poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 57 .



Cateva repere despre cărțile scrise de Gorun Manolescu - drumul spre postpredictibilitate
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2018-11-08  |     | 



Lui Gorun Manolescu, ce a ȋmplinit la 22 octombrie 2018, optzeci de ani.

Dacă ar fi să restrȃng la cȃteva cuvinte direcțiile pe care a căutat și caută un ceva Gorun Manolescu aș folosi niște cuvinte anume, ce au ȋn spatele lor idei, care la rȃndul lor au alte idei ȋn spatele lor și alte și alte și alte idei, ȋncȃt aș ajunge, vorba sa, să ȋnghesui toată cultura lumii și toate cărțile scrise vreodată ȋn ce? Ȋntr-un nimic atȃt de consistent că o explozie a acelui punct de cunoaștere ar rupe lumea noastră.
Cam aceasta a fost atitudinea cercetătorului de la sine, prin ipostazele ȋn care s-a situat Gorun Manolescu ȋn acești ultimi mai bine de 15 ani de cȃnd ȋl cunosc.

Cele trei cuvinte pe care le scriu acum, fără a răsfoi ȋnainte cele trei cărți ale sale la care mă voi referi, fiindu-mi ȋntipărite ȋn minte atunci cȃnd gȃndul ȋl include și pe dȃnsul sunt: experiment,ironie și predictibilitate. Aceste trei idei, sunt, cumva, induse de sedimentarea intelectuală pe care o am ȋn mintea mea, cum o am pentru fiecare dintre cei pe care ȋi cunosc, sedimentare pe care o are fiecare dintre noi.

Experimentul, ca temă de carte, dar și de viață, este propriu primei sale cărți, Eseu despre sursele adevăratei cunoașteri ȋn logica budistă, Editura Cartea universitară, 2006. Ca și valoare, această carte eu o văd deosebită. O carte frumoasă ce merită citită de mulți oameni dornici să priceapă ceva despre lume. Este vorba despre experimentul unui european care se duce cu mintea sa ȋn ȋndepărtata Asie pentru a ȋnțelege. Nici măcar nu este corect spus, ȋn acest caz, experiment ci experimentare, una ca și mișcare personală, controlată logic, din care să ne alegem fiecare cu cȃte ceva. Multe dintre ideile cărților următoare s-au semănat, s-au prășit și s-au udat ȋn această carte. Aparent doar, cartea se situează ȋntr-o practică de tip budist. Dar nu este așa. Nu este o carte care să facă parte din literatura de dezvoltare personală, acum la modă. Este altceva. Este o carte pasională de filozofie, scrisă ȋntre două fonduri ideatice grele, cel din vest și cel din est.

A doua idee: ironia. Aici nu este ironia cea socială, comportamentală, fiindu-i, totuși, destul de caracteristică persoanei lui Gorun Manolescu. Nu este acea ironie la care ne duce pe toți gȃndul, nici pe departe, ci este un fel de atitudine dezarmantă a prezentului ȋn fața re-sursei sale, adică a trecutului. Dar nu altfel decȃt printr-o fluidizare a logicii ȋntre metafizică și știință, ȋntre adevărul fotografiat pragmantic și mȃntuirea necesară a fiecăruia pentru a umple golul eternității noastre următoare. Și nu ȋn planul personal, social, nici măcar ȋn cel istoric, ci ȋn cel al unui drum al gȃndirii epistemologice. Să nu uităm că ȋn toți acești ani s-a ocupat, din poziția de redactor șef, de revista Noema a Academiei Romȃne, revistă de epistemiologie, lăsȃnd viitorului un volum imens de pre-știință, de care ar trebui să aive folos generațiile care vin.

