,,Lucian Blaga - Filosofia prin metafore” de Geo Săvulescu ( VREMEA, 2012)

O recenzie


,, Poetul Lucian Blaga a fost și este cel mai important filosof european al secolului XX”.
Geo Săvulescu

Această afirmație, așezată net pe coperta volumului al II-lea, al cărții ,,Lucian Blaga Filosofia prin metafore” pretinde nu numai un adevăr pe care îl va demonstra doar viitorul gândirii ci și o demonstrație prezentă, ce trebuie sa fie inclusă în paginile acestei cărți.

Cartea este apărută la editura VREMEA în colecția FID, FAPTE IDEI DOCUMENTE, în anul 2012. Primul volum al cărții a apărut în anul 2000 la editura AB ROMÂNIA, colecția FOCUL VEȘNIC VIU.

Subiectul, anunțat în titlu, are premisele necesare pe care se bazează afirmația despre poziția filozofului Lucian Blaga între marii filozofi ai veacului al XX-lea, cea pe care o prezice mai sus autorul cărții.

Relația dintre metaforă și filozofie ar părea a fi dependentă, într-o perspectiva de analiză imediată, de chiar formația poetică a filozofului. Este însă, de departe, valabilă construirea unui sistem filozofic bazat pe ideea metaforei cu o temeinică constituție științifică, fără a fi obligatorie o formație de poet a creatorului unui astfel de sistem.

Cartea demonstrează cele pretinse într-o formă larg ancorată în religie, artă, poezie, muzică, medicină, psihologie, spiritualitate, știință, filozofie, societate, istorie și în chiar discuția sinceră, umană, directă și bine rostuiă a unui om conștient de sine și de realitatea din jur.

Medicul și filozoful Geo Săvulescu reprezintă o categorie cu totul specială de oameni. Acei oameni care doresc să afle, totuși, ceva despre consistența vieții, a existenței omului ca și individ care trăiește și care are dreptul la răspunsurile câtorva întrebări. Ne naștem, creștem, trăim, percurgem viața și la un moment dat trecem pe un alt tărâm, cel al neființei. Toate acestea par a avea un rost, dar acest rost este opacizat de o aparență inconsistentă. Totuși, ce anume transformă actele unei vieți din posibil doar, în obligatoriu. Din ce cauză se întâmplă în viețile noastre tot ceea ce se întâmplă? Ce rost au toate acestea? Probabil că un bătrân și autentic călugăr ar zâmbi știind că nu se pot găsi cu ușurintă aceste răspunsuri pentru o viață reală, efectivă și construită material. Și că în nici un caz, astfel de răspunsuri nu conțin cuvinte ci doar idei cooptate metafizic prin spații ce nu sunt ușor accesibile în casele oamenilor, ci mai mult, prin chilii ori prin scorburile stâncilor, făra a se lasa ușor privite.

De ce sunt așa de ermetic zăvorâte explicațiile vieții? De ce suntem puși a trăi, a suferi sau a fi fericiți și a ne întreba fără a putea înțelege explicit aceste sensuri?
Cartea reușește sa deschidă o geană de lumină optimistă asupra acestui subiect, găsind explicații în subconștientul uman, în acea personanță, pe care a prezentat-o lumii filozoful Lucian Blaga.

Parcurgerea paginilor cărții nu poate fi decât o delectare pentru un cititor interesat. Munca de a studia și de a înțelege firele ce țes, într-o formă globalizatoare și generalizabilă, întreaga gândire a filozofului Lucian Blaga, nu a fost în zadar. A câștigat autorul cărții, dar mai ales au câștigat cei ce doresc să cunoască și să-și adauge, citind cartea, filozofia blagiană dintr-un punct de vedere remarcabil.
Sinceritatea scrisului cărții este debordantă, dacă se poate spune așa despre sinceritate. Aici se poate.

De obicei oamenii, după ce înțeleg un lucru îl transmit celorlați cu o anume zgârcenie, repetând drumul nesigur al înțelegerii lor, pentru o asigurare, o confirmare pe care o cer în schimb, dar adăugând și o ambiguitate din cauza unei păreri de rău. Geo Savulescu vorbeste despre Lucian Blaga ca și când mii și mii de oameni au parcurs deja și au adâncit opera acestuia, așa cum dânsul a făcut-o deja, de-a lungul unei vieții, chemând astfel cititorul prietenește spre a fi curios și pozitiv și pentru a afla lucruri esențiale și importante despre opera blagiană.

Închei redând mai jos unul dintre ultimele pasaje ale cărții, despre efortul de a scrie cartea și despre credința autorului:

,,Aș dori să traduc în alte cuvinte ceea ce tot spun de destul de mult timp. Eumeros-ul nostru, parte a inconștientului nostru, descoperit cu acest nume - inconștient- de romantici, acest om interior a lui Augustin, inconștientul adus în clinica psihiatrică de către Freud și de Jung, ridicat în filozofie de Lucian Blaga, inconștientul acesta cu partea lui bună, cu umeros-ul, cu lucrarea noastră asupra lui, poate fi o soluție care să ne ajute să avem un suflet mai curat, să luptăm pentru a merita să fim fiii lui Dumnezeu!
Am încercat să folosesc doar gândul, gândul filozofic, acela ce poate pătrunde în necunoscut atât cât poate el, adică atât cât pot eu.,,