poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 255 .



Despre minunare si... dezminunare în zilele noastre
eseu [ ]
Cu referire la rom. a minuna, fr. émerveiller și sp. maravillar

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2016-12-12  |     | 



În conformitate cu definițiile care figurează în sursele lexicografice (actuale), atât rom. a minuna, cât și verbele corespunzătoare acestuia în limbile franceză și spaniolă, anume fr. émerveiller și sp. maravillar, lexicalizează accepții prin excelență pozitive, definibile în relație cu starea de surprindere și încântare superlative. În ce măsură însă orientarea fundamental pozitivă a celor trei lexeme (așa cum aceasta este descrisă în sursele lexicografice ale limbilor respective) se verifică la nivelul utilizării concrete a celor trei verbe? Mai exact, în ce măsură, lexemele verbale considerate se asociază sau nu... în exclusivitate cu stimuluși (matricial sau contextual) pozitivi care, la rându-le, nu pot genera decât experimentări în plan pozitiv? Demersul nostru in extenso (v. Teleoacă, Structuri argumentale) a avut în vedere disocierea între: a) utilizările în câmp discursiv religios / creștin, unde verbele în discuție lexicalizează accepții prin excelență intensiv-pozitive și b) utilizările de la nivelul limbii profane, în speță în registrul colocvial al limbilor romanice actuale, care ne îndreptățesc să admitem, cel puțin în cazul românei, fenomenul polarizării semantice, în condițiile în care a minuna se utilizează, într-o serie de contexte, inclusiv cu stimuluși (intrinsec, contextual) negativi, implicit lexicalizând el însuși un conținut... negativ:

„Si goliciunea paharului te minuneaza, caci da, uneori e gol de tot, si te face sa vezi propria goliciune. (Iti lipseste visul tau frumos de iubire si te doare, nu poti sa uiti ca s-a destramat pe veci de atatea ori.)”; „Ca un mic jurnalist ce ma cred, ma minuneaza josnicia de care dau dovada o serie intreaga de ziaristi din presa romaneasca, veritabili sobolani de partid ce se gudura ani intregi pe langa o mana cu arginti si pe care o musca imediat ce o vede lipsita de putere dintr-o cauza sau alta”; „nu stiu de ce ma mai minuneaza ineptiile voastre (castigatoarea europa league intra direct in grupe. asa e cand scrii articole cu google translate. iti mai scapa nuante)” ș.a.

Același fenomen al deznobilării semantice este evidențiat și de numeroase enunțuri reflexive (cu circulație în româna actuală), de regulă neconotate stilistic, în limitele cărora obiectul prepozițional reprezintă adesea un substantiv-stimulus marcat [+negativ]:

„... mulți oameni se minunează de nepăsarea și aroganța bărbatului din Slovacia”; „The Guardian se minunează de infractorii români”; „Capul lui Kafka se minunează și azi de absurdul administrativ” ș.a.

Enunțuri (activ-tranzitive) similare au fost consemnate, mai degrabă sporadic, și în spaniolă, nu și în franceză, unde structuri de acest gen apar exclusiv în tipar reflexiv. Astfel, în spaniolă, în unele contexte, doar la prima vedere vb. maravillar se asociază cu stimuluși intrinsec pozitivi, în realitate, cel puțin în unele dintre situațiile de acest tip, contextul amplu pledând în favoarea unei experimentări în aria negativă de semnificații (cf. maravillar „a surprinde într-un mod profund neplăcut”). Poate fi relevant în acest sens, de pildă, subst. habilidad, în următorul context (nemarcat stilistic) în care propaganda socialistă (utopică, mincinoasă) este demontată pas cu pas:

‟Reconozco que siempre me ha maravillado la grandiosa habilidad dialéctica y propagandística de los socialistas progres solidarios mendaces y expertos en prevaricar amparándose en el uso alternativo del derecho, reconozco que siempre me ha sobrecogido el depurado estilo que tienen de mentir solemnemente sabiendo que nadie les iba a reclamar responsabilidades y sabiendo que casi todos sabemos que mienten,...”.

În alte cazuri, stimulusul este unul intrinsec negativ (v., de pildă, infra, estupidez „stupiditate” și cinismo „cinism”); și de această dată, este vorba despre contexte non-marcate stilistic, în consecință enunțurile de acest gen putând fi considerate drept ilustative pentru un anume tip de improprietate semantică:

‟Ya he dicho que no va con el tema, pero siempre me ha maravillado la estupidez de decir que la atracción sexual imposibilita...”; „Siempre me ha maravillado el cinismo de esta gente y como son capaces de acusar a sus ‛enemigosʼ comportamientos propios incluso a...” ș.a.


