poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 83 .



Déjà vu
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [marius nițov ]

2017-07-17  |     | 



Nu, nu am crezut cu așa putere de la început, dar aveam așa o credință de blazon când era vreo ocazie să dau nas în nas cu câte un om înțelept. Că în mare, îmi trăiam viața ca în gândul lui Dinescu poetul: “Dumnezeu cu ale lui, eu cu ale mele”. Dar nu e așa, pe Cel Etern nu-l iei în dialog și rugăciune ca pe o haină de vreme rea, ori ești cu El tot timpul, ori te descurci. Când ești tânăr ai un simț al criticii exagerat și, e un păcat în primul rând că nu te vezi prea bine cum ești, însă pe alții îi analizezi cum analiza Liiceanu gândurile filosofice ale lui Noica la Păltiniș. Foarte mulți rămân în analiza asta față de alții mult timp, fără să le folosească la ceva. Nici practic și nici spiritual, că știți cum e vorba “câinii latră, ursul merge!” și de aia e mai bine să ne vedem de ale noastre cele bune de îndreptat. La fotbal și politică, se pricep toți și cei implicați trag sforile. E un subiect paralel cu viața reală. Am descoperit adevărul despre ce trăim atunci când mi-am visat perioade lungi de viață, cu lux de amănunte sau în detalii. Și când trăiam un déjà vu atât de izbitor încât nu știam dacă nu cumva visam continuu. În felul acesta mi-am dat seama că aveam deja trasat un destin și catastrofele existențiale, seismele, încercările sunt probe din acest urcuș spre lumină. Punctul culminant al celor văzute dincolo de limita normalului, e că în aceste vise întâlneam chipuri resemnate, plecate și eram așa cumva mirat, de unde aceea tristețe, durere? Și în trecere pe lângă ele, auzeam frânturi de dialog: “aici, e atâta așteptare, nu mai putem face nimic, iar gândurile se duc greu în partea de unde am venit!” și “să nu ajungă și copiii mei pe aici, în așteptarea asta dureroasă!”, apoi un bătrân s-a oprit în fața mea cu o față aproape putredă înspre ochiul drept și mi-a zis: “tu mai vezi lumina? Scrie ceva prin bezna asta, niște indicatoare!” Nu știu dacă am intrat într-o lume subterană sau altă dimensiune, dar absolut toate visele care m-au marcat prin stări de nedescris au lăsat siaje de imagini, fragmente reale de viață trăită. Mi-am visat tot, parcursul în amănunt al vieții: cum am cunoscut și m-am despărțit de unii, ce figuri aveau dinainte, mașini, lucruri personale, ticuri verbale sau comportamentale, le știam părți din manifestări și după toate acestea, cum să nu am credința asta?! Mai curios, am văzut și conexiuni din viitor, oameni pe care aveam să-i întâlnesc la Geneva, Lion, Roma etc. Chiar am amintit episodul cu Smith din Manchester, jucam șah cu el pe o bancă din aeroportul din Geneva, lângă noi dormea un sârb pe jos într-un sac de dormit și un copil îmi zâmbea dintre bagaje. Acestea sunt suficiente detalii să văd altă perspectivă a vieții pe care o trăim.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!