poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3679 .



Cartea de poeme ”Dor de țară”, a unui reputat expert în aviație din Canada, Prof. dr. Ion Paraschivoiu, o frumoasă surpriză
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Bibliofilul ]

2013-01-17  |     | 








Nu prea mulți cercetători, politicieni sau oameni de știință s-au afirmat și în alte domenii în afara specialității lor, spre a ne dovedi că mai au chemări ori impresionante preocupări și de altă natură, cum ar fi puternice afinități pentru laturile umaniste ale culturii universale, ca, de pildă, pentru muzică, pentu artele plastice ori pentru literatură. Excepțiile mai cunoscute, din seria acestor oameni celebri sunt cazurile savantului Albert Einstein, care, în timpul liber, cânta bine la vioară și la pian, ale primului ministru britanic Winston Churchill, care ca și Fuhrerul nazist german Adolf Hitler, erau talentați pictori, ori cazul împăratului Napoleon I Bonaparte care a scris două romane de mare succes, ”Masca profet” și ”Contele d'Essex”. Nu vreau să spun că în zilele noastre oamenii de seamă nu ar avea diverse hobbyuri interesante, fiindcă, evident, mai toți marii intelectuali contemporani sunt pasionați de una sau de mai multe preocupări diverse cărora le dedică timpul liber, ca simpli diletanți, fără alte pretenții, însă marea lor majoritate și le practică într-un cadru intim sau chiar în taină, fără a ni le face nouă cunoscute.
Există însă situații în care dorința de refulare a surplusurilor energetice, după o muncă încordată în birouri, în laboratoarele de cercetare, după trepidațiile vieții politice profesate în funcții de înaltă responsabilitate ori după orele de la catedra universitară, devine adesea o dorință atât de imperativă, încât specialistul respectiv, mai ales dacă talentele lui subsidiare sunt dublate și de o bogată și diversă experiență de viață, el simte că nu se poate abține să nu-și împărtășească harurile divine și altor semeni din jurul său. Creațiile lui din timpul liber au devenit un prea-plin al sentimentelor proprii imposibil de frânat... De fapt, este o normală efuziune artistică și ea excede cu atât mai mult cu cât talentele respective sunt stimulate nu atât de ambițiile personale cât de reale dorințe de împliniri rotunde ale setei de desăvârșire...
În cazul românilor exilați din diferite motive, astfel de sentimente par ceva mai explicabile, căci, în majoritatea situațiilor, ele sunt generate de spontane și prioritare sentimente patriotice, de un chinuitor dor de patrie. Cercetând asemena cazuri, relativ rare, cu o lună în urmă, am rămas plăcut surprins să descopăr niște creații literare care mi-au atras atenția, mai ales fiindcă știam că autorul lor nu avea absolut nimic de a face cu studiul literelor. Ele erau semnate de un reputat expert în aerodinamica turbinelor eoliene la aviație, un mare specialist care m-a convins că, pe lângă aptitudinile lui de înaltă tehnicitate, providența l-a înzestrat în plus și cu un incontestabil talent poetic. Mărturisesc că am rămas profund surprins. De aceea, acum voi încerca să aduc mai jos în discuție opera sa literară pe care a avut amabilitatea să mi-o ofere cu autograf. Așadar, este vorba de o carte de versuri, apărută recent în țară și semnată de acest distins savant român care trăiește în exil, provenit, firește, de pe meleagurile noastre, dar nevoit să emigreze pe tărâmuri străine din motive exclusiv politice. Mă refer la profesorul universitar, dr. Ion Paraschivoiu, cunoscut specialist român în aerodinamică și avionică aflat acum în Canada, autor a peste 200 de studii tehnice de specialitate, publicate în occident, și a unor importante cărți din domeniul zborurilor propulsate, toate recunoscute pe plan mondial, dar - ceea ce ne interesează în mod deosebiti pe noi aici - distinsul inginer cercetător, printre atâtea alte publicații tehnice, este și autor al cărții pe care mi-a oferit-o, un elegant volum de versuri intitulat simplu ”Dor de țară”... Cartea, frumos editată, a apărut în 2012 la ”Editura Măiastră”, din Târgu-Jiu.
Meritul deosebit al profesorului dr. Ion Paraschivoiu (n. 8 oct. 1942, în com. Ceauru, jud. Gorj) este că, prin studii și muncă susținută, dânsul s-a ridicat de jos, dintr-un mediu rustic din apropiere de Tg. Jiu, urmând liceul ”Tudor Vladimirescu” din acest muncipiu, apoi Institutul Politehnic din București, devenind inginer și inventator, specializat în aerodinamică. A oținut ulterior titlul de doctor-inginer în această specialitate, apreciat de cunoscutul savant român, academicianul prof. dr. Elie Carafoli. Inginerul Paraschivoiu este inventatorul unei noi forme de aripă de avion, cu geometrie variabilă (aripa ”fluture” - "butterfly wing"), brevetată în România în 1973, an când dumnealui a fost trimis în Algeria, ca lector universitar, unde a lucrat sub contract. Fiind tot timpul hărțuit și amenițat de regimul comunist, specialistul decide să nu se mai întoarcă în țară și, în 1976, imigrează în Canada, stabilindu-se la Montreal, unde, primind cetățenie canadiană, este angajat ca cercetător științific la Ecole Polytechnique din Montreal, unde prin concurs, obține postul de conferențiar. Câțiva ani mai târziu, în 1987, a fost promovat în mod excepțional la poziția de profesor titular, iar, din 1990, prin concurs internațional, obține titlul de șef de catedră la importanta catedră "J.A. Bombardier" de la Ecole Polytechnique din Montreal, fiind responsabilul programului academic și de cercetare