Aceste discrepanțe (română / franceză și spaniolă) au fost explicate de noi luând în considerare mai multe aspecte. Astfel, perspectiva etimologică este susceptibilă de a aduce unele lămuriri în acest sens. Așa cum arătam (v. Teleoacă, st. cit.) verbul din română se raportează, în ultimă instanță, la lat. mirionem, termen cu o accepție negativă la originile sale (cf. mirionem „prodige de laideur”, „monstre”, apud Ern.-Meillet, Gaffiot) doar odată cu creștinismul acesta fiind înnobilat semantic. Oarecum opozitiv se definește lat. mirabilia, care explică substantivele ce se află la baza verbelor corespunzătoare din franceză și spaniolă și care, de la bun început, a fost termen creștin, desemnând o noțiune intens conotată pozitiv. Mai mult, în română, limbă continuatoare a unei latine rustice, reminiscențele păgâne / antecreștine au putut supraviețui în condițiile dezvoltării populației daco-române în aria așa-numitului creștinism... popular, în sensul de păgân (Zugravu 1997; Teleoacă 2005). În același sens ar putea fi invocate și alte două aspecte. Pe de o parte, avem în vedere instituția Inchiziției în Occident(ul romanic), fenomen ce nu putea rămâne fără consecințe în plan lingvistic. Astfel, în Orient, unde nu a existat o instituție similară, libertatea vorbitorului s-a putut manifesta mai puțin cenzurat, dovadă în acest sens, printre altele, inclusiv numeroase „degradări semantice” ale unor termeni desemnând noțiuni religioase, un fenomen (mult) mai pregnant în Orientul latin, comparativ cu aria occidentală a romanității (pentru detalii, v. Teleoacă 2012: 73‒94). Pe de altă parte, sentimentul acesta al ‛dezminunăriiʼ / ‛dezmirăriiʼ nu poate fi separat nici de dimensiunea economică. Astfel, în cazul societăților / popoarelor mai puțin prospere economic, este evident că sentimentul ‛minuniiʼ este... diminuat, în condițiile orientării preocupărilor umane către zona pragmatică, aceea a „grijii de mâine”. Implicit, în acest context, dispare sau, în orice caz, se diminuează și simțul... estetic, un simț poetic, văzut în studiile de specialitate inclusiv în relație cu capacitatea ființei umane de a se... minuna. De pildă, filosoful francez B. Vergely definea starea de minunare în termenii unei stări / capacități... poetice: « L’émerveillement est une faculté poétique qui se décide » (Bertrand Vergely, Retour à l’émerveillement. Essais clés, Éditions Albin Michel, 2010). Menționăm, în același sens, și numele Christianei Singer care vedea relația dintre subiectul uman și minune ca pe o relație... obligatorie, ca pe o datorie sfântă a omului față de propria condiție, așa cum aceasta i-a fost dată de Creator în Univers: « Notre devoir le plus impérieux est peut-être de ne jamais lâcher le fil de la Merveille. Grâce à lui je sortirai du plus sombre des labyrinthes » (Christiane Singer, Où cours-tu, Ne sais-tu pas que le ciel est en toi ?, Éditions Albin Michel, 2001).
După toate probabilitățile, astfel de fenomene de „polarizare semantică” nu sunt de dată... recentă, însă nu este exclus ca acestea să fi proliferat îndeosebi în epoca modernă, fiind susceptibile de a fi analizate în relație cu un anumit spirit „decadent”, mai ales în anumite arii geografico-culturale (mai puțin privilegiate istoric, politic, economic...). În ultimă instanță, este vorba despre un fenomen mai amplu, definibil în relație cu desacralizarea, cu fenomenul secularizării, aceasta în condițiile în care starea de ‛minunareʼ, în general starea de ‛mirareʼ sunt relevante (inclusiv) pentru capacitatea de smerire a omului în fața lui Dumnezeu și a zidirii Sale (v., în acest sens, și una dintre accepțiile cu care vb. a minuna, în tipar reflexiv, circula în româna veche, anume „a se smeri în fața minunilor lui Dumnezeu; a se tulbura profund”: „Minunatu-se-au înțelepciunea ta de... mere”, PSALT. 288, apud DLR [VI] 1967). Desigur, smerirea implică un profund sentiment al credinței. Citatul pe care îl reproducem infra este perfect ilustrativ pentru patologia societăților... postmoderniste:

„Surprizător, nu mă minunează mai nimic. Am ajuns să văd multe și să aud la fel de multe. Dacă ar fi ceva ce m-ar minuna, poate într-un mod negativ, ar fi credința. [În ce sens? Mă uit în jur și încep să realizez că din ce în ce mai puțini oameni cred în ceva (s.n.)]”

