poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 129 .



Culoare
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AIUA ]

2017-03-24  |     | 





Le simțim
Și le vedem
Aevea nu-s și totuși sunt




A fost odată ca niciodată
Un eu și o fată
De mă uitam la ea încremeneam
Nu puteam să-ți spun acum
Eu sunt eu
Ea-i muritoare
Plângând îți spun acum străine
Culoarea e departe...



Să ne gândim la conceptul de fericire, ce este ea, ce înseamnă, ce reprezintă, ce culoare să-i dăm, roșu poate albastru, verde, galben., ah, cititorule culoarea, puține culori exista, le privim, le strângem, le mutăm,le inversăm, le poți număra pe degete dacă vrei, dar nuanțele fiecăreia sunt infinite, de un infinit necuprins (exista și infinituri cuprinse, să știi, vom vorbi mai târziu, promit), însă simțul uman nu le poate distinge pe toate dar orice apăsare a pensulei pe șablonul de culoare creează o altă nuanță invizibilă cu ochiul liber, dar ea exista cum există și războiul și pacea pe care noi le creăm și le-am creat dintotdeauna, sunt concepte independente și totuși în strânsă legătura, nu-ți poți controla emoțiile, sau poate poți dar să știi exista o infinitate de nuanțe a acestora, nu dispera, viața nu e scurtă o să ai timp, timpul nu e liniar, e circular, O tu, cel ce citești aceste rânduri ține minte, le poți experimenta dar pentru asta trebuie să gândim, să creăm, să ne ajutăm unul pe altul, eu sunt incomplet fără tine, tu nu știi ce înseamnă a fi complet, nu-i nimic, acest gol ne unește, lasă-mă să te ajut, tu ești un lacăt, în mintea ta, în ochii tăi, sunt eu și tu, un altfel de noi, expira... stai... inspiră, astfel încât fiecare suflare a noastră de azi să fie diferită față de cea de mâine, închide ochii, simțul văzul, și ascultă, asculta glasul Pământului, el ți-e Dumnezeu, nu-l mai călca în picioare, într-adevăr nu suntem singuri în Univers dar fără EA, fără a treia planetă de la soare, a infinita planeta din Univers tu n-ai citi aceste rânduri, Cosmosul nu ar mai fi așa cum îl cunoaștem, întreaga noosferă n-ar mai fi așa cum este și cum nu va fi, înțelegi noi nu am mai putea discuta, bun, dar hai că deviem de la subiect, până la urmă ce te interesează pe tine Omule?

