poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 9391 .



Holocaust-ul în Basarabia
eseu [ ]
Război antisovietic sau Holocaust?

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Antiastrolog ]

2009-06-30  |     | 



Ca băștinaș din Căzănești pe Răut, î-mi amintesc foarte bine două familii de evrei din sat. Una dintre ele locuia peste căteva case de a noastră, capul familiei, Vaserștein, având câțiva copii, dintre care unul învăța cu mine într-o clasă. O a doua familie Vaserștein a dat satului unul dintre cei mai buni profesori de educație fizică din sat. Mi-l amintesc foarte bine pe Coliță Vaserștein, pe care tata, director de școală l-a trimis la învățătură prin corespondență la Institutul de educație fizică. Revenit în sat Coliță mi-a fost unul dintre profesorii de educație fizică, înlocuindu-l pe Vasile al lui Condrea Dorofei, care, absolvind Institutul la matematică, a trecut să predea matematica. Coliță a lucrat foarte mulți ani în sat, iar după aceea s-a mutat cu traiul la Brânzeni, satul vecin, tot pe malul Răutului, la câțiva kilometri de al nostru.
Îmi amintesc foarte bine cum Coliță, venind de la sesiuni, mă învăța acrobatica, (ca să nu fiu fricos,- zicea el), ridicăndu-mă, sucindu-mă, rotindu-mă și învățându-mă să fac diferite figuri, fie pe umerii lui zdraveni, fie pe coapse.

Dar, totul ar fi bine, dacă...

Dacă în cartea [1], la pagina 114 nu ași fi găsit tocmai 17 familii de evrei la Căzănești în anul 1931-32, precum urmează:
1. Cudașevici Dudel (David) - băcănar
2. Schwartz Munea- băcănar
3. Schwartz Reiza -băcăniță
4. Schwartz L., -cârciumar
5. Șmoișman Moșcu- croitor
6. Bercu Lehter - arendator al morii lui Uvaliu
7. Vaindberg Froim (Froica)- arendator al morii lui Uvaliu
8. Vaindberg Meer
9. Pavel al Reizei (?)- băcănar, cu fiul Iacov și fiica Roza
10. Kalihman Ițic - băcănar, cu soție Rivca, fiică Fira și fiu Iacov
11. Cudașevici Zeilic- croitor, cu frate Haim și fiu Vova
12. Schwartz Borea- contabil la moară cu soție Sima și 2 sau 3 fete.

În afară de aceasta tot aici sunt menționate încă cîteva familii Vaserștein, în total 5 la număr.

Iată, că lista celor căzuți pe câmpul de luptă în cel de al doilea război mondial de la pagina 214 ne mai dă încă doi Vaserșteini căzuți în războiul antihitlerist: Vaserștein Meer Iosip și Vaserștein Iacob Iosip. Amintirile lui Andrei Daniliș, inserate în cartea [1] îl menționează pe Borea Schwartz în anii imediat următori războiului.

Deci, cel puțin o familie de Vaserștein plus 11 din cele 12 familii menționate mai sus lipsesc la Căzănești după război.

Putem să construim ipoteze, cum ar fi:
a) au fost deportați de autoritățile sovietice în anii 1940, 1941 sau 1949, însă la paginile 134 și 135 nu îi găsim,
b) s-au refugiat în anul 1941 după 22 iunie în Ucraina, Rusia și Kazahstan, de unde nu au mai revenit la baștină. Deci, s-ar putea să avem acuma printre cetățenii Ucrainei, Rusiei sau Kazahstanului, ba poate și ale altor orașe, sau localități din Basarabia, persoane cu numele de familie menționate mai sus.
c) s-au refugiat la 28 iunie, sau în 1944 în România, nu au mai reveint în Basarabia.
d) s-au refugiat cumva în regiuni mai puțin periculoase din România în anii 1941-1944, de unde iarăși nu au revenit la baștină
e) au supraviețuit prin canalele b), c), d) și acuma lociuesc în afara Basarabiei, României și a fostului spațiu URSS, foarte probabil în Israel.


Ca să elucidez unele ambiguități, am întreprins unele cercetări la Chițcani Vechi.
În anul 1924 sursa [2] menționa în legătură cu această localitate:

Chițcani. Plasa Telenești. Locuitori 1202. Primar Petrache Simion, Notar Delinschi Neofit. Preot paroh: Stoicov Dumitru. Cârciumari: Anton Danil, Fișman Haica, Moșcu Culuț, Munteanu Leon, Șor Danil. Morar Rabinovici V.

Astfel, avem și la Chițcanii Vechi cel puțin 4 familii de evrei. Pentru aceste familii există deasemenea probabilitatea schimbării locului de trai după canalele menționate mai sus, întrucât aceste familii nu se mai găsesc la Chițcanii Vechi. Din "Cartea Memoriei", editată de muzeul de istorie a Moldovei, aflăm, că familia Vaisenberg a fost deportată în anul 1949 în Siberia, dar despre familiile Fișman, Moșcu, Șor și Rabinovici nu cunoaștem nimic concret și exact. Chițcănenii bătrâni spun, că aceste familii s-au evacuat, împreună cu unele familii din Căzănești, la începutul războiului după 22 iunie 1941 în Kazahstan, iar după război au locuit la Chișinău sau Cernăuți, însă aceste informații trebuie verificate.

Dar, sigur, că există o ipoteză, care este una groaznică, și, din nefericire, cea mai verosimilă:
CÃ AU FOST EXTERMINAÞI.

Nu poate să mă mintă prietenul meu de școală Iosif Cratștein, bunicul căruia a fost ucis în iulie 1941 și aruncat la groapa dintre Inești și Telenești. Această groapă oscila de truprile a 250 de evrei uciși barbar în iulie 1941 încă mult timp după omor. Acuma această groapă arată ca un gorgan de vre-o 3,5 metri înălțime și se află în imediată vecinătate de ultima casă a Ineștilor pe partea dreaptă a șoselei în drum dinspre Inești spre Telenești la o distanță de vre-o 60 de metri de șosea [5]. De fapt au fost două gropi în imediată vecinătate, însă după excavarea trupurilor s-a format un gorgan, care acoperă ambele gropi. Tot la Telenești s-a produs un omor între Telenești și Budăi, unde au fost ucise 150 de persoane. Este adevărat, că printre acești uciși se găsesc și perosoane de alte naționalități, inclusiv destul de mulți români.

Însă trebuie să consultăm atent sursele [3] și [4], ca să observăm, că procentul populației evreiești în Basarabia s-a redus de la 7,2 la 3,5 între anii 1930 și 1950. Am cercetat "Cartea memoriei", editată de Muzeul de Istorie a Moldovei și am constatat, că procentul evreilor în Basarabia, masacrați (represați) de comuniști în 1940, 1941, 1949 se estimează la 4%. Dacă însă vom parcurge atent documentele inserate în sursa [6] vom observa, că marea, dacă nu absoluta majoritate a persoanelor masacrate după iulie 1941 și până la primăvara anului 1944 în Basarabia sunt evrei.

