poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Concursul de poezie PRIMĂVARA poezie.ro :: se VOTEAZĂ acum!!!


Concursul de poezie PRIMĂVARA poezie.ro
concurs [ ]
se VOTEAZĂ acum!!!

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Laurențiu Orășanu [Ghiocel]

2004-04-01  |   | 



Concurs de poezie: Primăvara

Regulament și condiții de desfășurare


Concursul își propune să declare cea mai bună poezie dintre cele propuse în concurs.

Poate participa cu O (SINGURĂ) POEZIE (în limba română) oricine are un cont pe poezie.ro, indiferent de nivel.

Organizatorul și membri juriului (vezi mai jos) nu vor participa cu poezii la concurs.

Poeziile nu trebuie să se încadreze în nici-o temă (NU E VORBA de tema Primăvară, orice temă este acceptată).

Genurile haiku, catren-poezie scurtă (4 versuri), parodie-poezie umoristică (la care s-au desfășurat deja concursuri) nu vor fi admise în concurs.

Poeziile propuse trebuie să nu fi apărut anterior pe site-ul poezie.ro (agonia.ro), nu trebuie să fi fost publicate sau cunoscute în vreun alt fel membrilor comunitații noastre. Textele care vor dezvălui, prin conținut, identitatea autorului, nu vor putea participa la concurs.


ATENȚIE !!! NOU !!!

Înscrierea poeziilor se va face prin postarea unui comentariu special (o facilitate nouă, care va fi activată doar pe 1 aprilie) la Regulamentul de față. Această facilitate nu va prezenta nici o informație despre autorul textului.

Pe cât posibil, textele vor fi editate cu diacritice.

Vor exista doua sisteme (automate) de votare, unul la dispozitia publicului si altul la dispozitia juriului. Vor urma amanunte despre sitemul de votare (automatizat), noua facilitate in curs de testare de Radu Herinean.

În cazul în care rezultatele celor două votări vor diferi, vor fi două premii, unul al publicului (Primăvara) și altul al juriului (Nerv de primăvară).

Nu sunt admise comentarii în public (pe site, chat, etc.) pe durata concursului, care să dezvăluie identitatea concurenților. Se admit numai comentarii privitoare la organizare.

Orice comentariu, indiciu privind numele autorului va atrage descalificarea poeziei respective din concurs.

Concurenții vor vota, dar nu vor putea vota pentru textele proprii. Ar fi de dorit ca toți concurenții să voteze.

Rolul organizatorului va fi limitat la porțiunile eventual ne-automatizate ale întregului proces de concurs si la coordonarea si verificarea operatiunilor automatizate.

DUPA terminarea concursului, oricine, inclusiv organizatorul, poate semnala voturile pe care le consideră suspicioase (vot dat prietenilor, etc.) (sperăm să nu fie cazul). Astfel de situații vor fi analizate de juriu care poate decide descalificarea textului incriminat.

În timpul concursului nu se admit contestații si comentarii altele decat cele privind organizarea.

Autorul poeziei clasate pe locul 1 dupa votul public va primi Trofeul Primăvara (o coroniță virtuală de flori). În caz de rezultat diferit, juriul va acorda Trofeul Nerv de Primavara (o coroniță virtuală de flori) autorului poeziei clasate pe locul 1 la pre-selecție. Nu se acordă premii în bani.

Juriul de concurs:

Luminița Suse (Oriana)
Marina Samoilă (Licorna)
Paul Bogdan (Pan)
Mihai Leoveanu
Liviu Dascălu

Etape:

Precizări la regulamentul de desfășurare, corecturi: 15 martie 2004

Perioada de trimitere : 1 - 9 aprilie (la comentarii speciale la acest concurs)

Vot juriu, public: 10 - 17 aprilie 2004.

Pentru sfârșitul etapelor, se va considera ora 24 a zilelor respective, ora Bucureștiului.

Note:

Regulamentul poate suferi adaugiri privind facilitatea de votare, functie de rezultatele testării.

În funcție de interesul pe care acest concurs îl va stârni, se preconizează organizarea lui trimestrială, sub titlul ANOTIMPURI (Vara, etc.)




.  |



printe-mail

Vizionări: 17414


.Traduceri ale acestui text:


  Comentariile membrilor:









Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.
#



Pentru ca votul tau sa fie valid trebuie sa votezi cu atentie si consideratie fiecare text.
Orice vot considerat dubios va fi eliminat complet din statistica finala.
Fii atent la ce votezi fiindca nu vei putea reveni asupra votului.
Contestatiile NU vor primi raspuns.

Daca ai votat deja o data, nu incerca sa votezi din nou fiindca votul iti va fi refuzat.
-------------------------------------------------------------------------

Plecările, între noi (138463)



"Pe de-o parte tu, cu o jumătate de rană,
Pe de altă parte eu, întregind suferințe..."





îmi plecai atât de des
încât gările ochilor mi-au îmbătrânit
înainte de vreme,
anchilozate în cicatrici indezirabil desperecheate
de lacrimi

cu sufletul răsfrânt îmi ștergeam prelung,
una câte una,
genele aburite de îngrijorarea repetatului abandon
în tăcere

cuvintele nu-mi erau de nici un folos

printre punctele de suspensie defineam întregul
din punctul de vedere
al rănii



-------------------------------------------------------------------------

primăvară (sentiment) (136767)

Nu mai cred în primăvara aceasta fără culoare,
ca dârele melcilor grași încleiate pe ziduri,
cum nu mai cred în mandolinele căminului cultural,
în ghioceii și zborul păsării de argint, călătoare
agonizând în universul meu hibernal
de sublime reziduuri.

