poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4304 .



Răspunsuri la întrebările comunitare (III)
eseu [ ]
Întrebări la răspunsurile comunitare (III)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Alexandru Nifilimu ]

2007-07-08  |     | 




Trimiterile bibliografice pot fi găsite la adresa:
http://www.miracol.ro/bibliografie.ro

[27,3679] “Ochii sunt orbi când sufletul e ocupat cu altceva.” (Syrus)

Textul Criza credibilității nu se dorește amuzant. Dar dacă realmente cineva a râs e foarte bine. Râsul dacă provine din umor este tonic, chiar sănătos. Umorul este nelipsit din viață, iar râsul fortifică sfincterele și netezește cărările, încălzește atmosfera și o detensionează, deschide apetitul, potențează aluzia, o face firească și ușor de acceptat. Umorul întărește optimismul și te ajută să-l descoperi unde nu te mai aștepți. Râsul este molipsitor, mai molipsitor decât orice maladie fiindcă nu se transmite prin viruși ci prin unda gândului unde face, sau ar trebui să intre în conexiune cu discernamântul.
Cu râsul din batjocura e altceva, la fel și cu râsul din ignoranță. În acest caz râsul te acopera de ridicol. Se declanșează când nu trebuie și se termină în rânjet, blocându-ți etrierele. Paragraful încriminat care l-a făcut să râdă pe cititor are ce-i drept o concentrație prea mare, mai mare decât cea la care se ajunge în clasa a treia.

" Pentru a pava drumul minciunii se începe cu deposedarea averii de date a fiecărui om. Adevărul fiecăruia se depersonalizează, se memorează și se arhivează pe serverele altora, amestecându-se în minciuna planetară, într-o mare rețea spațială. Nu întâmplător locația memoriei omenești nu a fost încă descoperită, motiv pentru care savanții au încetat să o mai caute în cranii"

“daca textul acesta se doreste a fi amuzant am ras”




Dar poate între timp a trecut în a patra, cu calendarele astea la care nu se mai termina revizia, nu știi niciodată dacă afară e iunie sau decembrie. Poate să râdă hohotind, de orice îi iese în cale, odată și odată tot îl va remarca cineva. Nu poți rămâne multă vreme și “viu și plictisit”. Poate va fi selectat chiar în corpul cadrelor didactice, de la o vreme multe universități și-au înființat cel puțin câte o catedră de râs. De un singur lucru nu trebuie să râdă niciodată, de timp. Căci timpul deocamdată este de partea sa.

Nu toți mai păstrează acest avantaj, dar cu asta sunt deja în răspunsul următor. Aici Măria Sa cititorul și-a ales o ciozvârtă mai scurtă de text. Domnia Sa, după cum se mărturisește, din când în când mă citește pe sărite, cam cum pășește struțul, reglându-și din mers, adică din citit, diluția convenabilă. Uneori sitele i se înfundă cu cuvinte pe care le ține cât poate în gușă apoi le debordează ca să o poată lua de la început. Iată-l la lucru într-un exemplu mai vechi, cu inerente greșeli la copiere:

“Circularitate,,,Criza teribila, monser
Galilei - parghie (de ordinul I) - idol - manipulare - dresor - ADN - hiperbolizare - pictură - sculptură - muzică - poeți - ode - psalmi - altare - temple - bucătării - procedură de contact - păcate - purificare - încinerare - cruciade - divinitate - barbari - ghiauri - păgâni - goimi - boangheni - yankei - demiurg - știință - atei - împerechiere - probabilitate - religie - filosofie - Dumnezeu - preoți - levitație - eșec - idolatrie - dezacord - dezaprobare - tăcere (bivalentă) - zei - monoteism - ritual - veșminte - globalizare - limbi - birocrație - granițe - cununie - imagine - entitate - cultul personalității - război - mercenari - scriitori - alfabetizare - biblioteci - Yahweh - Moise - Elohim - cosmogonie - igienă - certitudini - subconștient - rotație - revoluție - Pământ - Soare - Galaxie - poet - elite - piedestal - boboc - cloșcă - cosmostazie - Univers - cunoaștere - Calea Lactee - Magheru - Voluntari - expansiune - înfoiere - respirație - motor - repulsie - interval - diasporă - geografie - plante - animale - erori - sistem - ansamblu - Gravitație - elite - notă (de plată) - lanț (trofic) - centrism - relativism - jaloane (directoare) - tradiții (milenare) - concept - busolă - doctrină - evoluție - idolatrie - perisabilă - condensată - SFANTA TREIME - Mass media - HIV - Judecată de apoi - irefutabilă - suprasistem - pluripartitism - pluralism (religios) - slogan - policrom - mediocritate - năuceală - consevatori - nostalgoici - bezmetici - cozi - ultraviolet - ultraroșu - scribi - (din nou) elite - Leonardo da Vinci - ridicol - Ezeichel - Isus - Mohamed - Budha, Nostradamul - Nicolae Tesla - (iar) elite - amestecător - regizor - jucători - arte - butoaie - socializare - digestie - amonte - biftec (tartar) - aval - transfer - deversare - diferențiere - gene - elitiști - chelii (perene) - pro - contra -.... Galilei - parghie (de ordinul I) - idol - manipulare etc., etc., etc... - circularitate - Alexandru - Nifilimu - lume, lume, lume... caldura mare; pardon: îngheț năpraznic... Criză teribilă, monșer!”
( http://www.agonia.ro/index.php/essay/161456/index.html )
Se vede că este un cititor cultivat și poliglot, care trece cu lejeritate de la dialectul caragialesc la cel moldovenesc, asta ca să fie precizată odată în plus distincția sa intelectuală și atitudinea de dispreț, nu care cumva proprietarul textului să se simtă prea onorat de viitura Sa.

