poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Concursul poezie.ro


Concursul poezie.ro "Anotimpuri" - Trofeul "Vara"
concurs [ Poezie ]
iată câștigătorii!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Laurențiu Orășanu [Ghiocel]

2004-07-30  |   | 



Concursul de poezie: „Anotimpuri” – Trofeul „Vara”

Regulament și condiții de desfășurare.

Concursul își propune să declare cea mai bună poezie dintre cele propuse în concurs.

Poate participa cu O (SINGURÃ) POEZIE (în limba română) oricine are un cont pe poezie.ro, indiferent de nivel. Cei care dețin conturi multiple vor putea introduce numai o poezie pe unul din conturi, cont pe care sunt cunoscuți de ceilalți membri ai site-ului.

Membrii juriului (vezi mai jos) nu vor participa cu poezii la concurs.

Poeziile nu trebuie să se încadreze în nici-o temă (NU E VORBA de tema „Vara”, orice temă este acceptată).

Genurile haiku, catren-poezie scurtă (4 versuri), parodie-poezie umoristică (la care s-au desfășurat deja concursuri) nu vor fi admise în concurs.

Poeziile propuse trebuie să nu fi apărut anterior pe site-ul poezie.ro (agonia.ro), nu trebuie să fi fost publicate sau cunoscute în vreun alt fel membrilor comunitații noastre. Textele care vor dezvălui, prin conținut, identitatea autorului, nu vor putea participa la concurs.

Înscrierea poeziilor se va face în căsuța specială, nu în căsuța obișnuită pentru comentarii. Numele autorilor va fi ascuns pe toată perioada concursului (înscriere, votare) pentru toți (public, juriu, organizator). Aceste nume vor fi cunoscute doar de co-organizatorul concursului, Radu Herinean.

Pe cât posibil, textele vor fi editate cu diacritice. Nu sunt admise efecte vizuale și speciale, cu excepția caracterelor italice. Nerespectarea regulilor obișnuite de postare pe site (scrisul de la cap la coadă cu majuscule, greșeli gramaticale frecvente, obscenități, etc.) va atrage descalificarea textelor respective.

Publicul și Juriul vor vota separat. În cazul în care rezultatele celor două votări vor diferi, vor fi două premii, unul al publicului („Trofeul Vara”) și altul al juriului („Trofeul Augustul fructelor pârguite”).

Nu sunt admise comentarii în public (pe site, chat, etc.) pe durata concursului, care să dezvăluie identitatea concurenților. Se admit numai comentarii privitoare la organizare.

Orice comentariu, indiciu privind numele autorului va atrage descalificarea poeziei respective din concurs și posibile sancțiuni (scădere nivel) pentru cel care le face.

Concurenții nu vor putea vota. Poate vota oricine de pe site cu nivelul cel puțin 10.

Rolul organizatorului va fi limitat la porțiunile eventual ne-automatizate ale întregului proces de concurs si la coordonarea si verificarea operatiunilor automatizate. El nu va interveni nici în eliminarea textelor necorespunzătoare de către juriu și co-organizatorul concursului – Radu Herinean, nici în eventualul vot de pre-selecție al juriului, și nici nu va vota.

DUPÃ terminarea concursului, oricine, inclusiv organizatorul, poate semnala voturile pe care le consideră suspicioase (vot dat prietenilor, etc.) (sperăm să nu fie cazul). Astfel de situații vor fi analizate de juriu care poate decide descalificarea textului incriminat. Pot rezulta și sancțiuni disciplinare (scădere nivel).

În timpul concursului nu se admit contestații si comentarii altele decat cele privind organizarea. Chiar dacă vi se pare că recunoașteți autorul unei poezii, nu faceți acest lucru public, pentru a păstra secretul autorilor până la afișarea rezultatelor.

Autorul poeziei clasate pe locul 1 dupa votul public va primi „Trofeul Vara” (o coroniță virtuală de margarete). În caz de rezultat diferit, juriul va acorda „Trofeul Augustul fructelor pârguite” (o piersică virtuală) autorului poeziei clasate pe locul 1.