Cartea cu pricina, a doua, DINCOLO DE IRONIE ȘI IRONISM, plecȃnd de la discuții virtuale cu unii clasici de marcă ai Po Mo, Editura Paidea, 2010, este o dispută, la rȃndu-i ironică, ȋntre ce credem că se va ȋntȃmpla, față de ceea ce s-a ȋntȃmplat, prin prisma a ceea ce credem noi că se ȋntȃmplă. Realitatea nu o poate cunoaște nimeni, nici pe cea lumească și nici pe cea filozofică, fiind o abstracțiune firească. Pentru această carte am scris atunci, la apariție, o recenzie mai largă, după ce am parcurs-o atent și cu plăcere, care a și fost apoi publicată ȋn revista Noema. Mărturisesc că și această carte merită recitită cu luare aminte. Critica realității, cu părere de rău că nu ne-a ieșit, nouă oamenilor, ceva mai bună, are un farmec aparte, dacă te pricepi să dai ironiei ceea ce este a ironiei.

Predictibilitatea este un subiect la care Gorun Manolescu revine ȋn cea de a treia carte, lansată recent, după ce s-a tot gȃndit și a scris, ȋntr-un fel sau altul, despre ideea aceasta și ȋn celelalte două cărți. Aici dedică cȃteva texte acestui aspect de gȃndire, evident preocupȃndu-l și pe mai departe.
Cartea se numește FRAGMENTATRIUM: experimentale, editura Editura frACTalia, București, 2017. Este o adăpostire ȋnțeleaptă a poeziilor și eseurilor sale de pe saiturile pe care a scris de-a lungul vremii, cu adăugiri de texte mai vechi sau mai recente. Am parcurs cartea cu plăcere, unele texte mi le-am amintit de pe vremea cȃnd le comentam cu pretenie pe pagina poezie.ro.