Și atunci, cine este făptașul?
ASTA VREM SÃ ȘTIM!

Nu e așa că sunt cei, care au citit superficial Vechiul Testament, în care la


EXODUL 20:
scrie clar:
NU UCIDE


În unul dintre numere gazetei Teleneștscaia ulița (Strada Teleeneștilor)(N. 3, din aprilie 2003) se publică în reluare un material de Jean Anchel, în care se relatează, printre altele: "Vasile Lungu, șeful de post de la Chițcani, prinzând un evreu singuratic, l-a legat, l-a dus la Răut și l-a împins în Răut"

În sursa de documente [6] se arată și făptașul masacrului de la Telenești: șef de post Filip Mincu și plutonier Alexandru Neagu. Se arată făptașii masacrelor din alte localități, șefi de post și jandarmi români.
Există mai multe cărți scrise de Mihail Bekker, inclusiv prefața la cartea de documente [6] și alte câteva, care inserează mărturii ale evreilor, care au supraviețuit Holocost-ul. Fie au scăpat din GETO-uri, fie au stat ascunși în anii războiului.

Tot această carte ne arată localitățile din Telenești unde s-au produs masacre ale populației evreiești: Crăsnășeni (în total 53 de persoane), Hirova (în total 83 de persoane), Hirișeni (în total 42 de persoane), Leușeni (în total 7 persoane). Alte localități din imediata vecinătate a raionului (plasei) Telenești, unde a avut loc holocost-ul: Pepeni (Șef de post: Ion Bordei), Vertiujeni, unde a existat un "lagăr țărănesc" cu un număr de 700-800 de deținuți, printre care erau țărani, muncitori, funcționari (Comandantul lagărului -plutonierul Dumitru Finieru), unde au fost înregistrate 7820 de decese, inclusiv prin împușcare 160 și prin tortură 7560), Cosăuți, lângă Soroca, unde se presupune, că ar fi fost ucise cel puțin 6000 de persoane în mare majoritate de naționalitate evreiască. În total în județul Soroca au fost ucise 21237 persoane în absolută majoritate de origine evreiască, dintre care 5543 împușcate, omorâte prin tortură 15677 de persoane, omorâte în prizonierat 17 persoane, bătute și violate 4753 persoane, deportate în Germania 13709 persoane( inclusiv 11930 -bărbați, 1287 - femei, copii 492). Astfel din raionul Cotiujeni au fost deportate 903 persoane, inclusiv 690 de bărbați, 153 de femei, 60 de copii, la Temeleuți împușcate 3 familii de evrei, românii au distrus din temelie orășelul Liublin de lângă Nemirova. Aici, din 83 de case au supraviețuit doar 3. În același județ, la Cerlina au fost depistate 2 gropi în care au fost ucise 18 și, respectiv 3 persoane. La Vertiujeni în iulie 1941 a fost creat GETO-ul cu o suprafață de 160000 metri pătrați (16 ha), în care au fost deținute 26-28 mii de persoane de naționalitate evreiască din câteva raioane. Cadavrele celor decedați erau înhumate în subsolurile și fântânile de pe teritoriul GETO-ului, acoperite ulterior cu piatră și lut. Când nu mai rămăsese loc pentru cadavre, morții erau duși la cimitirul cu o suprafață de 26,32 ari, plasat la sud de orășel spre satul cu același nume. În acest cimitir au fost excavate 3 din 105 morminte, în care s-au depistat 215 cadavre, ceea ce permite să estimăm numărul total de omorâți la 7560 de persoane. Există mărturii, că în luna iulie 1941 au fost selectați cei mai periculoși 160 de evrei, care au fost împușcați în preajma unui canal de scurgere (100x10x3 m) a apelor de primăvară în râul Nistru. De asemenea se menționează localitatea Hârtop din același județ, unde s-au descoperit 3 morminte cu 24 de cadavre. Nu se vorbește despre un masacru al evreilor din Căprești, dar se arată, că populația din acest târg a fost mânată spre alte locuri. Din nefericire nu în toate cazurile găsim numele persoanelor masacrate. Dar, dacă același lucru s-a întâmplat și cu Căzăneștenii și Chițcănenii?

Sărmanii evrei! Câte au suferit în anii 1940-1950! Au fost și în GULAG, și masacrați de fasciști. Moisei Duhovnîi a fost dus în GULAG în anul 1940, iar Vaisenberg din Chițcani în 1949. Dar, iată că printre ostașii, care s-au înscris în Armata Roșie au fost deasemenea extrem de mulți evrei. "Cartea Memoriei" editată de Ministerul Apărării al Republicii Moldova nu este nici pe departe relevantă în acest sens. Dimpotrivă, aboluta majoritate a celor căzuți în războiul antihitlerist sunt români, decedați în 1944-45 în Ungaria, Polonia, Austria, Cehoslovacia și Germania, dar Mihail Bekker găsește adaosuri substanțiale din rândul evreilor. Într-adevăr, și evreii au născut luptători! Unul dintre mormintele de la Telenești aparține unui teleneștean evreu, ucis cu arma în mână în anul 1942, mult după producerea omorurilor din vara anului 1941 la gropile de la Inești și dinspre Budăi.

D-na Iulia Coman, originară din Basarabia, n. 1925, și mi-a relatat următoarele:
la Chițcanii Vechi în anul 1941 au intrat circa 10-15 nemți, care au fost primiți de preotul bisericii din sat, cu ocazia redeschiderii bisericii. Doamna Coman nu își amintește despre omoruri în sat, însă, călătorind spre Chișinău, pe porțiunea de drum Orhei - Chișinău, a văzut cum evreii erau adunați în niște ocoluri. Basarabenii nu se așteptau, ca nemții să procedeze la represiuni împortriva evreilor. Cel mai mare prejudiciu, pe care l-au adus nemții a fost rasizmul, propaganda superiorității rasiale a germanilor [6]. Germanii erau superiori românilor, iar românii erau superiori evreilor. Acesta a fost scopul propagandei hitleriste și antonesciene în anii războiului. Germanii își permiteau interpretări arbitrare ale Bibliei în sens antisemit, antievreiesc, Isus era arătat adesea ca un antisemit, ca un luptător împotriva evreilor. În acest fel se "fundamenta" teoretic Holocost-ul. Acest lucru era preluat uneori și de români.
Acuma ași putea să-i relatez Doamnei Coman, că populația evreiască a satului Slobozia Orheiului, situat peste Răut de Orhei, pe colina spre Chișinău, a fost împușcată la 20 iulie 1941 împreună cu populația evreiască a orașului Orhei și îngropată la cariera de piatră. Dar unde este mormântul lui Moșcu Culuț?