- Viața, ce este viața?
- Hm, nu e ceea ce crezi, crezi că tu exiști fiindcă vezi Universul și tot ce te înconjoară, prin cele cinci simțuri cu care natura te-a înzestrat, te înșeli sunt mult mai multe simțuri de care tu habar nu ai și niciodată nu o să ai, trebuie să ieși din găoacea încorsetată în care trăiești numită societate, reguli, impuneri, viață, moarte, Cel ce există, nu te-a creat pe tine, tu ești doar un accident nefericit, o fărâmă de adevăr, o soluție disperată la cuvântul „plictiseala” uită-te la tine, ai două mâini, două picioare, doi ochi, două nări, o simetrie incognoscibilă, ești binom, ești inuman, Cel ce crează, nu e simetric, spațiul însuși ce te înconjoară, e infinit, TU ești finit, dar ce înseamnă aceasta, ... Uită-te la..., mi-e silă că fac fac parte din tine, am dorințe, am nevoi, mă simt finit, te vreau, mereu cu mine vreau ca tu, ca tu să fii cu mine,în mine, acoperă-ți ochii cu mâinile, ACUMMM, vezi fosfene, vezi artefacte, eu sunt acolo tu unde esti?
Știința ce-ai creat-o din timpuri imemorabile, mai devreme sau mai târziu ne va distruge, mă va distruge, de ce exiști, de ce eu sunt, nu te vreau, în viața mea, acum înțelegi, timpul ți-e inamic, cu cât trăiești cu atât distrugi, orice atingi, orice mișcare, armonia vieții tu o sfărâmi, gândești simetric, și mă doare, O tu lumină iartă-ne pe noi, și pe a noastră viață, știi câte ființe, distrugi într-o viață, câte furnici tu calci în picioare, câtă viață va muri sub pașii tăi, atingerea ta perturbă mii de alți ca tine, inclusiv ca mine, tu nu ești decât o emanație a minții Celui ce strălucește, Celui ce este, Celui ne-mpăcat, privește-te în oglindă, ce reflectă, ce vezi în ea, întuneric, un abis, o lumină strălucitoare, sau pe tine așa cum ești, ca mii de alți, ca milioane de alți ce vor urma ca tine, ești insignifiant, nu te mai agăța de ceea ce tu numești viața, sau moarte sau orice cuvânt în orice limbă îi vei da, toate sunt la fel, esența e aceeași, trebuie să fim uniți pentru a putea trece testul timpului, nu fragmentați în mii și mii de limbi, de nații, de religii, de temeri, de convingeri abrupte, fără sens, fără noimă, fără înțeles, dar cu un singur scop cel de a ști și de a fi convins căci acesta e adevărul, nu uita, nu trăiești în solipsism, sunt mii și mii de alți ca tine, fii UNIC, fă ceva, alege ce vrei SĂ FII, el e unul nu crea mai mulți, eu și ai tăi ochii cei ce citesc aceste rânduri, suntem toți unul, una pentr-un moment, ridică-ți privirea, vezi nu mai exist, m-ai redus la o pată de culoare, la un rând scris pe-o carte, te rog nu mai privi albul paginilor, eu nu sunt acolo, sunt aici în gândirea ta, am fost creați pentru a exista, trebuie să ne asumăm acest rol, nu pentru a trăi și modifica legile firești ale ființei, nu mai citi, eu sunt unul, nu înțelegi, tu ești doi, el e trei, de ce trăiești pentru a distruge, moartea, moartea e aproape, îmbrățișeaz-o, sărut-o, simți evadarea, extaz mirific, nu vezi, accentuez, dincolo de ea sunt eu, ești tu, e el, o ea, suntem toți unul, și una vom fi mereu, chemarea acum o vezi, o distingi, nu fii orb, mut, surd la culoare, miroase-o, palpeaz-o, ascult-o, e de un albastru verde, ba e galben-roșu, portocaliu sau violet, în fiecare secundă, în orice secundă.



Aud și nu mă încântă
Cuvântul tău, trezirea mea,
Sună-mă dar în zadar, e prea târziu, nu-l mai aud, strigă-mă și voi veni.


- Sunetul, ce părere aveți despre sunet
- Întâi trebuie să ne raportăm la sunet, din prisma, înțelegerii lui, cum îl aud, cum îl identific, cum îl manipulez în folosul meu, vezi tu o să aplicăm, anumite reguli, ce-ar fi lumea fără ele, o să ne gândim întâi... ah dar e prea târziu, dacă vreți vom continua mâine, oricum prima regulă a sunetului este... Ceea ce auzi e indicat de simțurile asemănătoare ale semenilor noștri, poate alte entități nici nu îl pot auzi, nu au organele necesare, sau disting sunetul prin alte organe, așadar sunetul e organic, e orgasmic, e propriu ființei noastre, și prin urmare, zgomotul e dovada , emanația naturală a organului “auz” lui și numai lui îi dăm o interpretare în strânsă legătură cu simțurile noastre asupra perceperii acestora, însă apare o dilemă, un sunet poate fi de mai multe feluri, redat în mai multe moduri, pe unele le înțelegem pe altele nu, dacă nu ne aparțin de ce-l auzim, dacă nu îl înțelegem de ce-l simțim.
Oare culorile au vise, oare visele sunt sunetele de ajutor a interacțiunii între faptic și non static? Și dacă...

Le vedem dar poate nu-s
Decât
O exaltare a simțurilor noastre.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!