Nu mai văd în păpădiile din grădină, gingașe
decât ochii uimiți ai fecioarei spânzurate-ntr-o seară
de un bec pâlpâind apatic pe jurnalul ei de elevă
deschis la pagina șaișpe, mâzgălită cu verde în guașe.
Eu simt otrăvuri suave cățărându-se-n mine. O sevă
o boare ușoară.

Fanfarele intonează prin parcuri doar marșuri
funebre
de parcă ne-am decis să-ngropăm amintirile. Toți
traversăm plictisiți primăvara, pe zebre…
semafoarele-s verzi dar ajungem implacabil
sub roți.

[ 123 ] Liviu Nanu
-------------------------------------------------------------------------

modele abstracte (138093)

hai să ne scoatem amintirile la plimbare
prin viitorul apropiat,
să pășim apăsat, cu gulerele ridicate
tu, dacă vrei, probează un zâmbet discret
dintr-o carte,
poate dăm o tură pe la nebunul săritor
într-un picior,
cu motan și miros înțepător
cu secunde concrete și ceas rotund
pe perete
sigur, poți să te schimbi,
am să mă uit în altă parte
(într-un parc sau poate sub un pod)
te prinde bine căptușeala cu modele abstracte
uneori șoapte, alteori foarte
departe
închide ochii, dă-mi o palmă,
două,
poate chiar trei iluzii, să nu mă plictisesc
așteptând să terminăm jocul grotesc
de-a viața-scunselea

-------------------------------------------------------------------------

Doina (138273)

Hai, frumoaso, prinde-ți glezna
În ierbi, când le-ndoaie bezna
Ca să subțiem hoțește
Liniștea ce ne unește.
Hai să prelungim cu noi
Un sărut de buze moi,
Să cădem arzând din trup
Când din cer stele se rup.
Hai, de dor să ți se-ncline
Simțurile peste mine
Cum s-ar ruina castele
Pe tăcerea de sub ele;
Hai să strecurăm prin piept
Frunzele ce cad prea drept
Dinspre verde spre-auriu,
Dinspre verde spre căpriu,
Să cădem pe-un sentiment
Dintr-o clipă-n alta lent
Și să nu stai supărată
Ca o floare scuturată.
Hai, să-ți văd vibrând în noapte
Zâmbetul lucind a lapte,
Ochii rupți din verde crud,
Părul lung, de lună ud,
Geana zgâriind lumina,
Buza sărutând retina,
Mângâieri suind spre astre,
Luna lunecând în șoapte
Și-apoi râsetele noastre
Alergând pe-un miez de noapte.
Hai, frumoaso, de mă strânge
Până-n margine de sânge,
Până-n margine de stele,
Până-ți sorb șoaptele-n piele.
De ne-om strânge mai cu jale
Frunze ne-or cădea în cale,
De ne-om strânge mai cu dor
Frunze ne-or cădea în păr,
De ne-om strânge-aproape mut
Frunze ne-or cădea-n sărut.
Hai, zâmbește-mi din sprinceană
Cât să mă întind pe-o rană,
Cât să-mping din piept alene
Noduri și secunde-n vene,
Răsturnarea zâmbetului
Pe retina sufletului,
Prăbușirea florilor
Sub coaja culorilor,
Curgerea materiei
Între ochii mei și-ai ei,
Foaie verde flori de tei...

-------------------------------------------------------------------------

Aripa spin (138669)

Când norii gri ți se zideau de frunte,
spre ceața blândă-a ochilor am dus,
în unghi obtuz, de dor, sfioasă punte
de întrebări ce nu-și aflau răspuns.

Eram atunci o iederă pe cruce,
crescută-n sânge hrănitor de bici,
adânc legasem trupu-ți să nu urce
la deal de valea mea cu ramuri mici.

Am tot lăsat de-atunci ispite-n iarbă,
verzi lumânări și aripi prinse-n spini,
în drumul tău să cheme, să te soarbă
cu tot cu fluviul stinselor lumini.

Dar ai plecat crezând c-o să m-adoarmă
trist curcubeu din cuie ruginii,
coroana ta o strâng acum în palmă
știind, de Înviere, c-ai să-mi vii...

[ 120 ] Ana Melinte
-------------------------------------------------------------------------

Metafora unei dimineți (138528)

îmi vedeam liniștit de ale mele mimând în calm viața surprins de lacrima din cele ce se pierd
umilind agitate resturi de dimineți înmugureau talentul cu fum de naștere

nu am învățat să scriu poezie nu m-au lăsat să neg ceea ce scriu
scriu doar gânduri în ordine alfabetică
cuvinte atârnate într-un portativ cu măsuri de metaforă
scriu ca nemuritorii câte un vers de-o noapte
pentru mine poezia e jurământul pentru care mă trezesc de dimineață
este cana de cafea fără de care nu-mi pot mișca brațele

mă scurg spre timpul meu ca un ceasornicar în ticăit de verb
ați stricat lemnul veșnicei pentru un chip îmbătrânit
sunt criticat de morți tulburat de vii sfios înghit vocalele nemuririi cânt metafore diforme
răsună siflant în timpanul stâng o serenadă a trubadurilor miloși

poftim poftim poezie ia-mi sufletul fii sinceră întoarce lumina în lumină
fură-mi drept vers noaptea învierii
fură-mi drept rimă răstignirea
fură-mi drept viață nașterea