CIMITIRUL EVREIESC DIN TELENEȘTI

Acest capitol l-am adaugat, dupa ce am primit un reply modest. Am fost în data 1 iunie 2009 la cimitirul evreiesc din Telenești a doua oara in viață. Pentru a-mi aminti și-mi amplifica informațiile despre Holocostul la Telenești. Cimitirul este plasat in partea de apus al orășelului spre Mihălașa, are dimensiunile de aproximativ 80x 160 m și are in total circa 600 de morminte. Nu este nici pe departe evident, ca aici ar putea fi înhumați evreii masacrați în 1941. Am găsit totuși 11 morminte, care au relația cea mai directă cu anii razboiului. Majoritatea mormintelor au inscriptii în ebraică, dar și unele traduceri sumare în subsol. Din nefericire informația este mai amplă în ebraică, pe care nu o cunosc.
1)Primul mormânt depistat este al Itei H. Fihman, "ucisă animalic de catre hitleriști in anul 1941, inhumată in anul 1945".
2)Cel de al doilea marmânt depistat este al lui Moisei Cogan (1903-1942) - despre care aflăm ca a fost ucis și a lasat după el doua fete: Ela si Sara.
3)Cel de al treilea mormânt are inscriptia: "Aici odihnesc cei uciși animalic de catre hitleriști la Pepeni. Înhumați în anul 1948".
4-5)Următoarele două morminte au inscriptii doar in ebraică, insă la subsol găsim anul "1941".
6)Insfârsit gasesc un mormânt, care are relație cu una dintre rudele profesorului meu de matematică din anii 1967-1971 David Bronștein, care a luptat in 1945 impotriva Japoniei. Aici, sub o piatră de 0,5 metri inalțime zace o persoană cu numele de familie Bronștein, născută in 188(sters) si decedată in 1945.
7)Mormântul 8 este al Dvoirei si Pninei Turcin, omorâte in iulie 1941 la Pepeni. Piatra este inalțată de copiii Dvoirei.
8)Insfarșit găsesc mormântul cel mai important. El constă dintr-o stelă de 1,75 m, imprejmuită cu un gard de 2,5x4 m. Inscripția din partea superioară a stelei este in limba ebraică, iar mai jos găsim următoarea informație: "Aici se odihnesc uciși animalic de către hitleriști in anul 1941 si înhumați în anul 1953". Totuși nu este nici pe departe clar, daca aici sunt inhumate toate cele 400 de persoane, ucise in iulie la Telenești in cele doua gropi, prima de la Inești, și a doua dinspre Budăi.
9) Am găsit deasemenea și stela cu inscripția: "Aici odihnesc uciși animalic de către hitleriști din satul Crăsnășeni în anul 1941 - înhumați în anul 1952".

Nu am găsit nici un mormânt care ar avea relație cu Hirova și Hirișenii.
Inscripțiile sunt în ebraică și rusă, limba rusă fiind una imperfectă, ceea ce vorbește despre faptul, că majoritatea evreilor uciși și ai celor, care au reînhumat cadavrele au fost vorbitori de limbă română.

Din această călătorie la cimitir am o sumedenie de

CONCLUZII, IMPRESII, PROBLEME.

Prima. Nu sunt sigur că aici sunt înhumați toți cei supuși masacrului. S-ar putea ca o parte din victime să fie la locurile vechi,în gropile din pământ. Ele nu au fost reînhumate, întrucât cadavrele erau la momentul excavării într-o stare avansată de descompunere. În acest caz s-ar putea, ca unele expediții viitoare să găsească la locurile masacrelor oase, care pot fi luate drept ostași sovietici, victime ale regimului stalinist, etc. Este foarte important să știm numărul exact al celor reînhumați.

A doua. a)Este foarte important să ne lămurim în mecanizmul masacrului. Dacă jandarmeria română a fost trecută la începutul războiului în subordinea GESTAPO-ului, atunci vina este a nemților și a conducerii de stat a României, care a dat ordinul de transmitere a jandarmeriei sub comanda GESTAPO-ului. Cam aceștia ar fi criminalii. Există mai multe mărturii ale prezenței nemților în sate cu un număr mic de familii evreiești, dar ce să mai spunem atunci de Telenești? Documentele înserate în cartea de documente a HOLOCOST-ului nominalizează un număr considerabil de șefi de post și jandarmi criminali,în absolută majoritate români (vezi mai jos). Dacă jandarmeria română în anii războiului a acționat sub conducerea lui Antonescu, atunci românii sunt criminali.

b) De ce Armata româna în anii războiului a luptat cu evreii și nu cu comuniștii? De ce șefii de post de la Telenești Filip Mincu și Alexandru Neagu au tras într-un evreu necomunist, și nu într-un român comunist? Statistica este un lucru capricios și ea ne arată că șefii de post și jandarmii i- au încurcat în anii războiului în Basarabia, ba poate și hăt departe în Ucraina și Rusia, pe comuniști cu evreii! Nu toți evreii au fost comuniști! Caganovici a fost, dar Ițic Cratștein nu. O analiză comparativă a documentelor inserate în sursa [5] și a informațiilor din [4], de la capitolul "Marele război pentru apărarea Patriei", ne permite să facem concluzia, că războiul nu a fost unul antisovietic, ci unul antievreiesc. Absoluta majoritate ai celor 64 mii de morți, despre care ne vorbește Enciclopedia Sovietică Moldovenească au fost evrei. Documentele inserate în [5] includ și militari sovietici de origine diferită de evreiască- ruși, ucraineni, beloruși și de alte naționalități, care au venit în anul 1940, la 28 iunie în Basarabia. Cu alte cuvinte, propaganda sovietică ne spunea despre apărarea Patriei în 1941, în realitate fiind vorba despre o mică rezistență a grănicerilor sovietici și Armatei roșii, instalate după 28 iunie, și un sîngeros Holocost. Un studiu exact pe naționalități ai celor uciși între 22 iunie 1941 și primăvara anului 1944 de toate părțile ne va pune în lumină tabloul adevărat.

Documentele inserate în sursa [5] sunt semnate la finele războiului de către activiști de partid și de stat sovietici, NKVD-ști, dar și preoți și medici și, deci, n-au și au credibilitate deplină.


În același timp, cimitirul din Telenești nu are nici o inscripție, care ar pune în lumină acțiuni criminale ale șefilor de post și jandarmilor români. Peste tot se vorbește despre crimele hitleriștilor. Hitler a fost neamț, iar Ion Antonescu - român. Se crează impresia, că evreii îi ascund pe propriii ucigași.

A treia: Cimitirul este aproape nevizitat. Se vede, că evreii însăși nu prea vin pe aici. Chiar și Mihail Bekker, care locuiește la Chișinău nu a fost, deși la cimitir se găsesc morminte ale ostașilor sovietici. Vegetația la cimitir este virgină. Este greu să găsești un loc mai curat din punct de vedere ecologic. Doar cosașul mai taie câte odată iarba care are înălțimea de mai mult de 0,5 m, iar pe alocuri ajunge și la 1,5 m.

