poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 558 .



Eroare fundamentala
eseu [ ]
"Omul din greseli invata"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [CorinneN ]

2014-10-27  |     | 



Mulțumește sfinților și dracilor că fecioara Maria e prea ocupată cu duhul sfânt ca să ia...în considerație jurămintele deșarte, ce proclamă: “N-o mai fac a doua oară.”

Nu…Nu… Să înghețe iadurile universului cu toate dogmele, noi știm mai bine!

Reticența mea este dată de întelesul popular al proverbului, care presupune faptul că omulul greșește o dată și după aceea nu mai face aceeași greșeală a doua oară: Ghiță merge la câmp, bea mai multa țuică decât de obicei, lasă vacile nesupravegheate, adoarme în soare. După multe ore de somn, culminate cu o minune că nu a murit din amestecul de insolație și alcol, Ghiță se trezește, vede vitele dispărute și de aici înainte nu mai abuzează de țuică înainte de prânz.

Aceasta e semnificația general acceptată,dar dacă e să analizez mai profund, omul nu învață din greșeli. Desigur, el capată experiență, poate trece numita greșeală la “CV”, eventual o memorează, dar data viitoare cu siguranță va face aceeași greșeală, pentru că în afară de a fi egoist, omul este atât de prost pe cât masochist.

M-am ars o dată și am realizat că în final mi-a plăcut, durerea adâncă, ce s-a insinuat sub pielea înroșită de foc a fost animată de endorfine. Pusă din nou în fața flăcării m-am găsit întrebându-mă stupid de ce îmi era frică de foc. Am mai pus vreodată mâna deasupra lui și a fost neplăcut? E ceva rău in focul care îmi mistuie pielea? În prostia ființei mele am uitat, iar din plăcerea ființei mele am vrut să uit, numai ca să experimentez din nou procesul. După arsuri conținue și nopti de agonie, realizez ca pielea de pe mâna încetează să se mai regenereze, arsura de gradul I devenind ușor rana deschisă, impsobil de vindecat. Diabetul firii mele umane și dulci țâșneste prin cicatrice și eliberează sângele care clocotea sub carnea ranită; boala se răspândește în fiecare om ce linge această rană. Sănătatea piere și face loc mucegaiului existenței adevărate ce curge prin venele roase de jeg. Zahărul abject al firii deviante se scurge prin rana și mă face să uit orice lecție. Conform moralei general acceptate sunt “diabolică, persistând în greșeală”, dar conform firii omului sunt cel mai natural produs, efemer și cu reflexe greu de dresat.

Fară a pretinde cunștințe de psihologie, pot să afirm că omul nu va învăța niciodată din greșeli. Conform principiilor societății actuale, nuanțate de câteva dogme religioase sunt o pacatoasă și mulți altii mă însoțesc în orgia numită viață veridică.

Greșeala este de fapt dorința pură, inocentă și naivă a omului. Este un impuls sincer și copilăresc de satisfacere a nevilor reprimate, care au ajuns să fie sublimate în cateva fapte brute. Dorința aceasta inocentă este transformată în greșeala de soceitate, adică de acei sclavi ce se cred liberi sub egida unor principii așa-numite democratice. Deși departe de a fi o inocentă în sensul atribuit de societate, sunt naivă și pură în raport cu legile primordiale ale omului, alături de alți exilați virginali ca mine. Așadar, ne este imposibil să învatam din “greseli” In primul rand pentru ca nu le percepem ca greseli, ci ca pe niste experiențe. În această concepție alterată a binelui și a răului e imposibil să eviți repetarea unor fapte dacă tu însuți ca ființa nu le realizaezi nocivitatea. În al doilea rand, noi puritanii proscrisi nu putem învăța din greșeli, pentru că deși putem aprecia și calcula normele societății, nu ne considerăm faptele încadrate în astfel de canoane. Din neputința de a absorbi tartufismul lumii autoproclamate normale, nu putem absorbi nici concepția ei despre greșeală și implicit îndreptarea comportamentului deivant.

Această stare de fapt nu exclude progresul. Oamenii autentici reazctionează biologic normal la stimuli negativi, dacă nu din prima, din a doua încercare sigur și rețin experiența trăită ca fiind nocivă pentru sine. De cele mai multe ori această percepție nu coincide cu percepția generală a societății(a restului oamenilor), fapt ce a determinat concluzia inițială conform căreia omul nu învață din greșeli.

Pe de altă parte, oamenii :“normali“ la rândul lor, nu învață din greșeli. Cauza în acest caz este,însă, prostia, pasivitatea. “integrii” nu învață pentru că au vanitatea de a se crede mai buni, mai înțelepți ca idioții dinaintea sau chiar contemporani cu ei. Nu învață pentru că nu le vine a crede că au greșit; percepția lor total conformă cu normele morale și sociale este într-un mod indubitabil greșită, deși nimeni nu poate realiza cum , mai exact. Greșeala, în acest sens, este o mică eroare, o abatere minoră de la norma, care nu merită analizată, întrucat norma însăși este o anomalie în raport cu adevarata natură umană și regulile care îi guvernează apetitul nesățios.

Așadar, indiferent de statutul psihologic, social, moral sau extraterestru, omul în sine nu învață din “greseli”, deoarece acestea ori nu există în lumea sa, ori contravin vanității sale (și a societății sale) într-un mod care, efectiv, cere ignorarea.


Faptul de a ne găsi întristați de încălcarea normelor sociale, de comiterea unor “greșeli” atât de naturale este cea mai vividă imagine a supunerii noastre în fața inveitabilului oamenilor mulți și cretini. Îngenunchiați de creștinopati, noi cei adevarati, nu avem alta solutie decat sa inghitim fierea iluziilor lor, ca să le învățăm decalogul, până când ziua în care vom putea “păcătui” liber va veni. Pana atunci hai sa ne ardem la flacăra vieții și să înghițim lacrimile sărate de protest!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!