[ 116 ] Bogdan Gagu
-------------------------------------------------------------------------

instantaneu (138395)


căram un geamantan de gânduri
în spatele ochelarilor de lemn
primăvara se purta la fel
se desprindea vertical din păntecul timpului
își făcea haine verzi mirosind a prezent și a tu
și totul era relativ

ceilalți căutau drumul spre o altă ignorare
pe marginea unui gest
sentimentele gemeau concentric
cu zâmbetul lipit de buze
făceam dragoste până la saturație
ne citeam cu brațele nod
de la stănga la dreapta profund
și amândoi invocam nebunia

undeva
un timp juca alba-neagra
trisând
cu tămplele ninse-ascundeam un crepuscul
în suflet



-------------------------------------------------------------------------

Dimineața laptelui (138674)

împinge-ți pieptul prin lut albastru
sparge-ți forma oaselor în dans
pe asfaltul celui mai lung regret,
cu fiecare talpă în întuneric
voința ta se adună
biscuit în palma veche a drumului,
nisip în laringe sunt visele când pieptul
e gol de cuvinte,
îmbătat de spinarea vieții
creierul tău
- magneziu în flăcări -
mușcă mijlocul unui vârtej;



Hmm...
Curioșii mor informatori,
Mă vezi întins, nu-i blat, mi-e somn
Am cântat la răsărit dar apoi am lipsit... eram cu toții printre coloseumi,
rupeam amintiri din marmură și le suflam aura,
uitasem de grup și de grupare...

Betia!
Cooool fatigue is my de joi seara,
Rup la fun vărs la lighean ... zbrrr la suc,
swallow aspirina, prevăd lumina, frigul cu medicina,,
viața nesărată și doar pe rană piperată,
aș vrea să te aud, să te vad, să te ating să te cuprind.
cum să te pun în valoare, mare anonim și mare om,
cum să te inalț în picioare, să te curăț
să te scot dintre buhai să te iau să te înhat să te rup și să te prind, să te vând si să te
simt,
whoooooooooooooooooooom should IIIIIIiiubesc vorbose verbose verbose verbose verbose
Michele RuDinToSen.

,

ah

,


Dacă aș fi moartea, aș umbla
cu lame noi la mine
și aș tăia X-uri pe ușile voastre și
v-aș țipa și v-aș pălmui
și când m-ați bate cu polonicele în cap
și m-ați băga sub masă
m-aș plânge în realitate și
m-aș încochila în
mijlocul gosopdărelii voastre.

Un paianjen atunci aș fi,
dormind cu anii și scurt
muscând câte unul, când
timpul sau va veni.


Atunci,
Un scârțâit în Eden
a putrezit merele,
tunurile au tras și
zidurile s-au înroșit
în rușine.
Omul a explodat ca o turmă
de zebre.


Eu,
În ochii unui chinez cu părul roșu,
o secure lipită de coapsă,
așteptam să fac așchii din
gândurile și inima mea.
Coloană mi-era gelozia, cu
Vertebre de foc conștiința
Ucidea divin amintiri, prieteni,
victime elesiene ale minții mele.



Acolo,
pește sub ulei
în tonul pianului,
umerii uzi ai muntelui stau
într-un nor uriaș,
cerurile mlaștina lui,
Aș putea urca cel mai înalt vârf azi,
ars de soare,
poate aș ajunge,
ar fi un triumf,
plouă dememnt cu 7 limbi de fetite.

Întoarce-te în ceară
pasăre nemuritoare,
stinge-ți ghearele în branhiile
timpului,
poartă-ți trupul alb drept
în fața morții,
arcuiește-ți lupta ca un jet de lapte
către ceruri,
conștiință vaporescentă,
uiți, urlet, tot afară de zbor,
trăiesc din coada ta
de amintiri pierdute.

-------------------------------------------------------------------------

Ape de roșu (138842)

Lumina se-nalță prin stropii de ploaie
și aeru-i umed, ca botul de lup,
iar apa de roșu tot curge, șiroaie,
pe geamuri, când liniștea roțile rup.

„el tren va a Madrid”
el trenul ca viermele nopții
săpase culoare
culcuș
aveau morții
leagăn de pluș
ce plecase spre zid
„tengo un billete de ida”
inima pasăre
îi era un bilet numai dus
plecase strâns zarzăre
și-nflorea în cais
neajuns
„permiten abrir un rato la puerta?”
doar un pic ar fi vrut
să deschidă o ușă
pentru ultim sărut
al dimineții-căpușă

„tenemos que llegar al primer cruce”
la intersecție șarpele
metalic ajunge se duce
prin ceața ca laptele
de la ultima cruce

E liniște, trenul se-ascultă pe sine
și gemene clipe se-nchid într-un turn,
cad stropi răsuflările orcii, prin șine
se umflă ca valul un urlet nebun
și geme pământul, prin noduri clepsidră
se rupe din maluri, deodată străpuns,
când schijele-mprăștie colții de hidră,
se face-ntuneric de-atât sânge plâns.

de la ultima cruce
prin ceața ca laptele
metalic ajuns se tot duce
în intersecție șarpele
„tenemos que llegar al primer cruce”

„espero un maletero”
era doar un trup
aștepta un hamal,
să-i care mâinile
să lege picioarele visele
de unde s-au rupt
„compartimento para fumadores”
dar în compartiment
nu se fuma
un ecartament
între ochi lumânările
aveau fumul lumină
nu zorile zările
leagăn de pluș
se-ngropase în zid
culcuș
aveau morții
săpase culoare
viermele nopții
„el tren no sale de Madrid”

În ape de roșu orașul se-mbracă
sunt raze urcate pieziș din pământ,
căci soarele-i bolnav, iar gara-i o arcă
din care măslinii zburați sunt de vânt.