A patra: Pentru ca evreii din Israel și din alte țări să poată vizita Teleneștii este nevoie să se repună în funcțiune hotelul din Telenești. Tot acest hotel este necesar pentru un grup de inițiativă în vederea refacerii sinagogii.
Ultima: Am aflat, că la Orhei există sinagogă. Evident, la Chișinău există. La Telenești - nici pomină! Nu există nici sinagogă și nici evrei. Cu toate, că în anii sovietici exista, datorită tatălui meu.

BALANÞA POPULAÞIEI EVREIEȘTI DIN BASARABIA

Enciclopedia Sovietică Moldovenească [4] este cât se poate de evazivă în ceea ce privește începutul războiului. Astfel, nu se vorbește despre holocaust, ci se spune, că în anii războiului din R.S.S.M. (formată la 2 augist 1940) s-au evacuat în interiorul URSS 300 mii de oameni (p. 142), "fasciștii au nimicit 64 mii de oameni și au mânat în robie 49 mii. Peste 207 mii au fost supuși chinurilor și torturilor". În același timp, cursurile de istorie , la fel ca și Eniciclopedia Sovietică Moldovenească ne spune despre concentrarea la 22 iunie 1941 la Prut a armatelor 11 germană și 3 și 4 române "și o serie de alte unități" (accentuez acest moment, de la p. 141-145, care, probabil, include unitățile GESTAPO) cu un efectiv total de peste 600 mii oameni.

Balanța populației evreiești între anii 1940 și 1950, conform [2] și [4], este una negativă cu un deficit de 93 mii de persoane, însă o cercetare mai exactă este necesară. În presă și unele cercetări se admite, că numărul persoanelor, care au decedat în urma holocaustului se estimează la 80 de mii de persoane (vezi, de exemplu [8]) , ceea ce reprezintă a 3-a parte din populația evreească a Basarabiei din anul 1940. Insă statisticile populației evreiești din Basarabia între anii 1930 și 1950 sunt foarte incerte. Mai ales întrucât s-a procedat la schimbare de frontiere atât în 2 august 1940, cât și în 1944 (Þinutul Herța). Deaceea putem doar să vorbim despre niște estimări de la circa 50 pînă la 117 de mii de evrei, omorâți în Holocaust în Basarabia mai ales între iulie 1941 și finele acelui an. Ultima cifră ar fi în concordanță cu cercetarea [9].

JANDARMUL CRIMINAL

Iată o listă, poate incompletă, a celor care, având armă trag în stânga și în dreapta fără să se lămurească bine. Tot ei sunt cei care nu deosebesc ocupantul Basarabiei de niște oameni dezarmați, care în afară de toate le vorbeau și le explicau în limba mamei lor, că nu au nici o vină, dar fără nici un rost. Căci meseria lor era criminal, sau ceea ce numim astăzi killer:
Colonel Dumitrescu, comandantul Geto-ului de la Chișinău
Căpitan de jandarmi Paraschivescu, ambii au operat la Geto-ul din Chișinau
Procuror- căpitan Pogolțan
Judecător Pogoț
Președinte de tribunal Vasiliu
Și aceștia 3 din urmă au activat la Chișinău
Căpitan -jurist Chirulescu Emil, procuror militar
General de brigadă, Arbere Ion
Șef de penitenciar Tudose
Subcolonel, judecător, procuror militar Raica- Horia T.
Maior,jurist, procuror militar Cozma Ion
Subcolonel, șef de tribunal Pogoț Fiodor
Căpitan, procuror Radoghi
Maior, adjunct al Președintelui tribunalului militar Ladescu (Lădescu)
Căpitan, procuror Radoș
Căpitan, comisar, șefului poliției sectorului 4 Chișinău Popescu Luca
Șef de penitenciar Lucescu
Supraveghetor superior la penitenciar Barboliț
Ofițer al Siguranței Marcul
Maior Munteanu
Procuror general Dardan
Procuror general Iunca
Subcomisar Cașulcean
Procuror Pocno
Procuror militar Maranescu (Mărănescu)
Procuror Vasilescu
Șef de penitenciar Minevici
Comisar la Siguranță Galțev Ivan
Comisar la Siguranță Maimuca
Comisar la Siguranță Morariu
Comisar de poliție Dumitrescu
Comisar de poliție Ionescu
Comisar de poliție Stoico (Stoica)
Comisar de poliție Usturoi (Ustroi)
Comisar de poliție Bivol
Comisar de poliție Borodin
Procuror de siguranță Ștefănescu
Subcolonel, președinte de tribunal Iogan Fiodor
Procuror Beiu
Secretar al Tribunalului militar Constantinescu
Șef de penitenciar militar Mazilo (Mazilu) Ivan
Toți cei de mai sus au operat omoruri la Chișinău

