Sa elaborez o definitie a iubirii, clara, simpla, pe care toti sa o inteleaga si sa ajunga in dictionar, mi se pare aproape imposibil, si asta nu din cauza incapacitatii mele. Sunt prea increzatoare in mine ca sa imi refuz sansa incercarii. Ma descurajeaza insa neincrederea celor superiori mie, superiori din punctele lor de vedere, pe care nu am puterea ( a nu se intelege ambitia sau vointa) sa o infrunt. O exprimare a perceptiei mele, fara pretentii de a fi considerata valabila sau macar de a fi luata in seama, pare insa mai accesibila.
Toti ( regret nevoia unei generalizari atat de aspre; cu siguranta nu TOTI, insa opinia acestei majoritati se pare ca a fost cel mai bine asimilata) considera iubirea un sentiment. Mi se pare o abordare geometrizata, excesiv de colturoasa si chiar insensibila. ( vorbesc despre iubire,cum este oare posibil sa apara insensibiliatea? ! )
Ti- e dor pentru ca iubesti, esti trist, plangi pentru ca iubesti, parasesti tot pentru asta, te sinucizi sau dai nastere pentru ca iubesti. Iubirea nu este un sentiment! Este un ansamblu de sentimente si chiar actiuni, reunite sub acest termen generic, un fel de titlu pentru un dictionar universal, al tuturor popoarelor si al tuturor timpurilor.
Iubirea este insa confundata cu dragostea, sinonime exagerat de partiale din punctul meu de vedere. Dragostea este, intr-adevar, un sentiment, care apare fie provocat, dar cel mai adesea spontan, de multe ori foarte puternic.Un simplu sentiment, care poate duce la complexul iubire, dar abia dupa o perioada de asimilare a caracteristicilor esentiale ale persoanei devenite sageata si totodata tinta a sentimentului numit dragoste. Dragostea presupune o anumita labilitate sentientala, si de aceea este cel mai des intalnit in randul adolescentilor, care datoreaza aceasta labilitate emotionala schimbarilor prin care trec in mod nedeliberat. Tot in randul lor intalnim si perceprea dragostei ca iubire, confuzie ce poate duce la gesturi nesabuite, care deseori au importante valente in viitorul sarmanului adolcescent.
Iubirea nu este un sentiment! Daca iubirea ar fi un sentiment si atat, am trai intr-o lume falsa si foarte rece. Pentru ca un sentiment se uita ( vezi dragostea, care apare din nimic si dispare dintr- un nimic) , iubirea este nemuritoare si adanca. Adancimea ei maxima se intalneste in randul oamenilor.Si asta nu pentru ca sunt mai sensibili decat celelalte fiinte ( si un caine isi iubeste stapanul, si o pisica este afectouasa cu puii sau cu stapana ei) ci pentru ca au un orizont de cunoastere mult mai amplu. Cum afirma si Jose Ortega y Gasset, tu nu- ti iubesti numai nevasta si copiii, mama si tatal, il iubesti pe Dumnezeu si iti iubesti meseria, iubesti frumosul, si mai ales, iti iubesti idealurile. Prin asta intelegem ca iubirea nu trebuie centralizata asupra unui singur amanunt: trebuie sa iubim tot ce putem iubi, tot ce merita iubit, tot ce ne-a fost dat din iubire. Am fost facuti din iubire : sa ramanem iubire!