Așadar, un context relevant pentru (in)capacitatea / (non-)disponibilitatea omului modern de a trăi ‛minunea’, că aceasta este înțeleasă în dimensiunea sa strict religioasă sau doar lumească. În această ordine de idei, un subiect-stimulus negativ – pron. nimic – este „responsabil” pentru… non-experimentarea minunării; cu alte cuvinte, sentimentul nimicului (ce corespunde incapacității sau inapetenței omului modern de a descoperi și de a trăi „extraordinarul”, „ieșitul din comun”) și cel al minunii se exclud reciproc. Credința, de fapt, lipsa acesteia devine sursă a experimentării minunii / minunării… în sferă negativă… ca… ‛șoc’! Conștientizarea stării de ‛neminune / neminunare’ este ea însăși generatoare de... surprindere (v. supra, contextul citat): omul, subiect prin excelență al mirării / minunării, se autodescoperă inapt să mai experimenteze în acest sens, poate doar, cel mult, cu prețul „trecerii” minunării în registrul său negativ!
În această ordine de idei, o deplasare semantică, la prima vedere, soldată (pur și simplu) cu o... improprietate semantică, este susceptibilă de a primi și alte explicații / justificări, de pildă din perspectiva admiterii unor tendințe specifice, manifestate într-un context istorico-cultural aparte. În același timp, nu trebuie omis faptul că, cel puțin în unele dintre contextele excerptate (din pagini de limba română), utilizarea „improprie” a vb. a minuna, în speță cu accepție negativă, se face în... deplină cunoștință de cauză, în consecință ne(mai)fiind vorba despre o improprietate semantică, ci despre o valorificare specifică a verbului respectiv, mai exact în conformitate cu anumite intenții (pragma-stilistice) de comunicare. În astfel de cazuri, avem a face, cu alte cuvinte, cu o „deraiere” asumată și... soluționabilă în perspectivă discursivă. Prin urmare, generalizarea unei concluzii în conformitate cu care utilizarea unui lexem verbal matricial pozitiv cu stimuluși negativi ar fi expresia unei... improprietăți semantice nu s-ar face decât în detrimentul unei abordări obiective. Totuși, chiar și în situații de acest gen, rămâne relevantă opțiunea enunțiatorului actual de a exprima un anume conținut într-un anume fel (în cazul de față, prin valorificarea unui verb fundamental pozitiv cu referire la o arie negativă de semnificații...), iar nu altfel (în speță, prin apelul la un verb intrinsec / neutru negativ în scopul lexicalizării unui conținut de asemenea negativ).
În finalul acestei discuții, dorim să insistăm asupra unor deficiențe ale surselor lexicografice actuale și nu numai, care tratează lexemele discutate exclusiv în calitatea acestora de termeni ai limbii profane. Circumscrierea verbelor ce desemnează conceptul ‛a minuna’ inclusiv față de spațiul discursiv religios este însă un aspect cât se poate de firesc, având în vedere matricea semantică fundamental religioasă a substantivelor latinești care stau, în ultimă instanță, la baza verbelor considerate: mirabilia a reprezentat de la bun început un termen al limbii bisericești, în timp ce mirionem – deși cu sens negativ la origini – a fost înnobilat semantic în creștinism, acesta reprezentând, în aria orientală a romanității, termenul corespunzător conceptual lexemelor care, în Occidentul neolatin, constituie „reflexe” ale lat. mirabilia, dar și ale lat. miraculum. Fără îndoială că ocurențele acestor verbe în sfera discursivă non-profană, în speță în discursul bisericesc, trebuie să fi fost mai numeroase în etapa veche de evoluție a limbilor respective, prin comparație cu etapa modernă, având în vedere contextul cultural specific epocilor arhaice, precum și o receptare mai puțin ambiguă a acestor lexeme verbale în relație cu... ‘minunea’, altfel spus, un... sentiment... etimologic mai pregnant.

BIBLOGRAFIE SELECTIVĂ

Teleoacă, Dana-Luminița, 2005, Terminologia religioasă creștină în limba română, București, Editura Academiei Române.
Teleoacă, Dana-Luminița, 2012, Interferențe lingvistice ‘sacru/profan’ în spațiul romanic, în SCL LXIII-1/2012, p. 73-94.
Teleoacă, Dana-Luminița, Termes religieux hérités du latin à diffusion restreinte dans la Romania, în RRL, LIX, nr. 2, 2014, p. 189-202.
Zugravu, Nelu, 1997, Geneza creștinismului popular al românilor, Institutul Român de Thracologie, București, Vavila, EDINF SRL.
Teleoacă, Dana-Luminița, Structuri argumentale în context romanic: a (se) minuna în română, franceză și spaniolă (lucrare în manuscris) (Structuri argumentale).
Teleoacă, Dana-Luminița Verbele psihologice de mirare: o abordare din perspectiva gramaticii funcțional-cognitive în context romanic (lucrare în curs de elaborare).


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!