Șef de post la Ialoveni Tiutiu Marin
Jandarm la Ialoveni Răducanu Mircea
Jandarm la Ialoveni Proica
Șef de post adjunct la Mălăești (Transnistria) Mocanu Serghei
Șef de post,plutonier la Climăuți (Otaci)Darânga Ivan (Ion)
Șeful siguranței de la Bălți Filipenco
Comisar al poliției de la Bălți Luchian
Sergent al poliției Bălți Gâtlanu
Prefect de Bălți (iunie 1941-februarie 1942) Ganciu Petre
Prefect de Bălți (februarie 1942 -1944) Stegărescu
Primar de Bălți (iunie 1941- iulie 1941) Bujor
Primar avocat de Bălți (iunie 1941- iulie 1943) Ardeleanu Teodor
Primar colonel de Bălți (iulie 1943- 1944) Angelescu Mihail
Șef de poliție Bălți Agapie Dumitru
Șef de post la Sculeni Bălți (actualmente Ungheni) Dobija (Dabija)
Căpitan al coloanei 6 de infanterie Cozma (a operat în echipă cu Agapie și Filipenco)
Agent al siguranței Bălți Bejenar (Bejenaru) Dumitru
Jandarm la Copanca jud. Tighina Toma Sava
Șef de post la Þânțăreni (jud. Tighina) Botnari Alexandru (a operat în colaborare cu un grup de soldați, în frunte cu ofițeri din divizia 14 de pedeapsă)
Subofițer Opriș (a operat la Bulboaca jud. Tighina)
Șef la Jandarmeria s. Bulboaca jud. Tighina Coneșevschi
Șef de secție la jandarmeria s. Bulboaca jud. Tighina Fluture (Flutor)
Șef de post la Brătușeni (jud. Bălți) Racov (Râcov)
Șef de post la Brătușeni Silvestru
Șef de post la Șofrâncani (jud. Bălți) Vâlcov
Genocidul evreilor din județul Bălți este incriminat următoarelor persoane (militari și civili)
General-Maior,comandant al coloanei 7 de cavalerie Pascu
Un Maior din această unitate militară a armatei române cu nume de familie neidentificat
Șef de post în orășelul Briceni Dudău Dumitru
Șef de post Putinică (Putînică)
Șef de secție la poliție Crîșan (Crișan)
Locuitor al s. Cepeleuți Lupan Petru Gheorghe
Locuitor al s. Gramăncăuți Ungurean Vasile Pavel
Primar în orășelul Briceni Bolboșenco Anatolie Epifantie
Primar adjunct al orășelului Briceni Ceverdac Alexei Luca
Locuitor al orășelului Briceni Blânda Alexandru
Plutonier în raionul Grigoriopol Morjanean
Sergent la jandarmerie raionul Grigoriopol Propopescu
Sergent la jandarmerie raionul Grigoriopol Popa
Plutonier la jandarmerie raionul Grigoriopol Roșca
Segent la jandarmerie raionul Grigoriopol Pepe
Sublocotenent la jandarmerie raionul Grigoriopol Romul
Jandarm la Grigoriopol Brus
Sergent de armată cu nume neindentificat și complicele său: Ostaș cu nume neidentificat au omorât 3 cetățeni evrei la Gordinești r-nul Edineț (jud. Bălți)
La Hincăuți jud. Edineț au operat 17 omoruri
Dascăl Vasile Andrei
Dascăl Serghei Vasile
Triteac Simion Gheorghe
Grigor F.I.
Popovici A.P.
în prezența unui grup de soldați ai armatei române.
Au operat omoruri ale populației pașnice evreiești în număr de 537 de persoane între localitățile Rotunda și Edineț (r-nul Edineț, jud. Bălți):
Crestian Agafon
Crestian Vladimir Vasile
Crestian Fiodor Vasile
Caraguli Ion Roman
Ersiuc Efim
Zaim Tudor
Zaim Mihail
Tișco Gheorghe
Tișco Condrea (Condrat)
Băbuță Constantin Constantin
Dirvenciuc Dumitru Constantin
Pogîn Ilie
Antoneț Vasile
Antoneț Mihail
Bolgar Ion Ion (Ivan Ivan)
La Călărași (Basarabia) au operat omoruri, jafuri și distrugeri:
Plutonier, șef de post la Vălcineț Rașco Vasile
Sergent, Șef de post-adjunct, instructor la Vălcineț Niculici Vasile
Sergent instructor jandarmi la Nișcani Stoicu
Sergent major de armată Cejuș Constantin a particpat la omorul populației evreiești din s. Răciula
Sergent major de jandarmi Zgîrcea a particpat la omorul populației evreiești din s. Horodiște (Călărași)
Au operat omoruri ale populației evreiești (103 persoane) la Rașcova, r-nul Camenca, Transinistria:
Șef de jandarmi Popa la Rașcova r-nul Camenca (Transinistria)
Locuitor al s. Rașcova Jolavschi Ivan Vasile
Locuitor al s. Rașcova Melnic Ivan Timofei
Șef de jandarmi Toderaș Toader
Au omorât și au jefuit casa unui cetățean evreu pașnic (pe nume Racovschi Naum Iacob) la Grușca r-nul Camenca, Transnistria Jandarm Pavaluc Simion cu concursul primarului din acest sat Tuhar Nicolae Petru
Șef de post la or. Camenca Popa
Șef de post la Hâncești David Grigore (sau Gheorghe)
Șef de post la Hâncești - adjunct Mitică
Jandarm la Hâncești Tropcat Victor
Jandarm la Hâncești Lungu
Șef de post la Sărata Galbenă (Hâncești) Angheluță
Jandarm Morari (Moraru)
Șef de post la Caracui (Hâncești) Gherasim
Ofițer jandarmi Anghelescu
Plutonier șef de post Major la Văsieni, Ulmu și Manoilești (Hâncești) Macovei
Plutonier , șef de post în acleași localități Denoiu Ion
Sergent instructor în aceleași localități Davidu
Jandarm la Văsieni Ghelencea Ion
Sergent în aceleași localități Dinu Florea
Complice al jandarmilor la Lăpușna (Hâncești) primarul acestei localități Cotorobai Timofei (Timofte) Dumitru
La Leova au masacrat evrei:
Locotenent Georgescu Gheorghe (n. 1916, Bacău(?))
Agent siguranță Vlodianu Vasile Ilie (n. 1921, Chilia, Basarabia)
Agent Abram Ghoerghe Ion (n. 1921, Craiova)
Codreanu Vasile (originar Tecuci)
Comisar siguranță Ichimov (Iachimov)Ivan (n. 1899, n. Bolgrad, Basarabia)
Locotenent inferior al coloanei a 2-a de grăniceri al corpului 3 de armată Georgenco Gheorghe a operat omoruri a populației evreiești la Beștamac și Leova
La Cazangic (Leova) au operat:
Căpitan col. 2-a de grăniceri corp. 3 de armată Bălănescu Victor
Locotenent col. 2-a de grăniceri corp. 3 de armată Stănculescu Gheorghe
Locotenent col. 2-a de grăniceri corp. 3 de armată Ionescu Ion

La Leova a operat omoruri a populației evreiești
Locotenent colonel al coloanei 4 de grăniceri Munteanu Petru Gheorghe cu 30 de subalterni ostași ai coloanei.
Tot aici sunt menționați:
Stataru (Spătaru?) Constantin Iacob (Tomai)
șef de sector jandarmi Pescu (Pascu) Nicolae Iacob (Sărăteni)
Vaca Marin (Cam-Podreni)
Luntrans Ion (Sărăteni)
Radu Vasile Ion (Iargara)
Popu Ion Vasile (Iargara)
Chirescu Ion Ion (Borogani)
Geicu Alexandru (Tigheci)
Ghiban Emelian (Tigheci)
ca particpanți la maltratările prin bătaie a activiștilor sovietici și de partid, dar după toate probabilitățile aceștia și sunt subalternii colonelului Munteanu, care s-au ocupat și de omorul evreilor.
Soldat col. 4 de grăniceri Oanciu Ion Chirilă
Soldat col. 4 de grăniceri Petra (Petre?) Daniel Ion
Șef de post s. Boldurești (Nisporeni)- nume neidentificat
Șef de post Nisporeni Mitică Constantin
Jandarm Nisporeni Godorati Ion
Șef de post la Pogrebeni (r-nul Rezina jud. Orhei) Arseni
Sergent-instructor la Bulăiești (r-nul Susleni, jud. Orhei) Popescu
Jandarm la Bulăiești (efreitor) Ciupercă
Șef de post s. Cinișeuți (Rezina) Mariț
Șef jandarmi Râbnița maior Popescu Ion
Șeful penitenciarului Râbnița maior Delce
Prefectul de Râbnița Popescu-Corbu
Primar de Râbnița (care a cooperat cu ucigașii) Popescu Virgiliu
Șef de post Colbasna (Transnistria) Tufianov
Șeful închisorii de la Râbnița Vășuțu Pintilie, care a executat omorul deținuților închisorii la 19 martie 1944, precum tot acolo și
Venderșov (?)
ofițer la Rîbnița Răducanu Petru
Șef de post Pepeni (jud. Bălți) Bordei Ion și subalternii:
instructor jandarm Traian
jandarm Enea
jandarm Berciu
Șefii Gheto-ului Vertiujeni: maior Hengriș, căpitan Rădulescu (n. București) și locotenent colonel Ionescu
Subalternii acestora: plutonier Fineru Dumitru (originar din Roman) și șef de gospodărie: Þurlic
Șef de Past la Drochia (jud. Soroca) Oltean
Șef de post- adjunct Crișan
Colaboraționiștii acestora, locuitori ai or. Drochia:
Jaliuc Vladimir,
Grosu Leonid,
Rusu Vasile
Bandalic Isidor
Laevscaia Liuba M.
La Strășeni au comis crime:
Sergent Motar Carp Dumitru
medicul de la Ciuciuleni - Iamenda Gheorghe
Colaborator al comisiei financiare române Voronoc Ion
Locuitor al s. Ciuciuleni Andronache Nicolae
Șeful legiunii de la Tiraspol Iacobescu
Șeful penitenciarului Tiraspol Iordăchescu
Procuror de Tiraspol Popescu
Șef de post s. Petrești (r-nul Ungheni, jud. Bălți), plutonier Maiscu


