poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Publicitate Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Concurs de poezie


Concurs de poezie "Vara 2015 - agonia.ro"
concurs [ Poezie ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Eugenia Reiter [Nia]

2015-08-22  |   | 



Site-ul Agonia.ro organizează concursul de poezie:

"Vara 2015 - agonia.ro"

Concursul își propune să evidențieze cea mai bună poezie/cel mai bun poet din concurs. Se va întocmi un clasament general cu toate poeziile participante.

Cerințe/ Condiții/ Regulament:

1. Poate participa oricine are un cont valid pe site, cu nivel minim de acces 0. Nu vor fi admise textele trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului.

2. Un concurent va înscrie o singură poezie, în limba română, nepublicată anterior (site, internet, volum, concursuri, revistă etc.). Nu se impun restricții privind tematica. Alte genuri literare, precum și (sub)genurile de poezie: epigramă, haiku și similarele nu se încadrează în scopul concursului. Textele care vor dezvălui, prin conținut, identitatea autorului, nu vor putea participa la concurs.

3. Textele vor fi editate (obligatoriu) cu diacritice. Nu sunt admise efecte vizuale și speciale, cu excepția caracterelor italice. Organizatorul va elimina din concurs textele care nu respectă regulile de postare (textele care conțin cuvinte scrise în întregime cu majuscule, nu au toate semnele diacritice, conțin greșeli gramaticale sau de ortografie, conțin limbaj explicit etc.), textele care nu se încadrează în scopul concursului (vezi pct. 2) sau care fac referire la nume de persoane de pe site.
Aceste texte vor fi descalificate de organizator și nu vor fi supuse votării.

4. Textul va fi postat sub acest anunț, în căsuța de texte înscrise în concurs (NU ÎN CĂSUȚA DE COMENTARII). Această căsuță va fi activată la începutul etapei de postare a textelor (“Aici poți să înscrii un text la acest concurs”).

- Concurentul va înscrie în casetă titlul poeziei și textul


NOTĂ: Orice text trimis în altă parte, la Traducere, în căsuța de comentarii sau oriunde poate fi cunoscut ca aparținând unui anume autor, va fi descalificat, pentru că a devenit vizibil. Nu se admit reveniri-corecții la textul trimis, astfel că rugăm MARE atenție la editarea textului de concurs.


IMPORTANT: Vor coexista, în etapele de postare și de notare, două căsuțe: cea obișnuită, de comentarii, în care se poate comunica, fără a abuza, cu organizatorul, și o a doua - cea în care se vor introduce textele pentru concurs și notele, în ferestrele de timp prevăzute pentru etapele respective. Ceea ce se introduce în căsuța de Comentarii (cea obișnuită) e vizibil pentru toți. Ceea ce se introduce în căsuța de “Texte înscrise în concurs” rămâne ascuns (vizibil doar pentru organizator, în vederea mutării la etaj, atașării numelui în final etc.)


5. Textele (și implicit numele autorilor) nu sunt vizibile după postare. Se va putea observa, totuși, avansul contorului de texte înscrise pentru concurs. Dacă aveți dubii privind completarea acțiunii de postare, puteți întreba în spațiul destinat comentariilor. Încercați să nu abuzați. Dacă aveți dubii privind completarea tranzacției de postare, puteți trimite textul din nou. Dublurile vor fi eliminate și acțiunea nu va fi considerată ca o abatere de la regulament.

În mod excepțional, dacă o poezie este introdusă greșit (la Comentarii sau altundeva) și devine vizibilă cu autor cu tot, ea poate fi înlocuită cu o alta, TOTAL DIFERITĂ (astfel ca să nu permită în nici un fel identificarea autorului ei), respectând fereastra de timp alocată prin acest regulament.
Această prevedere nu va fi abuzată prin trimiterea de modificări la poezia deja postată. Ce s-a trimis unde trebuie, prima dată, rămâne bun trimis.

6. Postarea se va face în perioada 29 august 2015 – 12 septembrie 2015, încheindu-se la ora 24 a zilei de 12 septembrie 2015 (ora Bucureștiului).

7. După terminarea perioadei de postare, organizatorul va muta textele la etaj, sub acest anunț, fără numele autorilor, expunându-le publicului, spre votare.

Autorul care constată o eroare la transpunerea textului său o poate semnala printr-un mail pe adresa: [email protected]


Atenție: orice eroare privind textele afișate după încheierea perioadei de postare va fi semnalată pe adresa mai sus menționată, nicidecum în spațiul destinat comentariilor (pentru a evita divulgarea identității)

8. Poeziile înscrise în concurs vor fi notate de public cu note între 1 și 10, cu eventuale fracțiuni zecimale (de ex.: 7,5, 7,8, dar nu 7,75).
Poate vota oricine are un cont valid pe site cu nivelul minim de acces 0. Nu vor fi admise voturile trimise de pe conturile deschise după postarea anunțului. Concurenții pot vota, dar nu vor putea vota pentru textele proprii.