Predictibilitatea este o garanție axiomatică a seriozității realității lumii, ceva care promite că poate fi prezis. Nu ne convine deloc să știm că nimic din ce credem noi că este statornic, chiar nu este. Evenimentele ȋn care sunt implicați toți oamenii, ne place să le știm cusute ȋntr-o țesătură deterministă corectă, nu de-a valma. Ce să mai spunem despre molecule, electroni sau despre particulele elementare, din ce ȋn ce mai rarefiate informațional. Cum o fi oare? Științele de azi, mai ales cele sociale, ne ȋndeamnă sa credem că totul este la ȋntȃmplare, nici măcar probabilitățile nu se mai susțin.
Numărul variantelor de desfășurare a evenimentelor este prea mare ca cineva să mai poată crede că mai sunt ȋntr-o anumită ordine și ȋntr-o anumită legătură. Care ordine? Care legătură? Cum se mai respectă ceva măcar, nu just ci măcar aleatoriu?! Lucrurile rămȃn la faza de ȋntrebări. Chiar dacă sunt trimiteri la o serie de autori din științe și filozofie, consacrați, Jorge Luis Borges este personajul scriitoricesc care dă tonul ȋn aceste cărți, pe drumul unei mobilități eliberate și apoi libere, de a crede la limită, de a experimenta la limită despre viitorul persoanei ȋn drumul timpului dintre două Big Bang-uri alăturate! Vă dați seama ce largă este abordarea? Am pierdut sau nu am pierdut, noi furniciele, predictibilitatea ȋn lume? A fost vreodată ceva cu adevărat predictibil?
Fac o remarcă personală, atentă și totuși, liniștitoare, asupra ideii predictibilității așa-zis pierdute. O privire spre Codul liniar din Teoria Speciilor Informaționale, a lui Nicolae Florean Pinte. Tabloul unui cod liniar spune că orice mulțime, formată din n elemente, se organizează relațional predictibil după un șir sigur și unic de relaționări. Pentru primele ordine ale codului, aceste organizări sunt posibile ȋntr-o singură variantă. Și pot fi imaginate și ȋnțelese de mintea omului. La ordinul patru al codului organizarea celor patru elemente, pe lȃngă că se complică mult și mintea omului nu ȋși mai poate imagina aceste tablouri, organizarea se face ȋn patru variante diferite. De la ordinele următoare numărul de variante crește vertiginos, ajungȃndu-se la numere de variante posibile inimaginabil de mari, dar unice fiecare. Acest lucru este uluitor și minunat pentru cine ȋnțelege adȃncimea acestui misterios cod al naturii. La un număr foarte mare de elemente, numărul variantelor este atȃt de mare, ȋncȃt rezultatul privit din afară pare a fi de o natură impredictibilă.
Impresia este că ȋn lume este mai mult decȃt o ȋntȃmplare generalizată, o loterie, un hazard, mai mult decȃt un haos. Nu pronie Divină, nici destin, soartă, providență nici manipulare, conspirații manipulatoare, că nu este nimeni și nimic care să ajusteze, să dirijeze ceva, pe măsură ce istoria ȋnaintează științific și tehnologic dar și social. Mai ales social.
Se pare că, totuși, este o aparență această amenințătoare dispariție a predictibilității. Dacă nu aș fi studiat insistent și mai multă vreme codul liniar, nu aș fi dezvoltat ideile acestui cod și nu a și fi folosit acest cod ȋn cartea Originile Energiei, aș fi avut și eu convingerea că lumea ȋntreagă se duce pe o astfel de rȃpă filozofică, cu efecte negative ne-filozofice, reale.
Cred că aici, ȋn acest punct al dezbaterii despre predictibilitate, are merite Gorun Manolescu. Că depistează cuiul lui Pepelea ȋn filozofia tranzitorie dintre modernitate și postmodernitate. Toate studiile sale, ȋntinse pe cȃteva decenii, se ascut ȋn carte prin cȃteva fraze. Ȋn faptul că propune o linie nouă de gȃndire a viitorului, cu valabilitate, cea a ,,post-predictibilității”. Pentru că, evident, predicitibilitatea și-a schimbat, ȋși schimbă și ȋși va schimba mereu natura.
Citez: ,,Postpredictibilitatea ...pe care s-o acceptăm înțelegând-o drept o cauzalitate globală (în detrimen¬tul uneia local-liniare). Postpredictibilitate care con¬stituie nu o apocalipsă, ci o nouă provocare. Căreia trebuie să-i facem față adaptându-ne...”
Ce se va ȋntȃmpla ȋn viitor? Pe măsura ȋncȃlcirii inter și extra determinărilor și dependențelor se vor ȋncȃlci și metodele de control și de ținere sub stăpȃnire a acestor ițe ale noilor sisteme ce se pun acum la cale. Agresivitatea virtualului asupra realului este tot mai ȋnfricoșătoare. Modificarea accepțiunii despre adevăr crează disperare. Decizia publică, dar și cea personală, este tot mai greu de atins, ȋntr-un minimum de siguranță. Rămȃnerea ființei umane lȃngă propria sa tehnologie este tot mai dăunătoare.
Ca și cercetător de profesie, ȋn domeniul informaticii, Gorun Manolescu ȋncheie ideea postpredictibilății viitorului prin următoarea observație privitoare la soarta decidabilului, pentru că decidabilul este fața practică și vindecătoare a amenințărilor unor ere a impredictibiliății:
,,…toate tehnologiile virtualului propagă indecidabilul. Dar, oare, tehnologiile virtualului sunt cele care propagă indecidabilul sau universul nostru indecidabil fabrică tehnologiile virtualului?”

Ȋnchei cu un fel de concluzie, făcȃnd o a doua remarcă personală, aplicată definiției lumii ȋntregi, așa cum o ȋnțeleg și care este ȋn ton, cred, cu ideile acestui text și cu cele ale lui Gorun Manolescu:
Suma dintre tehnologie și om este constantă și se numește lume. O fi aceasta una dintre legile ascunse ale naturii? Așa să fie de simplă definiția lumii! vor zice sfătoșii. Da, este așa de simplă, vor spune prudenții.Vertebrele, șira spinării ȋn formă de S, mandibulele scurte, tălpile extinse, mărul lui Adam căzut ȋn gȃtlej, ochii aduși mai ȋn față, creierul extins, toate nu sunt altceva decȃt tehnologie. Deja omul era supra-tehnic construit de acum multe milioane de ani. Tehnologia exterioară lui, cea de astăzi, este produsă de omul inconștient de acea sumă constantă dintre ființa sa și tehnologie.
Cu fiecare pas tehnologic pe care ȋl face, ȋn realitate, omul se ȋmpuținează, se adună covrig, se ascunde și se pierde.

Cornel Mărginean

31 octombrie 2018

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!