Alteori mă citește de parcă s-ar uita prin gaura cheii. Titlul de bătaie, adică gaura, i-l alege întotdeauna altcineva, pentru că se repede unde vede clipind vreo steluță galbenă rătăcită, nimeni nemeritând o distincție atât de însemnată, pe o raza mai mică de un an întuneric în preajma Domniei Sale. Și începe să se uite înăuntru. Ori lumina nu e destulă, ori ora e târzie, ori ochelarii sunt aburiți, ori sufletul îi e ocupat cu altceva, și prinde câte un cuvânt răzleț, dar cum să-și dea seama că privește în sala tronului lui Buddha sau în sala budelor.
“In paranteza, de exemplu, adaug ca insusi budismul a fost "dogmatizat" printr-un fel de "conciliu" - mi-e lene acum sa caut in biblioteca unde, cum si in ce fel (a fost botezat).”
( http://www.agonia.ro/index.php/essay/193011/index.html )

Totul este să-și facă norma la comentarii, iar pentru expertiza Sa este suficientă o singură vorbă, în viitor poate chiar o silabă sau o sedilă. De această dată a prins la gaură cuvântul apocalipsă.

"Să fie omenirea în criză de credibilitate sau credibilitatea în criză de omenire? Dar nu vă impacientați, tot ce ați citit este o minciună! "
“Ba eu m-am impacientat rău, rău di tăt ! Până nu mă lămurește autorul - pe care, din când în când, pe sărite, îl citesc pt. că mă amuză, trăind într-o apocalipsă mai ceva decât aia în care trăim tăți - ce-i ăla "adevăr" ("realitate", "existență" și altele asemenea, măcar așa cum crede el că ar fi, ca să putem judeca "criza" credibilității de care vorbește) nu pot să am și eu un oarece reper în raport cu ce zice el. Și sunt aruncat într-o ceață a disperării mai ceva decât Sisif-ul lui Camus.
Într-o concluzie a confuziei: combate bine dom'le ! Dar ce ? Cred că nici el nu știe. Așa că slabă nădejde să aflăm și noi.”

( http://www.agonia.ro/index.php/essay/1733925/index.html )

I s-a părut Domniei Sale că mă simte torturat și apăsat de presiunea apocalipsei în care ne zbatem toți, că zbaterile mele ar fi mai insuportabile decât ale altor semeni. Doar că apocalupsis în greaca de unde provine înseamna revelație și nu implica sensurile catastrofice sau dezastruoase pe care i le atribuie. Acuma, câte un dezastru local tot se mai produce, când portaltoiul refuză să se lase oblojit cu un altoi de calitate îndoielnică. Oricât ai dori să altoiești o ramură chircită de copăcel pe un gard, nu va crește niciodată un kierkegaard. Și zic îndoielnică fiindcă ce fel de om s-ar amuza în fața altuia pe care îl vede în suferință.
Metoda comentariului la normă - pe cuvinte disparate sau pe o frază, două, pe care eu o numesc metoda scoaterii din context,