La Ungheni (s. Unțești, Cetâreni, Dănuțeni, Morenii-Vechi, Florioțaia Veche, Zagarancea, Morenii-Noi, or. Ungheni) au deportat la muncă în Germania:
Șef de post Bacer
Șef de post, plutonier Maiscu
șef de post Muracnov (Þuracnov?)
Șef de post Bacer
Au maltratat la Bălți
Comisarii de poliție Luchianov, Andreevschi și Papșoi (Păpușoi)
Evident, toți aceștia au operat cu buna știință și din ordinul mareșalului Ion Antonescu, profesorului Gheorghe Alexianu, generalului de corp de armată și comandant de armată Petru Dumitrescu, general de corp de armată, comandant de district militar Ciupercă N.

Recent am citit în gazeta evreilor din Telenești, actualmente locuitori ai Israelului, SUA, Canadei, Germaniei și altor țări câteva materiale cutremurătoare despre holocaustul din Basarabia și Ucraina apuseană, și în particular despre un caz, absolut criminal din anii 1941-42 de la Telenești. Astfel, când Filip Mincu a adunat populația evreiască pentru a fi exterminată, o bătrână evreică a reușit să evadeze și a fugit să caute adăpost la un vecin pe nume Filip Botez, care era unul dintre puținii români din mahalaua aceea a Teleneștilor. Botez, în loc să-i acorde azil bătrânei, a scos toporul și a omorât-o [12].
În același ziar N11 din aprilie 2010 [13] sunt nominalizate încă două persoane responsabile pentru omorul populației evreiești din Basarabia și Telenești. E vorba de generalul Ion Topor, care a înfăptuit în practică politica de "curățare a teritoriilor" în Basarabia. La Telenești operațiile de exterminare a evreilor le-a condus un șef mai mare decât plutonierul Mincu, maiorul Filip Bek. Conform ordinului acestuia evreii erau prinși, adunați și escortați pe jos la Budăi. Acolo erau ținuți într-o casă mare, sub pază, mai mult de 100 de bărbați, 20 de femei și un număr necunoscut de copii.

Autorul se întreabă, de ce a fost organizat acest ghetou la Budăi? Răspunsul este cât se poate de simplu: Între timp se fura tot ce rămânea în casele evreilor teleneșteni. La 16 iulie 1941 Filip Bek a dat ordinul de nimicire a evreilor, participând la masacru împreună cu locțiitorul său Popovici și încă 3 comandanți de grupuri. Evreii au fost culcați la pământ pe burtă la marginea unei râpe de la marginea Budăilor și au fost împușcați iar mai apoi aruncați în râpă.

Tot aici se relatează despre angajarea la operațiile de nimicire a evreilor și a unor rezerviști din rândul populației civile, precum și a unor tineri. Kitaigorodskii afirmă, că omorârea evreilor era considerată ca îndeplinirea serviciului militar.


În N 7 apărut în aprilie 2006 [14] Menahem Vainboim trece în revistă cartea lui Jean Antchel " Istoria catastrofei din România" apărută la editura Iad Va Șem (în Israel), în care se relatează nu numai despre activitatea "Einsatz Gruppen", ci și despre foile volante cu caracter antisemit, lansate de conducerea progermană a României cu portretul lui Ion Antonescu și citate "din folclorul românesc": "Domnul a ordonat să se omoare evreii". Am fost cuprins de stupoare, când am citit acestea, întrucât nu am auzit vre-o dată asemenea "perle folclorice". O fi fost vre-o invenție "la comandă" a guvernului profascist al României, așa cum au scornit ad-hoc și oamenii de știință hitleriști în Germania, în anii de guvernare fascistă (1933- 1944).


Totuși voi face o remarcă. S-ar putea, ca Filip Bek să fi fost neamț, întrucât, chiar dacă aș scrie Filip Bec, numele de familie Bec nu e prea românesc. Într-al doilea rând, se adună cam mulți Filipi- fasciști în același târg. N-o fi la mijloc și niște invenții? Ca să evităm asemenea greșeli, și, mai ales, acuzele grave, ar fi corect să fim cât mai deschiși și transparenți, să discutăm deschis problemele, ca să evităm greșelile.