[ 114 ] Daniel Bratu
-------------------------------------------------------------------------

...gasm (138604)

m-aș desface pentru tine în veșminte
de petale
peste nopțile tale
de cuvinte
bărbatule, ți-aș fi ascuzatoarea preferată
grota sau peștera, melodia
fredonată

ți-aș fi câmpul fertil în care-ai sădi clorofila
samânța vie ca o lavă arzândă
primăvara ca o explozie ți-aș fi
tremurândă

așează-ti, bărbate, în mine lăstarul
în trupul meu transpirat, fertil
lasă-te alb, lasă-te ca arțarul
lasă-te ca varul
firbinte
viril

voi urca translucidă până la ceruri,
dincolo de furtuni, dincolo de ozon
du-mă iubitule, bărbate, mână-ți caii,
armăsarii
trăsura
spre constelația Lyra spre
Orion

și lasă-mă
și lasă-mă

-------------------------------------------------------------------------

Zanbizar (136612)

mai spre seară îmi sărut pătimaș îngerul
același care-n alte poeme e salutat
adorat implorat compătimit sau mai
știu eu ce
fiind creatură de mijloc
pentru el nu contează
oricum își poartă cu îndărătnicie tolba plină cu scrisori
mereu punctual mereu la destinație fără ocol
fără zăbavă
spre exemplu
el nu doarme ca mine
el nu se împleticește în complicate căutări prin ZanBizar
ehei și-mi amintesc de ZanBizarul de fiecare noapte
împânzit de vânători de lei și de pantere
sentiment visat al lipsei de teamă
în fața alterității
ehei și cum mai zbârnâiau piercingurile osoase
erau atunci oameni-pernă modele pentru
artiști occidentali ratați erau și
ornito-ringuri feminine cu ochii mari și gene lungi
eu și cu prietenii altora ne plimbam la braț
prin ZanBizar și eram beți și era bine
și îngerul care nu era al meu se plimba și el cu noi
așa credeam așa vedeam prin aburii beției
îl strigam pe nume băi ăsta
eu visez numai creaturi aservite
băi ăsta
tu nu ești tu
atunci se schimbau toate și ne mai găseam
un prieten pe care să-l înlănțuim
și mai găseam o cruce pe care să-l pironim
era o glumă crudă știu
dar totul e bine când se termină
după aceea întâlneam câte o femeie
ne îndrăgosteam
și uitam
ZanBizarul ne aștepta, ca de obicei, nepieritor.

[ 111 ] Eugen Suman
-------------------------------------------------------------------------

VITA RECTO (138956)

E noapte, și plouă, și frigul apasă,
Orașul e mort de-ntuneric și stele,
Morți sunt și oamenii, și umbra la casă,
Și moartă ți-e mâna în pletele grele.

Și urlă sirene, undeva, de departe,
Șuieră vântul printre străzi prea pustii,
Ușa stricată atârnă-ntr-o parte,
Căscată spre moarte, așteaptă să vii.

Un cântec de popă, un ecou, în surdină,
Răzbate din negură, în falduri de vânt,
Cădelnița geme-a prohod, a ruină,
Și cruci nemiloase răsar din pământ.

Scheletic și gol mă strecor prin mulțime
De morți, și de vii, ce-mi surpă cărarea,
În țărâna de trupuri te caut pe tine,
Candela-i spartă, funebră e calea.

E noapte-n oraș, apartamente sicrie,
Lumini, lumânări pe-o colivă de tort,
Moartă e mâna ce-epitaful mi-l scrie:
Viu pentru lume, pentru tine doar mort!

[ 110 ] iacob lucian
-------------------------------------------------------------------------

Postumă (137160)

M-am rostogolit cu frenezia
stîncii lui Sisif, am sfidat
ceea ce mi-a fost gravat
cu gînd de proscris pe
umbra ce-o arăt tuturor
ca pe un scut, ca pe un semn
în numele meu,
de tot ce mă leagă în balanța
Timpului,
am rîs, iar fruntea am
răstignit-o pe veci de cerul
peste care au țipat tunetele
și fulgerele ochilor înlăcrimați;
m-am jucat ca vîntul, nu o dată,
printre palele morilor de vînt
ce-au ucis nebunia unui Quijote,
și-am trecut prin ființă și neființă
cu pași mărunți, fictivi
prin piețele unde te poți
scălda în același rîu
de două sau mai multe ori,
unde clipele au culoarea
clopoțeilor de zahăr ars;
nu vreau să apăr, nici să denunț…
eram doar în trecere prin (tre) voi
ca o adiere, fără coate
fără șireturi la pantofi,
lucruri ce nenumesc nimic
mi-a rămas doar miasma în urmă,
acest tren cu banchete tăiate
și oglinzi sparte din care-au crescut
asemenea lichenilor, ridurile,
locul amintirilor - la vedere
„eu nu sunt bătrîn, sunt străvechi”
sunt o cicatrice,
urma unui cui în care-a călcat istoria
în goana sa
prin cel ce-am fost

[ 109 ] Farcău Pavel
-------------------------------------------------------------------------

Involuție (138485)

Oglinzile,
aceste ape înghețate ale realului,
sunt martorele amuzate și pline de sarcasm
ale schimbării noastre perpetue. Ne privim
inconștienți, fiecare în oglinda proprie, azi,
mâine, peste o sută de ani și nu vedem nasul
turtit, fruntea teșită, fața păroasă și tâmpă.
Nu știm că avem mersul strâmb, cocoșat.
Nu știm că ne căutăm atent semenii
de păduchi în blana groasă și murdară
de sentimente și ani care acoperă trupurile.
Privim nostalgic către stele în timp ce
oricare copac ne atrage irezistibil. Și râdem.
Mai rău este că oricare încercare de a vorbi
degenerează în grimase, strâmbături, bufonerii, imitații. Și nici măcar atât, ci imitațiile unor
imitații de mult uitate.