Perioada de votare este 14 septembrie 2015 – 24 septembrie 2015.
Votarea se va face în forma : Număr text - Notă. Ordinea textelor va fi cea afișată la etaj.

9. La calcularea punctajului fiecărui concurent, organizatorul va lua în considerație toate notele acordate de public. Notele acordate vor fi făcute publice la încheierea concursului.
Numai după terminarea votării, adică după ora 24 a zilei de 24 septembrie 2015, pot fi postate comentarii privind poeziile înscrise în concurs (în căsuța de comentarii): mi-a plăcut poezia aceea, critică la text etc. Cei care nu vor respecta această prevedere, comentând oricând înainte de terminarea notării, riscă sancțiuni, iar în cazul în care sunt concurenți, eliminarea din concurs.

10. Clasamentul poeziilor/concurenților, în ordinea descrescătoare a punctajului total obținut de fiecare text (de fapt, clasamentul autorilor), va fi afișat în cursul zilei de 30 septembrie 2015, moment în care numele concurenților vor fi atașate textelor din concurs.

DUPĂ terminarea concursului, deci după anunțarea punctajelor și a clasamanetului, toți membrii Agoniei sunt invitați să comenteze textele din concurs, premiile, etc.
Nu sunt admise comentarii pe site pe durata concursului, care să dezvăluie identitatea concurenților. Se admit numai comentarii privitoare la organizare. Orice comentariu, indiciu privind numele autorului va atrage descalificarea poeziei respective din concurs și posibile sancțiuni (scădere nivel) pentru cel care le face. După terminarea votării, organizatorul poate semnala sau anula voturile pe care le consideră suspicioase - voturile date prietenilor, voturile neîntemeiate etc. și, dacă va fi cazul, organizatorul poate anula aceste voturi.
În timpul concursului nu se admit contestații și comentarii altele decât cele privind organizarea. Chiar dacă vi se pare că recunoașteți autorul unei poezii, nu faceți acest lucru public, pentru a păstra secretul autorilor până la afișarea rezultatelor.

Câștigătorul va primi "Trofeul "Vara 2015 – agonia.ro"

NOTĂ: În cursa pentru "Marele premiu - Agonia 2015" vor intra doar cei care participă la cel puțin 2 ediții din concurs


Organizator
Eugenia Reiter



 photo c5b873a5-9c8b-4be4-8586-950b2a0e92b9_zpsyhyp0nyv.jpg






Textele, în ordinea punctelor obținute



8. 6.22 Carmen Sorescu - 242,4 puncte

În dimineața aceea se lumina într-un fel ciudat ca o femeie care se apleacă peste mormântul iubitului
și mâna ei peste pământul reavăn trece ca o coadă de cometă
Carnea se punea din nou pe oasele zilei și începea să strălucească tiptil ca un copil ieșit din mamă
Nu înțelegeam unde sunt, se lumina din tine, un fum gros de rășini tămâia camera, mă înecam
Iar în ceață ca o femeie fără pânze, undeva departe puteam ghici câteva alei pe care alergam când eram mică și încă de atunci
Duceau direct în viața ta fără nicio ezitare ca niște linii în palmă, în dimineața aceea amânarea era mai mult o sinucidere
Un pod mut pe care trebuia să trec cu bocancii ca soldatul înșelat până vibrațiile spintecau apa
Dragostea mea lăsa o urmă cleioasă, albă, transparentă, se putea confunda oricând cu aripa lui Dumnezeu
Dragostea mea era umbra ta, se înfipsese în tine vârf otrăvit care putea doborî turme de elefanți
În dimineața aceea puteam fi oricine, când am deschis ochii tu îmi scriai numele cu degetul prin aer
și multă vreme mi-ai spus că m-am născut din coasta ta
De atunci în fiecare zi ceva în mine se sparge, se sparge
Vocea, propria ființă, lanțurile, toate se crapă, febril, anost, fără nicio putere


30. Vreau să vii... - Neculai Lunca - 237,4 puncte

Vreau să vii cum ai fost și cum ești,
Către ziuă când cântă cocoșii,
Din tărâmul nescrisei povești
Unde, azi, sunt bătrâni Feți-Frumoșii.

Vreau să vii către mine din lunci
Într-o noapte când boncăne cerbii,
Să pășim , iar, desculți, ca atunci,
Prin răcoarea de rouă a ierbii.

Vreau să vii cum de mult n-ai venit
La salcâmii ce stau să se roage,
Cu privirea spre plus infinit
Când harbujii se coc prin văioage.

Vreau să vii de pe drumul spre târg
Și din plete cicoarea s-o scuturi,
Când pe deal dau livezile-n pârg
Iar pe miriști mor ultimii fluturi.

Vreau să vii lângă balta cu stuh
Pe aceleași cărări iluzorii,
Când a toamnă miroase-n văzduh
Și, țipănd, pleacă-n cercuri cocorii.

