Evgheni Evtușenko, născut la 18 iulie 1933, este considerat autorul renașterii liricii rusești de după al doilea război mondial. A debutat în poezie când încă nu împlinise 16 ani. A publicat numeroase culegeri de poezii și poeme, unele dintre ele contestatare și puternic ancorate în viața socială.Problematica tinerei generații l-a preocupat permanent. A scris romane, eseuri, scenarii cinematografice, a făcut traduceri și a fost tradus în multe limbi. În prezent predă istoria modernă a poeziei ruse la Universitatea Tulsa Oklahoma și la Queen College din cadrul Universității New-York. Zeci de milioane de exemplare ale cărților sale de pozii sunt răspândite pe toate continentele.
Considerând că poezia este "o confesiune față de toți și nu o discuție în cerc restrâns de esperantiști", marele poet rus Evgheni Evtușenko este autor de poezie autentică, implicată în civism și afectată de frământările, preocupările, bucuriile sau necazurile umane." Dacă un poet nu se face auzit - susține Evtușenko - se poate socoti mut".
Cu toate tirajele uriașe ale poeziilor sale tipărite, tribuna poetului este în mijlocul oamenilor, mii de oameni au avut fericirea să îl asculte, s-au lăsat vrăjiți și l-au urmărit în timpul reprezentației oferite cu generozitate și eleganță, cu rafinament și prestanță, pentru că fiecare apariție a sa în public este un spectacol unic care atinge la cote înalte simțurile și crează o puternică stare de emoție artistică.
Nu dorința de popularitate îl îndeamnă să vină în mijlocul nostru, ci necesitatea contactului cu cititorii, dialogul viu și reconfortant despre simțămintele umane, despre ipostaze ale eului poetic, trăiri general valabile exprimate cu simț estetic.
Ca să fii artist - susține poetul -trebuie să sorbi din multe izvoare.
Numeroasele călătorii întreprinse pe întreg mapamondul l-au ajutat să înțeleagă trăsături naționale, obiceiuri și datini, dar și multe asemănări pe plan liric, deoarece lumina sfântă a creației se află sub semnul inspirației divine, iar poezia trebuie să evite închistarea națională. Pentru poezie nu există granițe și nici opreliști, dacă emoțiile transmise își găsesc oglindirea în suflete perechi.
Personalitatea proeminentă a poetului rus de geniu Evtușenko mi-a marcat viața puternic.
Aveam 17 ani când făceam parte din lotul național olimpic al României care se pregătea la București pentru a participa la prima Olimpiadă Internațională de Limbă și Literatură Rusă. La secțiunea "poezie" trebuia să ne alegem un poet rus a cărui activitate literară să o cunoaștem și să recităm câteva poezii ale acestuia.
îmi aduc aminte cu emoție, respect și deosebită considerație de primul meu profesor de rusă, regretatul domn Victor Chideșa din Roman-Neamț, care m-a sfătuit atunci să recit poezii de Evtușenko. Alți participanți la Olimpiadă, la Moscova, in 1972 și-au ales din literatura clasică, în timp ce eu am avut curajulsă recit poeziile unui autor în viață, care era tânăr și controversat. Astfel auzeam pentru prima dată despre marele poet care atunci, la 39 de ani era renumit și avea opere traduse în peste 50 de limbi, iar România fusese prima țară vizitată de acesta.. Și domnul meu profesor de rusă mi-a dat un disc de pick-up pe care era imprimată vocea poetului recitând propriile sale poezii.. Ascultând această voce caldă, tonică, deschisă, cu timbru unic, mă înfioram și trăiam intens totul, eram electrizată. De fapt atunci am intrat în contact cu adevărata poezie. Citisem pozii încă din copilărie, dar nu ascultasem. Vocea sa, ținuta sa, faptul că înțelegeam ce transmitea, toate acestea m-au determinat să îl imit foarte bine la Moscova, la Olimpiadă. membrii juriului internațional au fost foarte impresionați atât de alegerea mea surprinzătoare, cât și, mai ales, de interpretarea mea când recitam poezia "Fereastra dă înspre copacii albi", m-am transpus atât de mult în ființa mamei care își așteaptă fiul ce nu mai vine...încât eram gata să leșin și lacrimile îmi curgeau pe obraji. Mult mai târziu, devenind și eu mamă am înțeles câtă dreptate are Evtușenko atunci când spune că între mamă și fiu se află "un hotar invizibil de lacrimi". rezultatul Olimpiadei a fost pentru mine fantastic:premiul I și medalia de aur. Succesul meu de atunci se datorează evident, în mare parte valorii uriașe a lui Evtușenko.
Anii au zburat ca un vis, dar nici prin gând nu îmi trecea că, după ce i-am studiat opera și la facultate, aveam să îl văd la Mangalia în carne și oase, lângă mine, discutînd cu mine și lăsându-se fotografiat. Nu credeam vreodată că voi trăi emoții aprinse la standardul cel mai înalt în iulie 2006, când am avut fericirea să îl întâmpin la Mangalia, la libraria unde își lansa volumul de pozii "Mierea târzie". Am înțeles încă o dată că în toți acești ani care s-au scurs, marele poet a continuat să scrie, fără a-și dezamăgi admiratorii, să scrie cu sinceritate și curaj. Tematica sa lirică este, pe cât de simplă, pe atât de profundă, atașamentul său față de minunile naturii, iubirea în toate ipostazele, destinul omului, regretul, bucuria, împlinirea, sau dezamăgirea. toate acestea, deși par banale, devin adevărate bijuterii lirice de valoare universală.
M-am simțit cu adevărat fericită când am citit dedicația sa pentru mine pe cartea lansată în 2006. Îmi scrie; "Chiar dacă sunt născut în Siberia, nu am inima de gheață".
Credeam că întâlnirea cu Evtușenko va rămâne un eveniment de anvergură unic în viața mea, dar după numai un an, pe 11 iunie 2007, în cadrul Festivalului Internațional "Zile și nopți de literatură" organizat sub egida Uniunii Scriitorilor din România, Evgheni evtușenko și-a lansat din nou la Mangalia, oraș binecuvântat de Dumnezeu, romanul său "Să nu mori înainte de moarte" și a fost distins cu marele premiu "Ovidius" pentru literatură, adăugând astfel încă un trofeu, simbol al recunoașterii sale.
Romanul acesta reprezintă o frescă a societății rusești și conține implicații internaționale. autorul a presimțit prăbușirea zidului de la Berlin și năruirea comunismului. Fin observator al evenimentelor din timpul lui Brejnev și Gorbaciov, Evtușenko rămâne totuși un poet care scrie proză cu multă sensibilitate și imaginație, cu umor și spectaculozitate.
Adina Lozinschi
21 mai 2008