În zori de zi voi porni țipând, cocoșat
să caut o peșteră în care să dorm
și să-mi scrijelesc obsesiile.

-------------------------------------------------------------------------

limbă moartă (137100)

sunt doar un suflet mut
cu o mie de aripi
nezburătoare

în fiecare fragment de cer
apune o altă-ntâmplare

orizontul legând
cu o funie rece de ploaie
cuvintele alergând

mut cântecul meu
de pasăre ațipită în pântec
de curcubeu

azi tăcerea
nu-i dulce ca mierea

limba ta de bărbat
să dezlege
tot ce limba mea

a uitat

[ 108 ] Elia David
-------------------------------------------------------------------------

Aproape albastru (137679)

cafeaua aproape dulce-și sprijină
bărbia de marama aproape dantelată a mesei
e-aproape ora nouă dincolo de parapet
aici nu. aici e-aproape liniște

o vajnică voce calcă neatentă pe trena
unei doamne mobile-
de fapt o bătrânică aproape imobilă

literele aproape adormite își mijesc
arareori ochii tușați, îmbiind la vise celulozice
e-o zi aproape albastră,
iar dungile rozalii marchează suav
crevasele în care să te strecori
mai că poți adulmeca migdalele din talpa zenitului,
domesticite de soarele aproape nud,
ori zăpada uitată pe umerii oamenilor
aproape primăvăratici

sunt clipe în care fredonezi în tine că,
da, vei ajunge cândva pe Sedna,
cu siguranță o să mai înnozi o frază magică,
vei mai iubi cât pentru cinci găuri negre

pe-aproape simți alintul aproape viu al mamei

dar apoi strada țipă aproape visceral, atrăgând după ea
soneria aproape condamnabilă a telefonului,
trapul aproape arogant al timpului,
trezirea aproape

aproape real

-------------------------------------------------------------------------

tu zâmbești de fiecare dată altfel (138650)

am devenit fier vechi
nici viteza nu îmi mai priește
închis într-o primăvară
condamnat să repar luxații de înger

dintr-un colț în altul al celulei
picioarele mi se însingurează într-o sarabandă
cu care mă duc la culcare
pe amintirea mirosului de femeie
din când în când sap în jurul eșafodului
plantând rugăciuni
în așteptarea duminicii dinaintea execuției

înjur birjărește făcând autostopul
în apatia falangelor
care nu mai suportă atingerea

într-un staccatto de sinucidere
melcii se pregătesc pentru o nouă primăvară


-------------------------------------------------------------------------

Felină fămândă de tine (136496)

Dă-mi sarea trupului tău
să o pun în bucatele-cuvinte
și mierea culeasă de mâna privirii mele
s-o picur drept
pe inimă
să-i încetinesc ritmul,
clipa,
într-un sărut cu aripile deschise.

Ți-am conturat buzele
cu floarea crescută
în mine,
mirată și ea
unde a răsărit.
- nu mă știam curajos!-

Cu oase de lăcrămioare
ți-am conturat piciorul,
fierbinte și fin,
pe nisipul sentimentelor mele
devenite culori...

Din nerv de primăvară
mi-am luat timpul
de-a tulbura
pământul celest al pântecului tău
și stau la pândă
- felină flămândă de tine-
să te surprind
când încolțești!
d
Îți cuprind fața
în scoica palmelor,
râd în soarele
ascuns în alunițele ochilor tăi
de femeie frumoasă
și termin cu firescul,
pentru moment.

[ 105 ] Ramona Irimie
-------------------------------------------------------------------------

- (138075)

ca o plantă agățătoare
mă împletesc cu umbra ta
în căutarea pasului
care duce spre ziua de mâine
înfloresc ca un vierme
hrănit cu mătase
când îmi alunecă spre frunte
sărutarea ta albastră
mă-nconjor toată de îmbrățișarea ta
pe care o port cu mine
în toate visele
de noapte și de zi
printre degetele tale
îmi descopăr carnea roșie
care țipă de viață
când o găsești tu
în agățare mă întâlnesc
cu tine
cel ce stai în umbra mea
decolorată
valsăm
umbriți de mare
de parcuri de munte
și de soare
decolorați
ne colorăm împreună
contururile
legate la ochi
explodează
a dragoste negăsită

-------------------------------------------------------------------------

Ingenunchez-siroaie (136628)

Imbratisez coloanele
de marmura cu
presimtiri de zbor
care traseaza linii frante
dinspre mine
catre aripile dantelate de cocor
si ma trezesc dansand
cu monograma varfului de deget
pe ziduri sincere de alabastru
in murmurul de iarba-neagra
al fantanilor nesapate...
-nesapate de nimeni niciodata-
pe drumeagul luminii
unde mi se-aprind
intotdeauna
ochii.
De-aceea,
cu sabia vietii
in teaca de sticla,
ingenunchez-siroaie
la picioarele muntilor albastri.

-------------------------------------------------------------------------

pasi pe spirala (138803)

Prima mea nastere, stiind ca-i deja moarte,
S-a aruncat in viata, construind un sens.
Si cand sageata n-a mai incaput in fapte,
S-a inaltat spirala timpului transcens.

Sunt vie azi si maine parca moarta.
Sunt vie azi si maine poate tu.
O amfora batrana fara toarta,
In care timpul trece de la da la nu.

Se prabusesc scrasnind zapezi in rauri
Si-mi uda teatrul ce ma zbat sa-l joc.
Mi-s chipurile risipite peste campuri,
Pamantul care sunt mi se arunca-n foc.