Juriul de concurs:

Luminița Suse (Oriana)
Marina Samoilă (Licorna)
Alina Manole (Alma)
Eugen Suman (Oigen)
Virgil Titarenco

Rugăm pe cei care nu vor participa la concurs și care vor să facă parte din juriu (nivel minim 120) să ne anunțe aici, la comentarii, până pe 6 august.

Etape:

Precizări la regulamentul de desfășurare, corecturi: 4 august 2004
Perioada de trimitere : 5 - 9 august (înscriere în căsuța specială, nu la comentarii)

Validare de către juriu: 10 august

(Notă: În cazul unui număr foarte mare de texte, juriul va fi solicitat să facă o preselecție, reținând un număr votabil de texte. Numai acest texte pre-selectate vor fi afișate pe site și supuse votului public și votului juriului, în etapa de votare. În acest caz, etapa aceasta va fi extinsă cu 2 zile, terminându-se pe 12 august)

Vot juriu, public: 11 - 16 august 2004.

Pentru sfârșitul etapelor, se va considera ora 24 a zilelor respective, ora Bucureștiului.

Vă așteptăm și ... succes !

.  | index



printe-mail

Vizionări: 12262


.Traduceri ale acestui text:


  Comentariile membrilor:









Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii şi să te autentifici.
#



Pentru ca votul tau sa fie valid trebuie sa votezi cu atentie si consideratie fiecare text.
Orice vot considerat dubios va fi eliminat complet din statistica finala.
Fii atent la ce votezi fiindca nu vei putea reveni asupra votului.
Contestatiile NU vor primi raspuns.

Daca ai votat deja o data, nu incerca sa votezi din nou fiindca votul iti va fi refuzat.
-------------------------------------------------------------------------

victime colaterale lângă semafor (176037)

Se prăbușeau în jurul meu blocurile imense, hotelurile, băncile, chiar și bulevardele,
sunetul se estompa haotic,
trecătorii erau unul câte unul șterși din cadrul dimineții
până când ai rămas numai tu și câteva lucruri profane
ah, atât de profan era totul în apropierea ta
chiar și fi trotuarul însângerat plin de ochi de bărbați peste care pășeai
sau aerul înnebunit învârtindu-se amețitor în lumina ireală de pe umerii tăi.

Deasupra, cerul murdar ca o lacrimă încerca să te fixeze cu irisul imens
dar ochii-ți pâlpâiau tot mai amenințător în direcția mea și mă simțeam deodată unicul, singurul,
acel i-re-pe-ta-bil bărbat de sticlă
din lumea prin care treceai nepăsătoare
imporovizănd zâmbete peste muzica ochilor.

Dansul acesta imitând mecanica îngerilor se desfășura accelerat
pe ritmuri de flamenco, sau tam-tam-uri tribale de luptă poate chiar de kalașnikov răgușit zvâcnindu-mi prin tâmple scuipându-mi gloanțe invizibile în piept
doar eram de transparent, chiar și sângele meu era transparent
numai tu erai mult mai reală și mai aproape de mine și-am înțeles deodată că mă vezi
că e un război iar eșarfa aceea sângerie din jurul gâtului tau alb și lung ca o țeavă de armă
îmi e cel mai mare dușman fiindcă mă sufocă.

Când ai ajuns lângă mine mi-am dat seama că aerul era fierbinte,
era înroșit de trecerea ta
îmi sfârâia sângele, îmi sfârâia creierul, mă topeam încet,
ah aerul îmi ascunsese până atunci adevărul
dar eram în plină coridă querida
eram deodată dependent de alunecarea ta în roșu aprins
ce făcuse autobuzele, copacii, stâlpii de telegraf să dispară
eram dependent de parfumul acela sumar el însăși mușcând din mine cu indiferență

Ah, eram prima victimă pe care o cunoșteam din războiul căprui cu privirile tale
zăceam paralizat într-o gropă de obuz apărută deodată în asfalt
îmi priveam mirat șrapnelul amintirii înfipt în piept
deveneam vizibil.

