poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 8144 .



,,Tristeți'' de Ilarie Voronca(recenzie)
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [AVPetrea ]

2013-10-21  |     | 



Poetul brăilean Ilarie Voronca reprezintă o figură marcantă a avangardismului românesc din perioada interbelică, alături de binecunoscuții Gellu Naum, Sașa Pană, Tristan Tzara, Ion Vinea, etc.Acesta a îmbrățișat inițial mișcarea constructivistă, pentru a se afilia apoi curentului suprarealist.Din cadrul operei lirice aparținând lui Ilarie Voronca, mi-a atras atenția poezia ,,Tristeți”, inclusă în volumul ,,Poezia română modernă de la G. Bacovia la Emil Botta”, îngrijit de Nicolae Manolescu și apărut în anul 1968, la Editura pentru Literatură din București.
Respectiva poezie, chiar dacă se remarcă printr-un stil original și plăcut, preia un leitmotiv al liricii românești din toate timpurile: ilustrarea sentimentelor umane în strânsă corelație cu cadrul natural.Mihai Eminescu, George Bacovia, Nichita Stănescu și Dimitrie Anghel sunt doar câțiva dintre numeroșii scriitori care au îmbinat aceste două dimensiuni(cea spirituală și cea ținând de natură ca martoră și complice a trăirii unor anumite sentimente), realizând creații unice de care se mai bucură și în ziua de astăzi foarte mulți cititori.Pentru a exemplifica cât mai bine prezența concomitentă a celor două dimensiuni precizate mai sus, vom cita următoarele versuri: Îmi port ca pe-un copil bolnav tristețea,/ prin parcu-n care frunzele, asemeni clopotelor plang;/ și-aud cum crește neliniștea începutului de toamnă departe,/ și cum aleargă păsările ploii, pe acoperișuri negre și se frâng.
Aceste versuri, care alcătuiesc prima strofă din cadrul poeziei prezentate în cadrul acestui comentariu critic, scot în evidență tema acestei creații lirice: tristețea apăsătoare, care este asociată cu boala(comparația Îmi port ca pe-un copil bolnav tristețea) și cu toamna(sintagma și-aud cum crește neliniștea începutului de toamnă departe).Astfel, tristețea eului liric este ridicată la proporții exagerate, fiind evocată în legătură cu anotimpul decadent al toamnei și cu neputințele ființei umane(în cazul de față boala).
Lecturând strofa a II-a, deducem permanența și sursa tristeții eului poetic: iubirea eșuată, care a lăsat urme adânci în structura sufletească sensibilă a vocii lirice.Versurile E-aceeași amintire și-aceeași deznădejde veche./Aș vrea cu brațele tale de astă-vară să mă cuprinzi;/pășesc pe urmele trecutului nostru, cum aș merge după un om cunoscut,/și, totuși, nu-ți mai găsesc gestul, în lacul cu mohorâte oglinzi./ sugerează melancolia eului liric, care are drept cauză rememorarea obsesivă a trecutului, rămasă fără niciun rezultat, deoarece, dimpotrivă, adâncește tristețea.Eul poetic recunoaște indirect faptul că originea tristeții se află în propriile gânduri, în propriile amintiri, povestea de iubire încheiată lamentabil nefiind decât un prilej pentru ca acestea să se manifeste într-un sens nedorit de autor.Având un izvor de sorginte interioară, tristețea nu slăbește presiunea asupra stării sentimentale a poetului, manifestându-se mereu și cu aceeași intensitate(E-aceeași amintire și-aceeași deznădejde veche).
În următoarele strofe, se continuă atmosfera deloc senină din primele două, autorul propunând conexiuni inedite.Astfel, eul liric observă că E pretutindeni, un aer apăsător, ca de spital,/și pomii în despletiri, își spun mâhniri știute./ , conștientizând astfel faptul că această stare spirituală(ne referim la tristețe) trebuie înlăturată cât mai curând, pentru a nu ajunge să distrugă în mod total echilibrul spiritual al acestuia.Și, astfel, eul poetic găsește soluția salvării din mrejele deznădejdii care îl chinuie: Așa: vino să-mi ridici sufletul, ca pe-o coajă de copac,/și să-mi citești durerile închise – cuiburi de păsări triste,/.Deci, autorul, găsind sursa suferinței sale, ajunge la o concluzie destul de logică: cauza tristeții trebuie neapărat să fie și modalitatea de alinare a acesteia.Astfel, suferința nu este în acest text o stare fără ieșire, ci doar o mâhnire accentuată care este întreținută de nostalgia obsesivă pentru perioada iubirii în final neîmplinite.
Ultima strofă reia ideile exprimate în prima, realizându-se astfel o simetrie ideatică între cele două strofe.Apar, de asemenea, motivele cărții(Vântul răscolește cerul ca pe-o carte deschisă./Aud fâșâitul foilor pe care-s scrise atâtea povești dureroase./) și al morții(... De departe vine prevestirea unui sfârșit apăsător,/și eu îmi port tristețea ca pe-un copil, prin săli de spital reci și întunecoase.).Apariția acestor două motive poate înlesni compararea acestei poezii cu ,,Testament” de Tudor Arghezi (motivul cărții) și ,,Plumb” de George Bacovia(motivul morții).
În concluzie, poezia ,,Tristeți” are ca idee centrală suferința mistuitoare, provocată de iubire ca sentiment crud și aducător de melancolie.Astfel, tristețea este tema principală, iar iubirea reprezintă o temă secundară.Chiar dacă suferința este produsul dragostei, prima este cea mai des tratată în poezie.



.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!