în domeniul aeronauticii, unde predă cursuri în acest domeniu, conducând programele de masterate și doctorate. Ca reputat expert în aerodinamica turbinelor eoliene de tip Darrieuse și în studiul givrajului la avioane, a adus fundamentale contribuții la baza dezvoltării programelor de calcul CARDAAV, CANICE2D și CANICE3D care sunt utilizate la omologarea avioanelor fabricate în Canada. Două cărți, una de aerodinamică subsonică (575 pag.) și alta de mecanca fluidelor, lucrări de excepție, traduse în multe limbi, inclusiv în japoneză, apoi în chineză, precum și numeroase alte studii, expuneri și conferințe, l-au consacrat ca mare specialist, pe plan mondial, motiv pentru care a fost invitat să țină cursuri și conferințe științifice în numeroase orașe din Statele Unite (la NASA, în Hawaii) și Canada, apoi în Europa (în Italia, Franța, Belgia, Olanda, Anglia, Germania, România, Moldova ș.a.) și Asia (în India, China și Japonia). În această din urmă țară, în Japonia, în 2004, a fost invitat să lucreze pe durata unui an sabatic la Universitatea Tottori, dar și la alte universități japoneze: Ochanomizu, Tokai din Tokyo și la Hiroshima. În 2007 a creat compania de turbine euliene IOPARA, cea mai bună de pe glob în turbine eoliene, al cărei președinte este, având o sucursală SRL și în România. Desigur, în urma unei așa vaste activități științifice, profesorul a fost invitat în comisii internaționale de doctorate, a primit numeroase premii de excelență, științifice și onorifice, titluri de doctor onorific al unor universități de pestigiu și a fost cooptat ca membru a numeroase comitete științifice americane, candiene și internaționale (Canadian Aeronautic & Space Institute, CASI; Institutul American de Aeronautică și Astronautică, AIAA; Ordre des Ingenieurs de Quebec, OIQ), membru al American Romanian Academy of Arts and Science (ARA).
La Congresul al 23-lea al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe (ARA), care a avut loc în luna august 1998, în Statele Unite ale Americii, la Universitatea Rochester din Statul New York, profesorul Paraschivoiu a fost ales președinte al ARA și, dovedindu-se un bun organizator și coordonator, printr-o muncă susținută și prin creșterea prestigiului internațional al societății (cooptări de membri noi, valoroși, ARA Journal îmbogățit etc), a fost reales ca președinte al ARA atât la Congresul al 25-lea, de la Montreal 2007, la Congresul al 30-lea, de la Chișinău, 2009, cât și la Congresul al 33-lea, de la Sibiu, fiind președinte până în prezent. Vi l-am prezentat pe expertul în turbinologie aviatică, pe universitarul și savantul academician Paraschivoiu; să-l cunoaștem acum și pe poetul Ion Paraschivoiu...
Surprinzător pentru mulți este faptul că, în ciuda acestei activități complexe, desfășurată aproape non-stop, în ciuda mobilității vieții sale dinamice și a numeroaselor călătorii, profesorul Ion Paraschivoiu s-a putut retrage uneori în zone creative liniștite, pentru a medita prolific și cu imagini artistice și pentru a răspunde chemării muzelor cu alese ritmuri prozodice, trecute toate prin filtrul inimii. Acesta ar fi, cred, secretul lui inspirațional, stimulat de clipa când autorul stihurilor, odată ce a luat pana în mână, odată ce a atins-o ca pe un talisman vrăjit, din vârful ei au izvorât cu generozitate o muțime de versuri valoroase și de o deosebită sensibilitate, totodată cu o tematică diversă, din care predominante sunt mărturiile vibrante despre sentimentul sublim al iubirii, urmate imediat de cromaticele descrieri ale spațiului nostru mioritic, cu scene armonioase și plăcute ale unor locuri inubliabile care ne-au convins că poetului îi este și îi va fi mereu dor de ele. În creația lui, descoperim destule versuri stenice despre fericire, despre speranțe, continuând cu stihuri real patriotice, câteva fiind dedicate unor personalități istorice de seamă. Savurăm în această carte și câteva panseuri rimate conținând discrete tente filosofice, iar în final suntem întâmpinați de vesele lirizări festiv hibernale, tradițional creștine și de sfârșit de an, destinate copiilor. De-a lungul timpului, numărul titlurilor a crescut, iar realizatorul lor a trebuit să le selecteze și să le grupeze tematic într-o plachetă pe care a numit-o cu un titlu care reflectă o realitate de necontestat: ”Dor de țară”.
Din cuprinsul celor 88 de pagini ale cărții vedem că autorul și le-a aranjat logic, pe șase grupări tematice: I. Scrisoare de dor; II. Eseuri ritmice; III. Meditații pastelate; IV. Accente lirice; V. Rime pentru Moș Crăciun; VI. Note biografice.
Desigur, cartea ne este dedicată nouă, cititorilor, dar în primul rând volumul este dedicat iubitei familii a autorului, soției, Liliana, și fetiței lor, Gloria (aceasta reiese din context). Un gest cât se poate de frumos, care merită sincer aplaudat.
De la bun început, rămânem impresionați de faptul că, în loc de prefață, primele două pagini ale cărții deschid volumul, ca un omagial portal liric, cu poemul ”Același vis”, semnat de profesoara Liliana Surugiu-Paraschivoiu, doctor în filosofie și distinsa soție a poetului. Nu se putea un gest mai frumos și mai original, deoarece ne întrebăm cu reală admirație: oare câte dintre soțiile vreunui autor fac acest minunat gest, de a-și arăta dragostea, prețuirea, entuziasmul și profundele aprecieri pentru soții lor, în prefețe de cărți, dedicându-le acestora calde versuri de iubire? Și câte, dând filmul vieții înapoi, își reiterează fidelitatea prin versuri ca:

De s-ar întoarce vreodată
Tot ghemul vieții înapoi,
Nu m-aș dezice niciodată
De dragostea ce-a fost la noi.
.......................................................
Þi-aș fi închinat încă o viață
Din anii mei, făcută-n dar;
Și risipeam aceeași ceață,
Și am fi mers iar spre altar.

Ca un convingător răspuns, ne sunt etalate, rând pe rând, din partea celui venerat, o diversitate neașteptată de sentimente afectuoase de cea mai pură esență romantică și patriotică în același timp. Cititorul se bucură atunci când le descoperă. Stilul, predominant confesional, cu accente patetice, memorabile, amintind oarecum de poezia lui Vasile Militaru, este susținut de imagini bucolice și oneste, având substraturi tulburătoare, fără echivocări inutile. Sentimentul de dor este nu numai predominant, dar și molipsitor, cu intruziuni descriprive care revitalizează pe autor ori de câte ori el recurge la reconstituirea mentală a peisajului rural sau vag citadin, lăsat în urmă cu destule regrete, unde cei dragi de acasă așteaptă cu înfrigurare noutăți de la cel ce s-a transplantat departe, peste Ocean. Față de cei lăsați în urmă, simțământul poetului rămâne neschimbat: nobil, dureros și sfânt:

Bate vântul șuierând, spulberând zăpada,
Este iarnă de cinci luni aici în Canada...
Așa începui aseară scurta mea scrisoare
Pentru mama, pentru tata, mică alinare.