De undeva un pas de trecător grăbit apărut din neant m-a izbit și îmi venea să îi strig
că tu ai ajuns deja la colțul universului probabil lângă un alt semafor
că ai uitat deja de mine în groapa mea de obuz și cu un surâs de învingătoare
dărâmai alte lumi.

[ 103 ] Claudiu Banu
-------------------------------------------------------------------------

eu nu voi câștiga niciodată acest concurs (175650)

eu nu voi câștiga niciodată
acest concurs de poezie
în juriu sunt toți prietenii mei
care mă cunosc pe dinafară
ori mai bine zis pe de rost
lipsește povestea
lipsește suspansul
așadar n-am nici o șansă
precum un pepene verde
cu miezul mustos
mă mănâncă juriul
și-mi scuipă sâmburii copți
printre taste
chiar dacă e fraged și mustos
miezul meu provoacă uneori indigestie
asta sunt eu
nu vreau să sugerez nimic
mi-e scris totul în frunte
fruntea mea este ca un cearșaf
întins pe stadionul satului
de la cer până la pământ
și oricine poate vedea filmul vieții mele
doar privindu-mă în ochi
nu de sus în jos
nici viceversa
în rest
zgâriate stângaci pe monitoare
imagini urbane
poezii vizuale
împliniri
frustrări
necazuri
singurătăți
talente și nulități
amestec de limbi vorbite
curent și cu accent de capitală
aici s-ar cuveni să bag
câteva expresii în engleză
ca să fiu postmodernă
la ordinea zilei
deșteaptă și cool
dar
nu-mi pasă
că-i vară
că-i pe-amurgite
și tu îmi atingi ceafa
cu degetele nerăbdătoare
și eu mă prefac
că n-am timp de altceva
de preludii
de sonate
de curățenie
te las pe tine cu toate grijile casei
eu scriu acum pentru acest concurs
pe care nu-l voi câștiga niciodată
da tot una scriu
că-mi place treaba asta...

[ 98 ] Diana Iepure
-------------------------------------------------------------------------

Trecere ilegală (175238)

Îmi încremenise glezna în aer
rămăsese agățată
în butoniera unei interdicții oarecare
și dintr-o dată sfertul de pas suspendat începu să se teamă
se usca, neumbrit de nici o durere, la soare
lumina lingea noroiul sărat de pe talpă, îi era foame
adulmeca atentă sângele trecerii, alerga
celălalt pas își săpa tremurând tranșeea-n nisip
se însămânța pentru altă plecare
aștepta
nu știa câte ceruri se vor sparge bucăți
câte drumuri se vor zgâria între ele
mușcându-și din carne
mâine, cândva

Numele nu mi-l striga nimeni
eram doar un număr impar, poate cuminte
poate altfel, lălâu, cu picioarele-n sus
voiam sa trec granița în mâini, cu fustele în cap, chiuind
m-ademeneau poveștile albastre cu canguri
le-aș fi disecat trupul de vii, câți ochi aș fi găsit
pe toți, șirag, mi i-aș fi pus la grumaz
m-aș fi pândit, dincolo, pe mine, eu - sora mea siameză,
aș fi vrut, dimineața, râsul să-mi gâlgâie sub pantofii
de bal
să mă cutreier cu de-amănuntul, din dreapta
să-mi trec mie încet, de-a bușilea ori de-a-ndăratelea
tatuată de vise, frumoasă uneori, beată de dor
pe sub mal

[ 94 ] Lelia Voinea
-------------------------------------------------------------------------

Poem simplu (176130)



cu tălpile înmuiate în zbor
pășește rotund,
abandonată într-o inexplicabilă plutire

din palme îi cresc emblematice
vise colorate,
împerecheate în spirale înalte
degetele îi defilează tainic printre liniile
curbe
ale niciodată aceluiași drum

tăcută,
ea poartă pe umeri hamul rănilor lumii
de la facere până mâine,
zăbala îi însângerează gura,
biciul de lacrimi își croiește cărări dese
pe obrazu-i brăzdat de neliniștile nopților
zile


doar odăile inimii îi sunt prea mici
pentru cât poate
ierta


-------------------------------------------------------------------------

lagărul de concentrare al fericirii (176261)

