparg cometele și se împușcă cu meteoriți. Fii Intunericului au făcut recurs la judecata de apoi contra Fiilor Luminii, și-au tocmit avocați și se luptă pentru planetă, ca rațele pe râmă.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!