O duc bine, dragi părinți, nu gândiți la mine,
Ca tot omul dus de vânt prin locuri străine;
Am de toate, nu duc lipsă chiar de-i iarnă grea,
Am și-un dor ce mă apasă pe inima mea...
(Scrisoare de dor)

În grupul ”Eseurilor ritmate” atmosfera evocativă se mai atenuează întrucâtva, fiind înlocuită cu mini-eseuri unde poetul afirmă că nu dorește să facă filosofie, că nu dorește să epateze prin ceva nou care să revoluționeze arta poetică, ci să scrie ”simplu și corect” (vezi ”Crezul meditației”). Poemele din această categorie sunt niște admirabile elogii aduse limbii române curate, clare, aduse marilor personalități ale neamului - Eminescu, Enescu, Porumbescu, Brâncuși, marilor voievozi din Þările Române: Ștefan , Mircea, Mihai, Cuza... Descrierile folosite reciclează în mod creator motive și nuclee realiste, mai de grabă sugestive decât șocante, ocolind dislocările topice, accentuând centralizările imagistice, izvorâte din experimentările praxisusului cercetătorilor științelor pozitive și nu ale filologilor. Să nu uităm că versurile publicate izvorăsc din fantezia unui om de știință care, fără îndoială, se descrie pe el însuși când spune:

La tine lumea-i ecuații
Și oamenii-s necunoscute.
Încerci modele și reacții,
Faci ipoteze, legi știute.

Vrei să alegi toți parametri
Ca fapte, glorii și ambiții
Și prin moderne geometrii,
Măsori în spații intuiții.

Verifici apoi rezultate
Prin studiul tău imaginar
Și-n teorii mai complicate
Te-afunzi, profesor solitar.
(Iluzie)

Ca ”zburător cu negre plete” și creator (pe computer) de turbine, de avioane de călători, avioane de transport mărfuri sau de bombardament, cu legile lor complicate de planare sigură, fără probleme, în spațiile infinite de la mare altitudine, ca expert în aeronautică și doctor în aerodinamica turbinelor eoliene și în studiul givrajului de pe aripile avioanelor, poetul modelator de Icari propulsați spre soare cu jeturi fierbinți de mii de cai putere, nu ar fi putut să nu închine și un frumos elogiu rachetelor cosmice:

Tu, pasăre fără pene
Și cu corpul de oțel
Înhami mii de cai putere
Să te ridici spre cer.
Lași în umbră limbi de foc
Ca balauri din poveste
Și pornind din rampa înaltă
Mergi mai repede ca vântul;
Ochiul te pierde îndată,
Ecou îți poartă pământul...
(Racheta)

Greutatea valorică a ”Esențelor ritmate” o găsim în special în poemele dedicate ”Limbii române”, precum și în celelalte titluri: ”Poetului pribeag”, ”Poetul și țara” și ”Lui Brâncuși” (geniul creațiilor tridimensionale de piatră), sculptor gata-gata să fie consătean cu autorul.
În poemul dedicat ”Limbii române”, profesorul de zboruri cu turbojeturi este mândru de faptul că limba română a fost și a rămas - cum zice și Eminescu ”cea mai de preț comoară”:

O scumpă avuție din Daci și din Romani,
Ce un popor formară de două mii de ani,
Lăsând ca moștenire cea mai de preț comoară,
O limbă românească, curată, unitară...

Iar strofa aleasă de autor să stea pe ultima copertă a cărții cred că a fost bine selecționată, cele patru rânduri ale ei, sintetizând în bună măsură spiritul întregului volum:

N-am uitat foșnet de codru,
Nici susurul de izvor.
Porți în tine doina țării,
Porți și grija de popor.
(Poetului pribeag)

Deși plecat demult din țară, poetul pribeag ca o pasăre călătoare de curse lungi este totdeauna mândru să declare că nu și-a uitat frumoasele plaiuri. Tema aceasta este mai amplu dezvoltată în ”Poetul și țara”, desigur, tot versuri autobiografice:

Și te-ntrebi răscolind mintea despre tot ce ai lăsat;
În somn te visezi acasă, te visezi la tine-n sat...
Te trezești, și cu durere alte întrebări îți pui,
Inima-și oprește pulsul, pironită parcă-n cui (...)

Celui ce vrea să-l asculte versul tău devine armă,
Rima ta ne-adapă întruna dorul și jalea de țară;
Limba noastră strămoșească s-o păstrăm în armonie,
Departe de țara dragă, să fim toți o Românie!