intrarea liberă
așa e dragostea
antrenamentul durează
particule de plăcere care se plimbă într-un du-te-vino
totul în ordinea primitivă

din infern
trăgându-și pantalonii
dragostea revine pe pământ prin retrocedare oficială
fie
nu există fericire la unsprezece
nici la unsprezece și jumătate
există în colțul de sus acolo sus sus
lângă resturile de piper în doze pentru adulți
cine vrea fericire la masa de prânz?
fie
un buchet de flori coboară scările
prin predare necondiționată
doi atât de doi
amestec de poziții valabile în dragoste
toate sfârșind în aceeași direcție
adevăr înfulecat cu mâna chiar adineauri
cealaltă mână uitată și mai adineauri
fie
Ea și El
Ea pierdându-se într-o domesticitate crescândă
emancipându-se pe ici pe colo
El dezvoltându-se mai bun sau mai rău
în funcție de zâmbetul din palmă
cu brațele întinse pe muntele alăturat
Ei răspândindu-se într-o genială dispunere de lacuri
trezindu-se râuri de plecat departe
într-un a;ai aproape istoric
astfel că în ultima clipă
lagărele cu maci și margarete par fotografii in negativ

oficial scoasă din circulație fericirea este destituită
posesiunea se amână
punct

-------------------------------------------------------------------------

dincolo de tăceri (175954)

să nu mă strigi

de voi închide ochii
tremurând
cu dinții strânși
cu mâinile spălate de păcate
sa ști că lin
prin trupul meu
nevinovat
trec herghelii de clipe
în tăcere

e-atâta liniște

în gândul meu
fără păcat
se-aud cuvintele
cum freamătă
la colțuri

-------------------------------------------------------------------------

Lipsit de temei (176157)

la vârsta aceea
nu puteam deosebi vocile după salut
umblam pe câmpii sterpe
mă așezam la sfat cu obiceiurile
și cei care știau să îngroape împlinirea cuvântului
mai aveau doar un singur ochi
asemeni ție
o amprentă cu șapte falduri
neîntregite
cobora aerul
ascultă-mă îmi spunea
pe aici stăpânesc reguli fără cusur
te dă uitării
ca să poți trăi cu o vorbă anume
și zeii se pot pierde
rătăcind printre planetele arse
îți voi deschide un drum
cu apă din același râu
decât să întinzi mâna peste care a trecut umbra mea
te vei hrăni cu cenușă albă
până la zbor
totul îți va fi șters de sunete amestecate
încă prea tânăr ești încă rebel
ca să poți bea din propriul sânge
în cetatea adormită
vei culege
dar pentru dar
untdelemnul pământului
apoi se risipea
vorbele-i să-mi fie aripi
cum altfel omul

[ 85 ] Florin Andor
-------------------------------------------------------------------------

vine o viata (176079)

vine peste mine o viata cu aripi scurte
ma arunca intr-un oras de plastic
cu zile inguste
cu verbe abrupte
imi curma drumul
ma intoarce in niste oameni stramti
ei nu ma cunosc
ei nu au intamplari pentru mine
eu scormonesc timpul
imi tatuez anotimpuri suave pe inima
sa ma recunoasca vesniciile
cand vor veni sa impuste
noptile luminii


eu ma plimb intr-un parfum
alb-albastrui cu efecte lungi si negre, umbroase
prin duhul unui musetel luminandu-mi stelele de zapada
si uneori adorm pe aceasta asteptare
ca intr-o femeie de plaja
ca intr-o floare de tei
ca intr-o apa de mare


vine peste mine o viata cu aripi scurte
eu imi vars lacrima intr-o cruce
si ii dau sa bea

