poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3444 .



O societate în oglindă
eseu [ ]
Cum sunt eu?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Adjudeanu ]

2006-02-03  |     | 



O societate în oglindă
Cum sunt eu?
- schiță dintr-un impuls -

Încărcat cu o conștientă povară, aproape genetică, ideea de suficiență. Meritul nostru, poate singurul este acela de a fi o trestie gânditoare. Sărmanul Pascal. Dar, din păcate cu un mecanism al gândirii îndeajuns de lent, de ruginit și inexact pentru a cântări normele și valorile ce trebuie acumulate și înțelese.
Supralicitarea meritelor personale, infime și, în fond normale în procesul de autodepășire, nu este decât factorul principal de obstrucționare a propriei voinți. „Sunt deasupra tuturor”. Privirea plină de nesaț, aruncată de sus nu-mi provoacă ulterior decât o stare de nesiguranță. O amețeală în perpetuă creștere. Și cine se va obosi să-și ridice pleoapa pentru a mă vedea? Un gigant în dorință și totuși atât de pierdut într-o societate obscură și mediocră.
Din lipsă de fapte.
Mă declar optimist în privința salvării mele ca om organizat și organizator. Și primul pas a fost făcut. Suficient și totuși nu destul.
Câte dimineți s-au născut în jurul trupului letargic ratând cele mai frumoase răsărituri! Blestemate fie lenea și lejeritatea, surori ale pierderii timpului și ale destrămării de sine! De-ar fi doar acestea! Le-aș putea ucide dintr-o singură lovitură printr-un act de voință și altfel ar sta lucrurile. Nu am mai purta chiar atât de des și aproape de noi povara aceasta, aproape genetică, automulțumirea născătoare de suficiență, blestem al omenirii.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!