În poezia ”Iluzii", concluzia este că perfecțiunea nu există (”Nu cătați un om perfect/ E-n zadar să-ți faci iluzii”); în schimb, perfecțiunea poate fi înlocuită cu corectitudinea. O frumoasă odă este dedicată marelui Brâncuși, văzut de autor ”Ca un simbol al speranței omului în viitor”. Dacă Brâncuși este simbolul unui geniu și al unui univers material ce poate fi modelat de niște mâini care ar dori să armonizeze spațiul cu timpul, ”Pasărea de la Berlin” simbolizează renașterea și perpetuarea vieții din cenușa războaielor, altfel spus - o nouă variantă a Păsării Phoenix.
”Meditațiile pastelate”, din partea a III-a a poemelor, sunt creații pline de gingășii descriptive, în care microcosmosul și macrocosmosul peisagistic reverberează vibrații indelebile în sufletul poetului însetat de frumos. Grădinile fermecate din țară îl impresionează profund pe autor, în aceeași măsură ca peisajele exotice din Hawaiiul cutreierat de pașii lui, toate splendorile având, de fapt, un același Autor, pe Marele Creator:

O natură minunată... pe acest colț de pământ,
E un paradis terestru coborât de Domnul Sfânt.
Timpul petrecut aici o să-l simți că-i ireal
Detașat de tot din lume, de cel rău, chiar de-i real.

Culorile de un verde crud, specific primăverii, se înnobilează în străluciri de aur pur, atunci când le metamorfozează baghetele magice ale toamnei. Versurile ne oferă o baie de imagini clocotind de culori, toate, toate de un pitoresc pe cât de simplu, pe atât de plăcut și de original:

E toamnă târzie în apus de soare,
Banda ruginie pe cer proiectată,
Ce la orizont tinde să coboare
Lumina pierdută din ziua uitată.
(Toamnă târzie)

Cea mai lirică și nostalgică parte a cărții este capitolul al IV-lea, intitulat ”Accente lirice”, unde simțim o caldă adiere a parfumului liricii eminesciene, evidentă în poemele ”Pe banca de sub tei”, ”Dorința”, ”Doar o dată te-am visat”, ”Nu-i păcat”, ”Trilogia” și ”Gloria”. Toate aceste titluri se coagulează într-o voce coerentă, fiind mici drame cromatice, primele patru vibrând de un erotism clasicizant și diafan. În majoritatea acestor versuri există o pudoare adolescentină cu încercări serafice de portretizare, nu departe de cele specifice poeziilor lui Eminescu:

Sărutul tău cel dulce pe banca de sub tei
S-a-ntruchipat în mine de-l simt și azi ca ieri
Și ochii-ți de smarald în strălucirea lunii,
Și părul mătăsos sub mângâierea mânii (...)

Mânuța ta cea fină, ce fața-mi atingea,
Făcea să cad în visuri nutrind dorința mea
Și stele erau martori la seara cea de vis,
Miros de flori de tei - parfum de paradis.

Strofele din ”Dorința” dau impresia că au fost scrise să aștepte un compozitor care să le imortalizeze într-o romanță:

Uit că e târziu de toamnă
Și că frigul bate-n poartă,
Dar nu uit, frumoasă doamnă,
Clipa ce-am trăit odată... (...)

......................................................

Vântul ce-ți juca prin plete
L-admiram cu ochi geloși
Și-adoram atunci cu sete
Ochi verzui, doi ochi frumoși!

Neîndoios, influența cântecelor de lume de origine folclorică din zona Olteniei ori chiar a unor irmoase s-a strecurat pe nesimțite în subconștientul poetului care, distilându-le cu talent substanța, a creat aceste versuri încărcate de un incontestabil adevăr anacreontic, care sună ca niște sentințe ce scuză fornicația și orice categorie de relații erotice, fie ele legale sau mai puțin legale, poate chiar adulterine:

Niciodată nu-i păcat să iubești pe cine-ți place,
Când cu sufletul curat, iubirea ți se întoarce.
Niciodată nu-i păcat să te-apropii de-acea ființă
Ce prin scris sau prin viu grai îți jură marea credință!
(Nu-i păcat...)