-------------------------------------------------------------------------

Primăvara (137260)

Primăvara îmi strecoară jar pe sub piele,
în creier fluturii dansează-n orgii,
în sânge se zbat și se luptă hormonii
iar noaptea îmi recită la geam poezii.

Miroase a femei și a versuri fierbinți,
miroase a flori și a raze de soare,
respir zi și noapte căldura iubirii
ce umple orașul din zare în zare.

Ah, cât te-am așteptat, primăvară,
amantă focoasă cu buze de fruct,
sunt gata să mă tăvălesc cu tine prin iarbă,
din trupul tău moale și cald să mă-nfrupt.

-------------------------------------------------------------------------

Pete violente (136295)

mai tii minte iubito
sarutul nostru carnivor
din acea iarna ultravioleta
cand te-am intalnit in orasul seropozitiv
pe strada violata
te-am imbratisat
si-apoi te-am sarutat
si nici macar nu te cunosteam?
tii minte cum toti satelitii
si-au indreptat privirile cochete catre noi
si transmiteau in direct
sarutul ce devenise radioactiv
televizoarelor unde apaream
pe toate canalele in concomitent
din fata lor nici un muritor nu putea pleca
ca si o cicatrice?

vai
si-am produs si-un calvar genial
ca brusc totul se bruia
totul isi iesea din normal
tot globul era pupacit de sunetul alarmei de razboi
soarele jongla cu raze multicolore
luna degaja lumini de blitz
cerul se colora in rosu ecarlat
zapada se-negrea
inmugureau pomii
deraiau trenurile
cantau lebedele
se topeau ghetarii de la poli
bancomatele degerau milioane de bancnote
internetul era bulevardat de virusi
ebola h.i.v. si ciuma dansau in hora prin marile metropole
cadeau guverne de pe trotinete
se rupeau tratate de pace
se autodetonau bombele atomice
disparea stratul de ozon
mortii isi scoteau mainile din pamant sa aplaude
si noi ne sarutam sorbiti de omenirea hipnotizata

dar cand ne-am dezlipit buzele
totul isi reintra in normal
totul deveni ca-n urma cu un moment
de parca am fi apasat pe REW.
pentru acel sarut am luat premiul Pulitzer
+ 13 premii Oscar
+ ca li s-au retras toate premiile Nobel
laureatilor pentru literatura din istorie
si mi s-au inmanat mie pentru acest poem
dar au fost toate cu ghinion
ca parintii tai m-au dat in judecata
pentru corupere de minor
si hartuire sexuala...

-------------------------------------------------------------------------

intre timp venise primavara (136344)

noaptea a cazut deodata pe strazile capitalei
am vrut s-o ridic dar trupul ei incomensurabil
se incolacise printre blocurile stravezii
printre copaci si stalpi de electricitate
printre monumente de arta autohtona
si supermarketuri
ca o caracatita de intuneric
noaptea invadase bucurestiul
mergeam pe sub trupul ei
cu veioza in mana imi luminam calea
eram prin fata tnb-ului aproape de pasajul de la universitate
cand ti-am vazut trupul ca o basculanta
cum isi facea loc prin aerul nocturn
in varful sanilor tai de catifea
ardeau doua beculete electrice si lumina lor era atat de patrunzatoare
incat iti permiteai sa porti ochelari de soare
inaintai pe bulevard ca o minge de foc
luminai totul in jurul tau masinile trotuarul intregi cartiere
uneori te opreai sa te admiri in oglina vitrinelor
pe alocuri improvizai o ploaie artificiala cu fulgi din vata de zahar
si mergeai impresionata mai departe
lasand in urma statuia lui i. l. caragiale intercontinentalul si multe altele

intre timp venise primavara
si continuarea are loc pe un fundal verde

din tavan ploua cu raze lungi de dragoste
tu ma iubesti eu te iubesc
nu cred ca mai are rost sa intru in detalii

-------------------------------------------------------------------------

Tu, omule... și ruga pomului înflorit (138905)

Sprijină-mi crengile acestea voluptoase
și-n capătul aleii mă lasă să respir molcom
panglicile de fum, ce mi-au crestat trunchiul ciclic,
secerând anii scurși paralel țărânii-n care mi-am înfipt,
pentru prima oară, partea ascunsă a vieții, rădăcina.

Și sunt născut s-aud iubiții cum se sărută lângă al meu trup
și cum le cântă Eros, acord de suflet si de gând primăvăratic,
sunt mărturia voastră de-nceput!
Să nu mă lepădați în focul nemilos,
nu sunt de lemn, sunt stâncă aruncată-n câmp neîngrădit!
Vouă vă cresc pruncii-n brațe;
doar vuietu-mi mângâie sughițul inocent al vlăstarilor!

Și apoi, mai sunt aici pentru a privi piezis
la orizontul caselor voastre, acoperiș de vreme rea, dar și de hoți,
în timp ce, eu am învățat de generații, că nici sub cerul înstelat
nu pot vâsli spre libertate! Mi-ajunge vorba-naripată până la cuib;
supus mă simt de un singur grai, al vremii frânte;
sprijină-mi, omule, crengile, de fiecare anotimp!

