poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2444 .



La planetarium
eseu [ ]
din "Strada cu sens unic"

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mironflorin ]

2012-06-10  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Dacă ar trebui să exprimăm cît mai succint învăţătura antică stînd într-un picior, aşa cum Hillel făcuse odinioară cu cea evreiască, propoziţia nu poate suna decît astfel: „vor moşteni pămîntul doar cei care trăiesc din forţele universului.” Nimic nu-i diferenţiază mai mult pe oamenii antichităţii de cei moderni ca devoţiunea celor dintîi pentru o trăire cosmică, pe care cei veniţi mai tîrziu o cunosc prea puţin. Asfinţitul ei este încunoştinţat la începutul epocii moderne de înflorirea astronomiei. Kepler, Copernic, şi Tycho de Brahe nu erau cu siguranţă îmboldiţi doar de impulsuri ştiinţifice. Orişicum punerea exclusivă a accentului pe legătura optică cu cosmosul, înspre care ştiinţa s-a îndreptat foarte curînd, a reprezentat o prevestire a ceea ce avea să vie. Relaţia omului antic cu universul se desăvîrşea diferit: în transa extatică. Căci doar prin această experienţă ne asigurăm cunoaşterea a ceea ce ne este cel mai apropiat şi a ceea ce ne este cel mai îndepărtat, şi nicicînd una fără de cealaltă. Asta înseamnă, totuşi, că omul nu poate comunica cu universul sub imperiul extazului decît în comunitate. Rătăcirea primejdioasă a celor moderni este că au considerat această experienţă ca fiind irelevantă, evitabilă şi au categorisit-o în domeniul particularului, în chip de contemplaţie a nopţilor frumoase cu stele. Nicidecum, din răstimp în răstimp îi soseşte iarăşi vremea, iar atunci popoarele şi seminţiile n-au în ce fel să-i scape, cum şi mărturiseşte ultimul război ce fu o împreunare nouă şi fără precedent a forţelor cosmice. Mase de oameni, gaze, energii electrice au fost zvîrlite în cîmp deschis, curenţi de înaltă frecvenţă s-au fugărit peste privelişti, noi constelaţii s-au ridicat la cer, în spaţiul aerian şi în adîncurile mărilor au huruit elicele, iar pretutindeni în Mama Pămînt s-au săpat şanţuri sacrificiale. S-a împlinit întîia oară la scară planetară această curtare imensă a universului, şi anume în spiritului tehnicii. Dar, întrucît lăcomia de profit a clasei conducătoare a căutat prin intermediul acesteia să se ispăşească, tehnica a trădat omenirea, iar patul conjugal s-a preschimbat într-o baie de sînge. Dominarea naturii, aşa ne învaţă toţi imperialisti, reprezintă sensul oricărei tehnici. Dar cine l-ar crede pe purtătorul de nuia care afirmă că sensul educaţiei este stăpînirea copiilor de către adulţi? Educaţia nu este înainte de orice altceva rînduirea indispensabilă a relaţiei între generaţii şi pe cale de consecinţă stăpînirea, în cazul în care vrem să folosim acest termen, a respectivei relaţii şi nu a copiilor? Şi aşijderea tehnica nu întru dominarea naturii, ci întru stăpînirea relaţiei dintre natură şi om. Omul ca specie se afla deja de mii de ani la finalul evoluţiei sale; omenirea ca specie, însă, de-abia dacă e la început. În tehnologie se organizează un physis prin care contactul omenirii cu cosmosul ia o formă nouă şi diferită de cea care s-a manifestat în rîndul popoarelor şi familiilor. E de ajuns să amintim doar experienţa vitezei, sub domnia căreia lumea se îmbarcă înspre călătorii nemaivăzute în interiorul timpului pentru a întîlni acolo ritmuri din care cei suferinzi îşi vor reface forţele cum se întîmpla pe vremuri în munţii înalţi sau la mările sudice. Acele „Lunaparks” [parcuri de distracţii] sunt o formă anticipativă a sanatoriilor. Fiorul adevăratei experienţe cosmice nu este legat de acel fragment mărunt al naturii pe care ne-am deprins să-l numim „natură”. Eşafodajul omenirii a fost zdruncinat în nopţile de nimicire ale ultimului război de un sentiment ce se asemuieşte cu fericirea epilepticului. Iar revoltele ce i-au urmat au fost o primă încercare a omenirii de a prelua controlul asupra noului său corp. Puterea proletariatului este etalonul recuperării sale. Dacă nu este cuprins pînă în măduvă de această disciplină, niciun raţionament pacifist n-o să-l mai salveze. Ceea ce este viu răzbate tăvălugul nimicirii doar în extazul procreaţiei.

1925-26

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!