În conștiința poetului există o trilogie a sentimentalismului bucolic uman: iubirea, fericirea și armonia, însă dacă acestea rămân doar așa, simple cuvinte, atunci ele se golesc de orice valoare morală, deoarece ”Toate aceste sentimente și gânduri de ideal/ Să-nvățăm să fie fapte, nu doar un vis ireal”.
Unul din cele mai înduioșetoare și realizate poeme din această originală carte poartă titlul ”Gloria”, fiind dedicată fiicei autorului care are acest nume frumos. Puțini sunt autorii care-și închină operele odraslelor proprii, folosind numele copiilor drept titlu al acestor creații. Oare câți poeți și-au dedicat, cu plenitudinea unei vizibile iubiri paterne, vreo poezie bebelușului lor când acesta împlinește un anișor de existență? Vor exista, desigur, câțiva, însă eu nu mai cunosc alt caz, motiv pentru care o socotesc pe micuța Gloria Paraschivoiu un copil norocos și foarte privilegiat, nu numai pentru că la data echinocțiului de primăvară, 21 martie 2005, și-a serbat prima primăvară a vieții în Japonia, la Tottori, când cireșii japonezi erau în floare, ci pentru că de atunci și până astăzi fetița aceasta s-a bucurat de o dragoste maternă și paternă fără margine, fiind recompensată cu plimbări fascinante prin multe locuri mirifice de pe mapamond și cu o educație românească impresionantă. Versurile pentru Gloria sunt ele însele un înălțător imn de glorie, inspirat din Imnul de glorie din opera ”Aida” lui Verdi, însă pentru micuța eroină cântată în rime, valoarea poemului, bine temperat imagistic, odată cu trecerea anilor, se va înzeci cu siguranță, mai ales când tăticul scrie: ”Cu emoții și plăcere, scriu și plâng de bucurie,/ Căci un an are fetița...” Când prietenii japonezi au cunoscut-o pe micuța sărbătorită, ei își exprimau admirația prin puținele cuvinte engleze ce le cunoșteau, dar prin laudative cuvinte japoneze care (pentru prima dată în istoria poeziei românești) sunt folosite glumeț într-o strofă cu vocabular amalgamat româno-englezo-japonez:

Japoneza n-oștiam, dar simțeam că zic de bine.
Engleza îi chinuia, tu... o gângăveai ca tine.
Wife, white, besto, goodo, coco, soko ori ooko,
Spuneau ei în japoneză, noi crezând că- Esperanto.

Deoarece micuța Gloria a crescut, la vârsta pe care o are dânsa acum, se va delecta mult citind partea finală a cărții ”Dor de țară” scrisă de tăticu, unde, pe ultimele pagini, întâlnește frumoasele ”Rime pentru Moș Crăciun” (aici sunt inserate patru poezii: ”Fulgul de Moș Ajun”, ”Moș Crăciun, prieten bun”, ”Cântec de Moș Crăciun” și ”Plugușorul românilor din Montrea”l). Dacă, aparent, versurile acestea sunt destinate copiilor, de data aceasta, autorul știe să strecoare și în ele răscolitorul dor față de plaiurile mioritice aflate departe, mai ales că ține neapărat să precizeze că faimosul Moș aducător de daruri și care, în mod abuziv, L-a pus în umbră pe Marele Sărbătorit de la Bethleem, vine de fapt din România și nicidecum de la Polul Nord, căci și-a pornit zborul:

De la Dunărea bătrână
Și de la mândri Carpați,
A făcut o cale lungă
Și trimis de-ai noștri frați...

În aceeași măsură, străbunul ”Plugușor”, se ivește zgomotos, cu pocnete de bici și clinchete vesele de zurgălăi, trecând și el victorios fruntariile țării aflate peste mări și țări, fiind, ca în fiecare an, invitat și găzduit cu mare entuziasm în Canada, la Montreal, spre a le ura românilor de aici frumoase și necesare îndemnuri de hărnicie și frăție:

Să arați, să însămâțați,
Ca-n ogrăzile române
Să crească spice de grâne,
Să fiți sănătoși, bogați
Și destoinici, minunați
Copiii să propășească
În comunitatea noastră (...)
România să prospere
Fără ofuri și durere,
Canada să se mândrească
Cu etnia românească,
Să vă dea Domnul de toate
Și-un an plin de sănătate!
Ia mai mânați, măi flăcăi!
Hăi, Hăăi!

Cititorii acestor optimiste și frumoase pagini închid cartea încântați că și-au mai luminat spiritele cu un buchet multicolor de creații lirice exprimate în cel mai pur grai românesc, izvorât din adânc, din văpăile inimii unui entuziast ambasador al creativității etniei noastre care, prin tot ce a produs și continuă să producă, ne face o deosebită cinste în Lumea nouă și în toată lumea, fără să-și uite o clipă plaiurile străbune de unde a plecat și de care îi este atâta dor...

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!