-------------------------------------------------------------------------

Eram una si aceeasi (136343)

te mirai de mine tineam la piept ochii tai
aveai orbitele goale lacrimile mi se scurgeau in ele
lumina ma batea pe umar ma invaluise o stare de extaz
imi tipai vino si tu cu mine lumina ma tot lovea pe umar
m-am intors spre ea i-am spus ca nu vreau nu am timp de ea
parfumul tau acum se pierdea in cel al vietatilor ce te devorau
tu radeai te gadilau imi spuneai te hlizeai si mai mult
de sus ceva ma apasa precum pasii lui dumnezeu
eu strigam nu ma mai calca in picioare nu ma mai bate pe umar
tu radeai isteric imi sopteai pe un ton ironic nu exista dumnezeu
ma revoltam te-am lasat sa te prabusesti pe pamant nu accept asemenea afirmatie
imi faceai cu ochiul in cadere aproape cazusei pe patul tau vesnic
ma ironizai din priviri nu iti pasa de impact nu iti pasa ca aruncam pamant peste tine
din cand in cand rupeam cate o nu-ma-uita de la capul vecinului tau
o aruncam in scarba in orbitele tale sorbeau lacrimi cu gust de lut
plangeam iti spuneam ca iti vei face multi prieteni aici
radeai tipai la mine nu schimba subiectul nu exista dumnezeu
mi-am sters lacrimile ma manjisem pe fata cu ura ta
pana si vietatile acelea nu mai rodeau din tine plecasera revoltate de aceeasi afirmatie
incercam sa te conving ca el exista desi nu credeam in el
vroiam doar sa fii ca toti ceilalti nu ca mine pentru mine nu exista
te-ai oprit brusc din ras mi-ai spus ca tu esti eul meu material
ca suntem una si aceeasi ca nu crezi nici tu nu am cum sa te conving
am cazut in genunchi lumina ma batea pe umar eu miscam din el deranjata
tu ma chemai intr-una eu spuneam nu nu am timp de tine acum
era o bezna in fata mea nu stiu de ce mi-a intins mana
eu nu mai intelegeam nimic ma orbea intunericul ma chema lumina
nu mai stiu cand ne-am contopit cand am cazut peste tine
aveai dreptate nu te puteam convinge eram una si aceeasi

-------------------------------------------------------------------------

Plecase un om... (137847)

Plecase un om.
Ar fi trăit blând
purtând rucsaci de vise în spinare.
Mai avea puțin până să se așeze
lin, pe deceniile stoarse de seva lor,
spre căutare.
Iși jurase că la bătrânețe,
de va avea timp,
se va căuta.
Doar că Timpul îl scosese în afară
și l-a așezat, singur, în Eternitate.

Plecase un om
fără a afla cine fusese
aici

[ 95 ] Rita Graban
-------------------------------------------------------------------------

CRONICA BOLII MELE (138791)

Soapta salbatica...stinsa.
Sete chemata sa arda.
Tu - ca o mare învinsa.
Eu - de parada.

Vânt risipit pe-nserate.
Usi crapate de soare.
Zgomot de bici...nedreptate.
Nu ma mai doare.

Ultimul nor peste munte,
Coama lui sura.
Apa bauta pe punte.
Tu...ca o ura.

Cruci într-un lan de secara.
Minti ratacite.
Zi nesfarsita de vara,
Nopti parasite.

Imnuri de slava si fala.
Gura ta trista.
Fata aceea din gara...
Nu mai exista.

Pret pe tacerea ta uda.
Galben pragmatic.
Mana ei, neagra si sluta...
Moartea mea practic.

[ 93 ] Floarea Dan
-------------------------------------------------------------------------

Vis maritim (sau "Albastru profund") (136755)

... în mijlocul acestui ocean,
în care singurul delfin
născut fără un călcâi al lui ahile
mă apără de singurul rechin
care și-a imaginat condiția de friptură a cărnii,
devenind astfel geniu;

în mijlocul acestui ocean în care
singura pasăre de pradă
ce-a supraviețuit holocaustului
așteaptă deznodământul luptei,
singurul calcan...

Sub noi, singurul abis
ce-a mai rămas de învins,
Groapa Marianelor...

-------------------------------------------------------------------------

Rădăcini în speranță (137821)

Mi-am îngropat trecutul
la doar optsprezece pași
de locul întâlnirii
dintre Cer și Pământ,
de ființă,
sub cea mai lungă geană,
așteptând.

Prinzând rădăcini în speranță
va străluci în prezent...

[ 89 ] Riana Irimie
-------------------------------------------------------------------------

povestea noastră (136311)

click
și click
și iarăși click ...

pe site mă simt un clasic cu fotografie
care plimbă mouse-ul mereu pe partea dreaptă
a vieții
acolo unde subiectele fierbinți apar mai ușor
printre strofele răsucite ca un fum de țigară
în căutarea unor noi link-uri ale personalității

textele mele par desenate de aceeași caricatură
care a postat umbra în spatele lucrurilor
pentru comunitățile
în căutare de Dumnezeu prin recomandate
cu îngeri pe verso la înscrierea în agonie

ating poezia când ochii mi se-ncurcă-n comentarii
și lumina pare să-și depășească tunelul
doar stele
se-așează pe ramuri perechi-perechi
surâzând împărătesc fiecărui vizionar
care-și depune sumar trăirea

un click
alt click
și iarăși click

[ 86 ] Mircea Iosub
-------------------------------------------------------------------------

Îngemănare (136933)

Ei plîng noptile pierdute de noi,
Extazurile pe care nu le-au gustat înca,
Ei ar fi perfecti daca nu s-ar lasa
Târâti în noroiul nostru.

Ei cînta pentru cei bolnavi de cancer,
Alunga îndoieli rostite-n disperare,
Ei ar putea pleca oricînd spre Eden,
Dar sunt mereu aici, în binecuvîntare.

Ei mîngîie laute între ziduri sacre,
Orbiri de necuprins le tulbura vederea,
Ei ar dori paloarea si clinchetul albastru
Al ploilor de vara în care noi ne stingem.

