poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3246 .



Pietre rostogolindu-se
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [bell ]

2009-08-14  |     | 



Pietre rostogolindu-se

Sunt culegătorul de pietre. Dimineață și soarele Greciei plăcut, o plajă și pietrele de pe malul apei coborând și urcând din mare. Culeg pietre rotunde, lucioase, sferice, plate, simetrice, elipsoidale. Parcă un meșter cu un șubler le-a măsurat sub apă, mii de ani și le-a întors pe o parte și pe alta, ca acum să le găsesc eu, uimitor de perfecte pentru niște pietre libere din natură.

Mă gândesc la numele formației Rolling Stones. Este o denumire adecvată nu doar vieții privită din muzică ci și în cel mai general mod. Soarta grupului și soarta muzicii lui, atât de mult șlefuite, a fost aceea a petrelor care se rostogolesc.

Malul mării este un loc în care viața pietrelor este aceea a rostogolirii neîncetate. Din mișcarea înainte și înapoi, cea a mișcării sexuale universale, reușite de natură, se uzează frumoasa bucată de piatră. Este o lecție de neînțeles dacă această uzură duce la perfecțiunea ei geometrică, ce poate fi admirată, sau perfecțiunea ei duce la uzură. Pentru că imediat ce piatra devine sferică și frumoasă rostogolirea ei continuă o face să se micșoreze, devenind o sferă din ce în ce mai mică, până ajunge sub forma unui bob, a unui grăunte de nisip și în final a unui fir de praf.

Mai fericite sunt pietrele cele nerotunde, urâte, plate sau răsucite. Ele nu vor fi perfecte dar încă milioane de ani vor continua să existe. Așadar piatra rostogolindu-se este o mișcare ce duce spre perfecțiune dar și spre dispariție.

Pietrele rostogolinduse nu trăiesc nici pe plajă și nici în larg, pe fundul mării ci doar la granița dintre lumi. La graniță se rostogolesc pietrele, la graniță se petrece uzura. Anonimatul ascuns în mijloc este cel preferat limitelor, nici bucuria perfecțiunii, nici uzură spre nonsens.

E însă prea frumos soarele, cel vinovat de orice mișcare mecanică ce are loc pe planeta Pământ. Vinovat și de frumusețea mării. Voi ascunde pietrele găsite în sacoșa de plajă pentru a le duce acasă, le salvez astfel -dacă e bine?- de la transformarea lor sigură în nisip.

Apoi voi face o baie și mă voi întinde obosit pe nisipul fierbinte. De ce să privesc lumea doar din punctul de vedere al pietrelor rostogolindu-se. Nici pietrele și nici nisipul nu pot fi repere ale unei lumi și nimeni nu știe unde și care sunt aceste repere.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!