[ 82 ] Mae Stanescu
-------------------------------------------------------------------------

ritmuri ascunse de traiectorii (176248)

traiectoria soarelui încǎpǎțâna apariția,
terapia de grup hipnotiza
strǎzile ingenue
își purtau povara miilor de picioare,
rǎsunând în cadențǎ asmuțeau ecourile
strigând timpului care obișnuia sǎ înțepe
fiecare a treia secunda își striga rândul,
el simțea împunsǎtura primelor douǎ,aceleași douǎ
și învǎța sǎ danseze în ritm de tango,
un pas înainte, unul înapoi
aici se oprea și apoi, un pas înainte,unul…
miile de picioare simțeau aceleași douǎ
își închipuiau cǎ sunt muzica sferelor și așteptau
în secunda lipsǎ semnale secrete pe reclamele luminoase,
au auzit cǎ existǎ melodii care se ascultǎ invers
și cǎ în spatele haosului cad coduri binare,
sǎ fi fost în secunda lipsǎ-
unul putea oricând sǎ se înșele- și chiar
în mijlocul valsului, melodiile arhivate
se anagramau una pe alta pânǎ când literele
uitau ordinea și îmbulzeau oglinda sensului,
tango nu era totuși un nume generic
ajuns la metastazǎ,
se fǎcea cǎ uitǎ pașii
și se trezea morfolind între degete cearșeaful

-------------------------------------------------------------------------

Fum (175807)

Plouă cu picuri de timp
Prin retina încremenită
Sufletul sălbatic și cinic
Zdrobește nuanțele visului
Viitura angelicelor febre
Rostogolește cerul emoției stinghere

Au florit inutil stelele
Nu mai stau cu mâna întinsă
Să adun frunze în cinstea zeului toamnei
E frig
Izgonită din Eden
Bătută de timp
Ca o prostituată cu pleoapele fardate
Cu încă un anotimp
Mă trădează viața
Fățarnice-s toate diminețile
Nimic nu se-mpotrivește apusului
Cui sa spun am pierdut speranța?

Mi s-a facut somn
In frig cu ochi de dement
Traiesc coșmarul diurn

[ 81 ] Catrinel
-------------------------------------------------------------------------

Amprente de lumina des-facerea ranilor (176188)

la capatul degetelor tale punctiform 10 sori
ma inteapa cu raze ochi de sarpe incolacit
dimineata urca nesigur faguri de lumina
pe coloana vertebrala a zilei de duminica
pamant de flori somnoros rasucit in colturi
stele pleaca oile sa pasca zbor bland noaptea
cu Ciobanul albastru dincolo de linia destinului
de cealalta parte a lumii meridian rastignit
caci nimic nu are aripi fara sa aiba si radacini
fluid doar pasarile starea de gratie avantandu-se
in tromba vartej catre cer pana si ele pana si ele
se adapostesc in copaci adanc infipti in pamant
de frica san nu cada violent zdruncinat lingandu-si
ranile imaginare la capatul crengilor muguri visele
sparg in coaja de calciu trezirea venele mainii tale
parauri tacute aduna molcom corole in podul palmei
bucuria apei nuferi suntem legati intre noi solar Delta
fluturi cu aripi de creta hipnoza in alb daltuiesc abur
trup de carne sapa piatra si iarba rascolitor iubirea
ma face si ma desface cantec de lemn in esente uitate
pasesc pragul acestei veri daruindu-ma tie anotimp
fara remuscari arunc cat colo peste linia orizontului
toate cliseele care au facut viata mea pana mai ieri
cercei o bluza bratari o fusta dezbracata de culori
desculta sa intru in templul de celuloid transparent
despletit respirare la capatul degetelor tale mangaietor
pecete de lumina deszapezita de intuneric dimineata
sa ma nasca sa ma renasca de fiecare data fara dureri
tulburator inceput inundand roua pe talpile zorilor

-------------------------------------------------------------------------

Căutare (175327)

Încrâncenări născute din neliniști
Mă-ncarcerează-n aspre deziluzii,
Rănindu-mi inerția unei clipe
Ascunsă-n umbrele prea crudelor concluzii.

Și-n valuri de splendori atrofiate
De palide instincte seculare,
Mă pierd prin simțuri sparte, decrepite,
În vagi percepții, pur rudimentare.

Senzații incolore mă încearcă
Și-n translucența lumilor de ieri
Străbat deșerturi și oceane moarte,
În căutarea dulcilor dureri.