EXTREMELE CONVERG

Un caz aparte în istoria Holocaust-ului îl alcătuiște omorul evreilor la Dubăsari, în Transnistria, actualmente centru raional, oraș destul de mare.
La sfârșitul lunii august 1941 în acest oraș a intrat un detașament de pedeapsă GESTAPO al armatei germane, comandat de un căpitan, iar unul dintre membrii detașamentului, sergentul Keller a organizat și condus omorul evreilor.
La indicația lui Keller, primarul Dubăsarilor Alexandru Isidor Demenciuc, fost primar și membru al PCUS a adunat toată populația evreiască a Dubăsarilor în două străzi periferice ale orașului, încercuite cu pază, pe care nu putea să le părăsească nimeni, fără permisiune. Peste 6 zile Demenciuc a primit indicația să sape în afara orașului 10 gropi cu dimensiunile de 16x4x4 metri, iar pentru îndeplinirea lucrărilor de săpare au fost angajați 300 de locuitori ai satelor Lunga, Magala, Corjeva, Fontan Mare. La 11 septembrie 1941 Keller i-a poruncit lui Demenciuc să cheme din rândul evreilor din Ghetou reprezentanți pentru a-i informa, că aceștia urmează să fie transportați în alte locuri, comunicându-i în mod privat lui Demenciuc, că, de fapt, evreii vor fi împușcați. Demenciuc a chemat două domnișoare din rîndul evreilor din lagăr- Rașcovan și Valerștein- pruin intermediul cărora a transmis evreilor ordinul lui Keller de mutare. Domnișoarele au intuit planul real al fasciștilor și l-au întrebat pe Demeniuc (care a supraviețuit războiului și a fost arestat după terminearea acestuia):
- Ne vor împușca? dar pentru ce?
A doua zi, la 12 septembrie 1941, la ora 5 dimineața detașamentul de pedeapsă, jandarmii români și poliția locală i-au adunat pe evrei, în număr de 2500 de persoane, în fața gropilor săpate și i-au nimicit, necruțând nici copii, nici bătrâni.
Nu voi continua ce descrierea masacrului, pe care doritarii îl pot citi în cartea [6] la pagina 264, dar este important să menționez, că la acest act au participat foștii comuniști:
Canțevici Fiodor Fiodor -locțiitorul primarului or. Dubăsari
Vitez Ion Mihail - șeful poliției or Dubăsari
Poliacov Ivan Dumitru- inginer la primăria or. Dubăsari
Iordanov Ivan Andrei - polițist din or. Dubăsari
Studzinskii Hariton Anton- primarul localității Corjova
Șpac Serghei Alexandru - polițist din or. Dubăsari
Grecul Iosif - primarul s. Lunga din r-nul Dubăsari
Dubinin Efim Mihail - polițist din or. Dubăsari
Cernicenco Ivan Andrei - polițist din or. Dubăsari
Buliușaico Ivan Ivan - polițist din or. Dubăsari

Extremele converg.
Jos Comunizmul, Jos fascismul!
Din nefericire, acest caz are un semn de neelucidare.
Majoritatea dintre persoanele menționate, criminali conform raportului alcătuit de procurorul militar al trupelor NKVD din RSSM maior Covalenco, la 14 aprilie 1944, sunt eroi ai resistenței antisovietice, conform "Cărții memoriei", alcătuite de un colectiv de la Muzeul de Istorie al Republicii Moldova, în frunte cu conferențiar universitar, Dr. în istorie Elena Postică [11]. Peradoxul constă într-aceea, că acești eroi-criminali au fost membri ai Partidului Comunist al Uniunii Sovietice!

Totuși nu pot să existe două adevăruri concomitent, dragă cititor, căci în Vechiul Testament la Exodul 20 scrie negru pe alb:
Nu ucide!

DISONANÞE
Există o asmenea terminologie în muzică, când muzicanții dintr-o orchestră încep să cânte fals. În aceste cazuri armonia se transformă în cacofonie, melodia într-un behăit nebun, iar mesajul este contradictoriu până la conflict. Astfel se întâmplă cu problema holocaust-ului, în speță în Basarabia. Nu tăgăduiesc nemții, că a exsitat un holocaust, mai puțin pronunțat între 1933 și 1937 (de fapt era vorba de antisemitism agresiv), între 1937 și 1943 (ultranaționalism antisemit agresiv, cu lagăre de concentrare și holocaust pe teritoriile ocupate) și apgeul holocaust-ului, care s-a produs între 1943 și 1945. Dar, iată că și sovieticii și foarte mulți români tăgăduiesc acest lucru. Amintiți-vă, stimați cititori mai în vârstă, cine a auzit de acest cuvânt îngrozitor în epoca sovietică? Să punem mâna la inimă și să ne amintim exact. Se vorbea, se scria peste tot despre războiul Germaniei împotriva "poporului sovietic", despre "Marele război pentru apărarea Patriei" (evident ale celei inventate peste noapte, adică sovietice), în care căzuseră rusul Matrosov, românul Soltîs și evreul Mășcăuțan. La fel unii români nu doresc să recunoască această rușinoasă filă a istoriei naționale. Paul Goma, un scriitor, pe care îl apreciez, pentru unele cărți excepționale, cum ar fi "Din calidor" într-o carte nereușită , după părerea mea, intitulată "Săptămîna roșie" [15] dă vina pentru holocaust exclusiv pe evrei. Mă distanțez de această carte, în care se fac afirmații trase de urechi. Paul Goma afirmă, că majoritatea ocupanților Basarabiei la 28 iunie 1940, a NKVD-știlor, care au operat în Basarabia între 28 iunie 1940 și 22 iunie 1941 au fost evrei. Documentați-vă bine, domnule Goma, și veți vedea, că Ministrul apărării al URSS la 1940 a fost mareșalul sovietic de origine ucraineană Semion Timoșenco, născut în sudul Basarabiei, că prim secretar al CC al PCM în anul 1940 a fost rusul Borodin născut aiurea în Ucraina sau Rusia, că împuternicitul CC al PCUS pentru Moldova a fost georgianul Serghei Goglidze, că șeful NKVD-ului de la Chișinău a fost rusul Nikolai Sazîkin, iar printre cei mai mici au fost și români. Este suficient să vă amintesc despre eroii comuniști Mihail Gheorghe Bujor (născut la Iași, spion cominternist în România interbelică), Mihail Frunze (erou bolșevic, unul dintre scenariștii răscoalei de la Tatarbunar, Serghei Lazo (unul dintre autorii instaurării Puterii sovietice în Orientul depărtat), Gheorghe Chicu (președinte al secției basarabene a societății "Amicii URSS", din perioada interbelică), Ștefan Dobîndă (pedagog), care a colaborat cu noua putere după 28 iunie 1940, ca și foarte mulți alți români basarabeni, Ion Dicescu, ba chiar și pe Valentin Zarzăr (jurist, apropiat al lui Stalin), Ion Bodiul (activist comunist din RASSM, ulterior I-m secretar al CC PCM), Nicolae Coval (Prim secretar al CC al PCM îndată după război) și mulți alții, ca să ne dăm sama, că "alipirea Basarabiei la URSS" în anul 1940 ne-am făcut-o cu mâinile proprii și nu cu cele ale evreilor, cum afirmă Paul Goma și alții. Comunizmul leninist și stalinist au fost fenomene internaționale și nu exclusiv rusești sau exclusiv evreiești, cum pretind rusofobii și antisemiții.
Este bine să căutăm sub nasul propriu, pentru a scoate parul, înainte de a-i imputa vecinului un muc nevinovat.