( http://www.agonia.ro/index.php/essay/154007/index.html )

nu merită însă a fi ridiculizată, fiindcă are și avantajul de a-ți oferi de la distanță indicii privind calitatea analizei.
Opinia mea este că dacă o operă, o statuie, un cântec, un eseu, un ceva, ți se pune în curmeziș, cea mai aspră palmă pe care o poți da nefericitului autor este să pui mâna și să faci tu alta mai mare și mai frumoasă. Orice altă atitudine este neproductivă și rămâne simplu export de lăudăroșenie. Admirația lucrului clădit de altcineva, pe care tu criticul îl frunzărești înainte de culcare sau la care te hlizești, ca să arăți că ești la curent și te ții după căruța lumii, rămâne singura atitudine decentă la care are dreptul oricine, înainte de a fi creat ceva mai demn de apreciere.
Dacă omul și lumea dețin o asemenea credibilitate încât autorul nu are dreptate de nici un fel, este perfect, lăsați-l pradă unora care îl râd sau altora care îl plâng, și scrieți stimați prieteni măcar fiecare câte un volum de eseuri pe această temă. Au rămas multe de admirat: credibilitatea nominalizărilor și a atribuirii marilor premii, al topurilor de toate felurile, al sondajelor electorale sau de opinie, al politicilor fiscale și al politicii în ansamblu și câte altele.
Cine și ce ar avea de pierdut? Oamenii ar trebui să fie și să rămână creatori. Oare ce le modifică atât de drastic comportamentul și devin cărcotași, pârâcioși, invidioși, găunoși, scârboși, scorțoși, colțoși, pretențioși, ranchiunoși, imperativi, guralivi, arțăgoși, belicoși, vanitoși, prețioși, trufași, opăriți, aroganți, cu semenii lor? Când ar trebui să fie doar creatori pasionați, generoși, politicoși, eleganți, decenți, rafinați, desăvârșiți, într-un cuvânt - înțelepți . Pretutindeni să fie doar oferte, fiecare să-și aleagă desfătarea creind nu invectivând.
Dacă vi se pare cumva că vorbim de o lume incredibilă, aveți material pentru încă un volum! Ce să mai spun de tonul comentariilor. Nu m-aș mira să aud că deja Domnia Sa ocupă vreun post de pedagog la o catedră de asta cu tradiție de trei trimestre.

Viața este un multisistem de lumi încorporte una într-alta precum păpușile Matroșka. Coexistă fie că se știu fie că doar se bănuiesc într-o ierarhie nevăzută. Un român de geniu tocmai a anunțat că poate să imprime pe un CD cât alții în 10000. Și asta modificând unghiul de incidență al fascicolului laser la scriere-citire. Universurile nu se cunosc între ele, nu se amestecă, dar se respectă. Trecerea de la un univers la altul se poate face prin transfer de spațiu, de timp, de energie sau de frecvențe, ca în saltul de pe orbită pe alta.
( http://www.agonia.ro/index.php/essay/171218/index.html )
Virușii, bacteriile sunt universuri coexistente cu omul. Nu se văd dar se percep. Uneori în calicia lor virușii se înmulțesc fără noima, omul se apăra sau este îngenunchiat și pleacă în altă lume. La fel și oamenii se înmulțesc și se mărețesc dar Pământul pe care îl percep ca inert și fără viață ripostează cu inteligență. Dacă se încinge, își scarpină polii să se răcorească, apoi toată suflarea dârdâie în așteptatea noii purificări. Când omul se apără de viruși prin sistemul imunitar, inamicii își schimbă structura și strategia fiindcă Dumnezeu se menține echidistant și nu ia partea
nimănui. Dacă oamenii din sateliți prognozează din ce în ce mai exact schimbările vremii, vremea devine tot mai imprevizibilă ca să ne poată lua prin surprindere, și reușește din plin.
Totuși uneori trecerea de la un tărâm la celălalt, în alte timpuri apanajul Făt-Frumoșilor, ne devine accesibilă și nouă muritorilor de rând. O asemenea incursiune îi încarcă pe fericiții bionauți cu o experiență unică. Sunt suficiente câteva clipe în tărâmul celălalt, apropierea, sau numai perspectiva iminentă a tranzitului și omul se simte radical reorganizat. Dacă revine, redevine ființa primordială fără pretenții, fără orgolii deșarte, își leapădă spontan trufiile și vanitățile, dragostea de viață îi repune toate potențiometrele pe pornit. Înțelege că este loc pentru fiecare pe pământ și că nimeni nu poate juca rolul tuturor. Îi revine în minte gustul uitat al modestiei iar limba își recapătă dulce graiul. Caută binele oriunde își îndreptă privirea, și îl încurajează cu o steluță omenească chiar dacă nu e cât muntele.

Încă odată mulțumiri tuturor.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!