Și-n rătăcirea mea, respir paloarea
Umanității 'ncrâncenate mult prea dens
Și caut prin galaxii comunicarea,
Ca să-i ofer iubirii un alt sens.

[ 77 ] Dan SÎRBU
-------------------------------------------------------------------------

Încă roșu... (175835)

aburul nu e decât un accesoriu insignifiant,
un mijloc mai mult sau mai puțin util
pentru unele trenulețe refuzate de timp la întârziere,
pentru geamuri ca să scrii pe ele,
și poate pentru schimbări la față

mai degrabă,
mirajul îți întoarce pălăria cu susul în jos,
ca și cum așteptarea ar face să se verse toate ploile și ninsorile
la un loc,
într-un hău întrupat în pietre și sânge și pietre

dar ieșirea ți-e prea strâmtă,
ca o aură ce nu ți-e destinată,
ca o sferă de nuiele încuiată într-o altă sferă de nuiele mai mare,
deschisă...

teamă nu mai există,
ci doar conștiința că un oarecare sfârșit,
o eliberare - in sine –
este totuși aproape...

-------------------------------------------------------------------------

... noapte bună! (176278)

Sunt dimineți care
mi-aruncă visele peste obraz
și-ncep să biciuiască
cu zori de fum și vin
peste cocoașele cămilelor-gânduri
ce-și poartă bezmetic picioarele
prin și peste
(mai ales peste)
deșertul fiecărei zile.

Și eu... – aștept să curgă
o bucată din drumul
unui fragment de zori
să-mi pot trezi pașii
obosiți de căderea în vis;
- și-apoi urmează goana,
goana după o clipă detestabilă
care nu înseamnă nimic
și totuși contează.

Clipa – o clipă dintr-o
dimineață cu
mișcări stereotipe și reci –
înghite, absoarbe, devorează
și elimină în mod
dizgrațios
o oră, două, trei...
... și cel mai des
douăzeci și patru din
douăzeci și patru.

Sunt dimineți... - și ce dacă?!
Acum e ora douăzeci și patru.
- S-a desprins o foaie de timp
și mi-a căzut pe pleoape.
... noapte bună!

-------------------------------------------------------------------------

Blestemul copiilor de lacrimi (175726)

Mă-ntunec de prea multă lumină
aplecat peste un râu neliniștit,
îmi alung păsările din ochi
și tac.

Soarele coboară pe glezna unui copil ce plânge
mimând durerea liconelor care-i nasc fluturi sub degete.
Păsări cu aripi de ceară se topesc în zbor
și curg înăuntrul trupului lui
ca o ploaie ce se evaporă deasupra aureolelor boreale.
Amestecându-și pașii timizi printre prietrele colțuroase,
copilul își plange trupul deasupra unui râu.

Astăzi râurile se-ntorc în Ceruri
și mă gândesc că ar putea purta și lacrimile trupului meu.

-------------------------------------------------------------------------

Efemeră, îmi iubeam apusul (175764)

mă nășteam de partea aceasta a sticlei
ivită din moarte cast îmi zvântam culorile:
albastru albastru albastru
mă dureau singurătățile de atâta cer

adiam pe o floare, îmi confundam ochii cu mâinile
mâini nu aveam cred că primisem ceva niște petale

înserat de dincolo cutremur răceala-ntunericului

până când mă simțeam grea
in aripi de atâta lumină

până când cioburile îmi scrâșneau în sânge

până când pipăiam ploaia în gură

până când muream dincolo, în apusul din tine.

***

mă nășteam violet.

-------------------------------------------------------------------------

Lacrimi si fărâme (175971)

Alcolul dilată pupila.
Apa spală amintirea?

Piatra din picătura plânge
sânge.

Culoarea grea
cade
din buzunarul umbrei tale
cad
doar petale și

carne și substanță
degete și ochi
sâni și gene

negrusurd
alborb
negrusurd
albmut
curg umbre

încearca!

să desenezi
să miroși acel colț al perfecțiunii
să încerci să vezi
cubul perfect
în fărâme
mate și difuze.

 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!