ION ANTONESCU ÎN BRITANNICA
După 1989 au început reevaluările lui Ion Antonescu. S-au scris multe elogii, cât și contestări. Cititorul ar putea fi derutat. Să vedem cum se prezintă biografia lui Ion Antonescu într-o sursă echidistantă [16]:
Născut la 15 iunie 1882 la Pitești, România - decedat la 01 iunie 1946 la Jilava, Ilfov. Mareșal și om politic român, șef al guvernului între 1940-1944. S-a născut într-o familie de ofițeri, a urmat tradiția familiei și a urcat treptele ierarhiei militare. S-a afirmat ca un ofițer capabil în Primul Război Mondial, iar regele Ferdinand i-a recunoscut meritele deosebite. Numit prim-ministru în anul 1940, s-a proclamat apoi conducător al Statului și a redus prerogativele regale. A forțat abdicarea regelui Carol II (6 septembrie 1940), succesiunea tronului Ferdinand lui Mihai și a instaurat un regim autoritar, luând decizia intrării României în război alături de Puterile Axei, pentru recuperarea Basarabiei și a Nordului Bucovinei. Confruntat cu refuzul celorlalte partide de a participa la regimul dictatorial de guvernare, Antonescu a format un guvern de specialiști și legionari. Șeful acestora, Horia Sima, a primit postul de vice-președinte al Consiliului de miniștri, iar România a fost proclamată Stat Național-Legionar. Cererile legionarilor pentru creșterea rolului lor politic în guvern au devenit din ce în ce mai stăruitoare și au fost în mod repetat respinse de Antonescu. Garda de Fier (organizația legionarilor) s-a răsculat, manifestarea fiind cunoscută drept rebeliunea legionarilor (21-24 ianuarie, 1941). Antonescu a zdrobit rapid rebeliunea, având aprobarea tacită a germanilor, care doreau stabilitate economică în România, a scos în afara legii Garda de Fier și i-a arestat și închis pe toți conducătorii acesteia care nu au reușit să fugă din țară.
Rămâne o figură istorică destul de controverstă, considerat a fi responsabil pentru pogromul de la Iași (1941) și pentru deportarea evreilor în Transnistria. Răsturnat de la putere și arestat la 23 august 1944 în cadrul unei lovituri de palat regale, a fost judecat în anul 1946 și condamnat la moarte prin împușcare, ca dușman al poporului și criminal de război, de către un tribunal, controlat de sovietici.

Antonescu, după Britannica, are părți tari și slabe. Militar capabil, care a fost în stare să suprime rebeliunea extremei fasciste "Garda de Fier", a reușit să recupereze Basarabia, însă nu a fost în stare să opreacă înaintarea în Rusia și să distingă între evrei și comuniști.

RÃZBOIUL și CÃRÞILE SFINTE

EXODUL 20:

Nu ucide
Nu fura
Nu preacurvi
Nu mărturisiri fals
Nu dori nevasta vecinului, nici cuiul din curtea vecinului
Aceste reguli aparțin atât Torei ebraice cât și Bibliei creștine, ba se spune, că și Coran-ul le-ar avea pe cele mai importante.

Iubește-ți aproapele
Acestă regulă a fost introdusă de Iisus Cristos.

Prima dintre aceste reguli se referă mai ales la șefii de state. Nu vrem arme! Vrem pace! Trebuie să reducem nivelul înarmărilor, și nu să-l amplificăm. Cer să fie pedepsiți șefii Coreii de Nord, care amplifică goana înarmărilor prin experimentarea de noi arme. Trebuie să controlăm acțiunile țărilor, care încearcă rachete noi, sau doresc neapărat să dețină arma nucleară. Chiar și țările nucleare trebuie să reducă simțitor nivelul armamentelor, în special al celor nucleare. Până la anumite limite raționale, dictate de posibilitatea unor impacturi cu asteroizii hazardați, sau meteoritului Tunguska. Dați să folosim acești bani pentru ajutorarea țărilor sărace, în special ale celor africane (Somali, Mali, Sudan și multe altele), a Afganistanului, Bangladesh-ului și chiar a Moldovei. Aceste țări, însă, nu doresc arme. Nici noi, nici Afganistan-ul nu dorim o piață a armamentului. Noi nu dorim să mărim PIB/capita prin producția de armamente. Să închidem o bună parte a întreprinderilor producătoare de armamente. Nu există pericolul atacurilor din partea unor civilizații extraterestre.
Eu personal nu doresc nici pistol nu tocmai rachetă atomică.
Armamentul să fie luat sub control ONU!
Una dintre cărție cele mai bune despre holocaust-ul în România aparține lui Ioan Al. Barbu și Gheorghe Smeoreanu și este întitulată "Memoria nu arde" [10]. Deasemenea voi menționa cartea lui Mihail Vakulovskii "Holocaustul evreilor români (Din mărturiile supraviețuitorilor)" (Ed. "Polirom", Iași, 2004);
Jos extremiștii!


BIBLIOGRAFIE
1. Valentin Golub și Tudor Golub. Comuna Căzănești. Chișinău - Orhei. Editura Labirint. 2002
2. Anuarul SOCEC al României mari, vol. II, 1923-1924. București, p. 185.
3. Ștefan Ciobanu. La Bessarabie. Sa population, son passe, sa culture. Bucharest, 1941; Ed. rom.: Basarabia. Populația, istoria, cultura. Chișinău, Ed. Știința, 1992 )
4.Enciclopedia Sovietică Moldovenească, Ch., Redacția principală a enciclopediei, vol. 8. (Populația și Istoria).
5. Imaginea actuală a Moghilăului, unde a avut loc masacrul evreilor din Telenești în anul 1941: http://gallery.agonia.net/details.php?image_id=5446 (Foto de autor, 2009).
6. Mihail Bekker. Aprindeți o lumânare în ziua Biruinței... (Denumirea rusească: Zajghi sveciu v deni Pobedî....). Mihail Bekker este originar din Galați, a venit în Basarabia după 28 iunie 1940.
7. Iulia Coman. Comunicare telefonică. 22 mai 2009.
8. Isidor Pilat. În "Flori de dor pentru Șalom" de Boris Druță
9. Denis Deletant. Magazin Istoric.
10. Ioan Al. Barbu, Gheorghe Smeoreanu, "Memoria nu arde". Cluj, Dacia, 1989
11. Colectiv. Elena Postică (red). Cartea Memoriei victimelor totalitarizmului comunist. Chișinău. Ed. Muzeului de Istorie al Republicii Moldova. ÎEP Știința. vol. 2 (localitățile Dubăsari, Lunga, Corjeva), 2001.
12. Menahem Vainboim. Iulie crud, 1941. Teleneștscaia ulița, N.6.(în rusă)
13. Jean Antchel. Soluționarea "problemei evreiești" în Basarabia. Teleneștscaia ulița, N.11, Aprilie 2010 (Materialele au fost prezentate redacției de către Avrum Kopaigorodskii) (în rusă)
14. Menahem Vainboim. O viziune nouă asupra omorurilor evreilor în România. Teleneștscaia Ulița, N 7, 2006 (în rusă)
15. Paul Goma.Săptămîna roșie., Chișinău, Ed. Museum, 2003
16. Ion Antonescu//Enciclopedia Universală Britannica, B.- Ch., Ed. Litera, 2010

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!