Ei bîntuie o casa de secole uitata…

[ 84 ] Radu H.
-------------------------------------------------------------------------

S-a născut poezia (138897)

Ai iubit visele,viața
Anotimpurile, oamenii
Cerul, pământul
Apele, pădurile
Versurile și moartea.
Le-ai adunat în coroane de stele
Fara să spui nimănui nimic
S-au adunat sufletele să aducă
În trecera lor efemeră
Câte un gând despre
Vise
Viață
Anotimpuri
Oameni
Cer
Pământ
Ape
Paduri
Și
Moarte.
Așa s-a născut poezia
Din tine și sufletele noastre
Pentru că iubim
Moartea
Versurile
Pădurile
Apele
Pământul
Cerul
Oamenii
Anotimpurile
Viața
Și
Visele.
Și dacă n-ai fi fost tu?
Ce-ar fi fost fi fost să fie?
Mai multe vise, vieți, anotimpuri
Oameni
Nu doar un singur cer
Și doar un singur pământ
Ape, păduri…
Și mai puțină poezie…

-------------------------------------------------------------------------

Amare lacrimi (138695)

Sa ma lasi sa plang,atunci cand vreau sa rad.
Lacrimi pe obrazul cerului stergand.
In chipul apei cristaline
Vremile se vad admirandu-se.

Nicicand,sa suferi dupa dragostea uitata
Ascunsa in coltul inimii ca intr-un scrin.
Ca o boala grea vine si pleaca
Ramanand.

Sa strigi si sa nu-ti auzi strigatul.
Amintiri de clipe rare
Stau ascunse ca o floare intr-un camp deschis.

Sa surp durerea,in tacere cant.
Zic cantece cu gura inchisa.
Plangand in loc sa rad
Lacrimi pe obrazul cerului stergand.

-------------------------------------------------------------------------

Ultima zapada (137081)

Ninge des, indracit
Si impleticit.
Trecatorii de pe strada
S-au oprit
Ca sa vada
Cum continua sa cada
Ultima zapada.

Fulgi in zbor
Rotitor
Se aseaza-ncet si rar
In covor,
Pe trotuar.
Totul e dat cu var,
Inc-o data,iarasi,iar.

Si-apoi, din cand in cand,
Ies cantand
Fete-grup, de la scoala,
Tot sperand
Si zicand,
Ca ninsoarea de-afara
Sigur e pacaleala.

Si chiar eu,
Un ateu,
Ma tot rog la acel
Dumnezeu
Care poate-ntr-un fel
Si e-n stare
Sa opreasca-o ninsoare!

Si astept,
Intelept,
Ziua-n care-i afara,
In sfarsit, primavara
Si, doar flori,
Uneori,
Au sa cada, ninsori,
Peste noi, trecatori.

-------------------------------------------------------------------------

situații schimbate (138959)

ziduri dărâmate
tăiate
garduri ghimpate
dizidentismuri
îngropate

opoziția liberă
de eficiența democrației
conștientizată
la inactivitate
condamnată

luptă inverșunată
pentru putere
țelul locurilor schimbate
limba devine
arma cea mai agreată

[ 74 ] Anton Potche
-------------------------------------------------------------------------

taina ta (138851)

nu ne mai intalnim vreodata?
in lumea noastra de-alta data?
m-ai pierdut in alte lumi
unde sa ma nasc nu pot...
nici sa plang si nici sa rad
nici sa plec , nici sa raman...
si crezi ca te-ai gandit vreodata?
la lumea noastra de-alta data?
cand nimeni nu putea sa spuna ...
ce se naste si ce moare...
ce ramane, ce dispare...
n-ai ramas...
n-ai nici plecat...
te-ai nascut cred doar...
in lumea ta de reverii...

[ 66 ] taut ciprian
-------------------------------------------------------------------------

Iubito! (138738)

Doi picuri de lumina ma sarutau avid
in dimineata oarba aproape de zenit,
tu... ma tineai in brate ca pe-un rug
eu... te strangeam mai tare decat cerul

privind in gol porneam sarut cu luna
iar soarele gelos m-ameninta arzand
eram departe pe o campie verde
traiam intens portitele de-amor

un cerc cu vraji ne despartea de apa
si macinam perpetuum sentimente
tu, raiul meu, eu te doream intens!
de-a pururi-n veci si mai presus de toate.

[ 64 ] Lucian Preda
-------------------------------------------------------------------------

Lasou (136714)


Ieri ne-am întâlnit în oraș
Ne-am privit suspect și atât
Trecutau zilele acelea
Când mă-ntindeam să te sărut pe gât.

Trecu demult și seara aceea
M-ai întrebat fumând și eu ți-am zis
Cu degetul îmi sprijin capul
Să nu se rostogolescă în abis.

Trecu demult și clipa în care
Te-ai răsucit pe vârfuri ș-ai plecat,
M-am întrebat adesea de ce oare
Trece timpul și trece cu adevărat.

-------------------------------------------------------------------------

AM ZARIT…. (136964)

AM ZARIT….
(Cântec de primăvară)

Am zărit o floare pe câmpie
Mi-a zâmbit într-una nencetat
Apoi lăcrimioare,iasomie
Fericirea în lume au revărsat

Am zărit prin iarbă fericirea
Coborâtă în verde pe pământ
Am zărit triunful,nemurirea
Renoirea vieți și-a ei cânt

Am zărit pe bolta-nseninată
Cârduri,cârduri de cocori
Pe câmpia-n roze parfumată
Veselia-n turme de miori

Am zărit ca-n vremile bătrâne
Coborându-se neâncetat
Prea frumoase tinerele zâne
Ce mergeau în apă la scăldat

Am zărit în crânguri păsărele
Ce cântau un cânt așa de sfânt
Mierle cuci, cinteze, turturele
Răspândeau o Primăvară în cânt

 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!