poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor




Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1669 .



Încrederea la români
eseu [ ]
Cerșitul, ca metodă de investigare socială

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [ovidiumus ]

2012-01-28  |     | 



1. Contextul este important – iar contextul mai larg înseamnă, de fapt, să pleci de aici dacă vrei să găsești oameni care să vrea să te ajute.

1.a. Cerșetorul Petre din Cișmigiu
Ovidiu venea, într-una din zilele lui nu foarte bune, de la institutul unde lucra – era vineri seara, pierduse sau rătăcise cheile de la casă - soția plecase din oraș la socri de urgență - uitase telefonul mobil acasă, avea doar cartela de autobuz, nu avea decât vreo treizeci de lei în buzunar, și acelea împrumutate de la un coleg – dar nu-i păsa, se descurcase în situații pe lângă care aceasta era binefacere – era destul de cald, octombrie, zi frumoasă, uscată, în Cișmigiu se putea dormi, se putea dormi în orice parc, din întâmplare avea buletinul de identitate la el – să știți, buletinul e o comoar㠖 te scutește de neplăceri sau chiar de bătaie dacă dormi în stradă.

Petre cerșea pe o latură a parcului, cânta din acordeon – cânta destul de frumos, cu un repertoriu acceptabil. Ovidiu cerșise de multe ori, în scopuri profesionale- așa că se așeză plin de interes și de compasiune lângă Petre. Au intrat în vorbă firesc, precum doi vechi amici – au vorbit una alta, Petre i-a cântat, Ovidiu i-a dăruit jumătate din cât avea, s-a interesat de viața lui – un caz social, probabil datorat unor manevre frauduloase cu locuințele – a vrut s-l ajute apoi, dar nu l-a mai văzut prin parc. Au început să cânte amândoi, Ovidiu punându-și ambiția să crească rețeta artistului ambulant – nu ieșea nimic – doar doi bătrâni au dat câte un leu – restul, tineri, frumoși, grăbiți, nici măcar nu se uitau la ei – deși, Ovidiu era bine îmbrăcat – pantaloni Kelvin Klein, geacă americană elegantă de 400 dolari, pantofi buni etc. Iar Ovidiu este un bărbat destul de prezentabil, care cândva fusese atractiv. Deci, să lăsăm auto încurajarea – era nasol, nimeni nu dădea un leu –Ovidiu, care se credea mare cercetător și cunoscător al naturii umane și al oamenilor, avea surprize peste surprize: da, dar dacă urmezi calea, adică ești om de treabă și mergi în ritmul normal al evenimentelor, ajungi foarte repede la ceea ce vrei - dacă nu încetezi să vrei puternic și adevărat.

1.b.Cerșetorii și sărmanii de la trei dimineața - țigările

L-a mângâiat pe Petre, și i-a dorit să poată rezolva problema copiilor care stăteau pe străzi, deoarece unul singur, bolnav, și soția grav bolnavă erau acceptați de proprietar – iar ca să nu fie dați afară, ceilalți doi trăiau cum puteau – mă strânge în spate, căci acuma este frig afară și la mine în cameră e călduț când scriu astea.
Ovidiu s-a ambiționat după aceea să vadă cu adevărat cum este să fie sărac, și să nu aibă niciun ban în București – pleca de acasă fără bani, nu se gândea dacă are bani să cumpere de mâncare – cerșea. Unii îi dădeau câte o țigară, da, cerșea numai țigări, de fapt. Majoritatea nu-i dădeau - deși pretextele erau inteligente, și el vorbea frumos. Culmea ciudățeniei a fost seara asta – a ieșit din casă după țigări, un pachet, cu cinci euro – voia să vadă ce se întâmplă. A intrat într-un chioșc, nu i s-a dat – pretextul – tre sa dau banii mâine – da, dar cinci euro e mai mult, vă rămân și dumneavoastr㠖 nu, nu – ciudat, nu? Au mai fost trei cazuri, la care Ovidiu a plusat rău de tot – a spus că o angajează la firma lui dacă îi dă un pachet de țigări – atenție, contra a cinci euro! Nu a vrut doamna – apoi a spus că o să o ajute să facă un an de facultate fără plat㠖 degeaba, aia a zis că are facultate – deh, vindea țigări de ea, e ok....deci, a rămas ea cu țigările și Ovidiu cu Euro...pe drum, destul de debusolat, s- a intâlnit cu o agentă de pază, căreia i s-a destăinuit, fata a râs, i-a dat o țigară și Ovidiu a căpătat o încredere imensă în oameni – în unii – da, deoarece îi știa după fețe că or să-i dea sau nu o țigar㠖 trebuie să te încrezi în instincte- sau poate, în oameni care au avut experiența camaraderiei...rămâne de discutat.
Oameni sărmani cu suflet de aur, bătrâni luminați, oameni simpli din clasa muncitoare, membri PSD (așa a fost, nu că aș avea ceva cu acest partid) care așteptau la o ședință, toți i-au dat câte o țigară lui Ovidiu. Restul, indiferent de ideile lui pe care nu le înțelegeau, acceptau cu greu chiar să-l asculte – deși, fiecare idee a lui era cel puțin interesantă - așa era Ovidiu, creativ.
1.c. Decodarea Pieței Universității

În sensul pe care îl construiește Erwing Goffman, societatea românească este una totală, prezentând toate caracteristicile acesteia – despuierea de individualitate, primul venit e primul servit, cel mai puternic are tot ce vrea. Cel mai puternic este Băsescu, și cei care se construiesc așa ca el- teoretic, micii băsescieni, epigoni din toate partidele și nepartidele, calcă în picioare libertățile zilnice ale tuturor – băsescul, cu b mic, este modelul comportamental de succes – el țipă din toate cuvintele și conceptele pe care le manevrează - vreo două sute, dar destule – că e cel mai tare din parcare – așa sunt toți ciocoii care s-au recunoscut în el – pot fi și ciocoi săraci, fiindcă ciocoismul e un mod de a fi cu care această specie se afișează, și poate fi identificat.
De fapt, e chiar o trăsătură înnăscută, ce a fost promovată ca fiind gena românismului, cea mai bună, și cea care supraviețuiește, triumfă chiar.

Piața Universității este o afirmare a existenței unor entități ce contrariază gena băsescian㠖 arătând că românii sunt compuși din mai multe specii, care nu au fost încă stârpite – specii purtătoare de caracteristicile altruismului, compasiunii, bunătății și gratuității facerii de bine – fiindcă așa simt ei, extratereștrii din Piața Universității. Sunt puțini, dar, ca orice specie extraterestră, are resurse nebănuite, de temut chiar – curajul, talentul, hărnicia și omenia.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!