Vreau să vii când sunt nucii la hram
Prinși de brațe sub râpile spâne,
Ca în vremea când noi doi eram
Zămislire din luturi păgâne.


44. Sticla de lapte - Valentin Busuioc - 235,8 puncte



într-o sticlă groasă de lapte
una verde închis
pe care bunicul a găsit-o pe plajă după război
și în care se afla o hârtie galbenă scorojită
fără niciun desen
fără niciun înscris
a stat o vreme cenușa bunicii

buna fiind mai slăbuță
sticla era mai mult goală
așa că bunul a pus hârtia la loc

când îi era dor de ea
lua sticla
o punea pe piept
și-i vorbea
iar când bunica trebuia să-i răspundă
o întorcea ca pe-o clepsidră
și tot așa vreme de doi ani
până când s-a culcușit și el
(chiar dacă mai greu
fiindcă era mai voinic)
în sticla de lapte

atunci
ca să-i facem loc
am scos definitiv coala aceea
și am lipit-o pe geam

când plouă pe mare și fulgeră
de o parte și de alta a hârtiei
se pot vedea două palme suprapuse
una de femeie
cealaltă de bărbat
traversate în filigran
de o singură linie a vieții
nimic altceva


13. un punct în albastru - Andrei Forte - 233 puncte


fericirea e un brici din altă carne cu care te autoflagelezi.
pupilele-ți umblă tăiate pe mâini de colo-colo,
își picură propria ploaie de vară din podul palmei căutând.

ochii tăi sclipesc ca doi nasturi albaștri aruncați pe jos,
iar imaginea asta e toată greutatea pe care o pot suporta
pe umeri. neglijez o rană superficială până mă ucide.

criminalul meu își așteaptă blând pedeapsa pe buze
ori de câte ori aleg să nu văd că urci lângă mine în pat.
dimineața îți ascunzi strigătul într-un borcan de magiun.

mă uiți de aproape. te apasă câteva lovituri vechi de cuțit în spate,
câteva cicatrici pe care scap din vedere să ți le sărut
și încet învăț tot ce nu mai pot scrie despre tine.

restul e aici

precum un hashtag cu care mă găsești în gândul altor femei.
mă acoperi la ochi ca un poster lipit pe perete să astupe o gaură de pumn,
dar de altfel ai știut mereu cum să faci un monstru să toarcă.

îți compun ultimul poem în vis și perna albește la față.
ne-au mai rămas câteva atingeri împreună, le păstrăm pentru adio,
iar roșul din vulpe se decolorează ca după spălat.

părul tău miroase a covrigi calzi până la capătul unei secunde.
te stingi de noi pe un pervaz din blocul de peste drum.
te sprijin între timp.

privești înapoi o singură dată ca într-un sicriu locuit de părinții altcuiva.
arunci ceva asemănător cu un cuplu în fața trenului
ca să putem râde împreună peste ani.

ești dragostea mea și după punct.


38. Omul e nefericit pentru că nu știe că e fericit - Elena Șerban - 231,8 puncte



când aștepți mereu altceva însingurarea te soarbe în ea
te strânge în menghina uitării ca o cobră căreia ai încetat să îi cânți
îți cresc ziduri înalte de sticlă mată de jur împrejur
o neputință caraghioasă încrâncenată și istovitoare
te învârte în jurul așteptărilor tale

căzut în propria ta capcană îți plivești orgoliile
te rănești în mărăcinii lor și cu mâinile însângerate
decizi să le smulgi din rădăcini
abia acum e liber să iei calea spre tine
acolo desfaci bagajele și îți decorezi veacul
cu propriile tale lumini și umbre

începi să crezi că îl înțelegi pe Dumnezeu în toate
începi să te întrebi ce a rânduit pentru tine
începi să înțelegi că locuiești într-un prezent care nu îți aparține
că nu știi nici măcar să atașezi fișiere unui e-mail
că vorbești atât de des cu Niculae Moromete împărțind aceeași uliță

cui să îi spui despre biciul bunicului pe spatele calului
cine să înțeleagă mai bine cât te usturau lacrimile lui
și cum ai învățat să le înnozi pe ale tale în gât
cine să înțeleagă mai bine de ce copiii modelau prescuri din nămol
de ce se afundau bucuroși în mâl și adunau lintiță
cât de bine era să înșiri frunzele mari de tutun
pe sfoara cuminte a înserărilor zglobii

așa descoperi că ți-ai găsit mereu liniștea în forța suculentă a tristeții
că îți iubești rănile fiindcă răspund bine bandajelor poetice
că verbele stau cuminți așezate la timpuri perfect compuse
încât poți depăși starea de permanentă repetenție scorojită
în focul ce arde înnăbușit de indignări uniforme



în fiecare pliu al pustiului pereții se dau în leagăn
sforăie turbulent iar podeaua fuge călcând în străchini
vecinul de jos a prăjit cartofi cu cârnați și bea bere
vecinul de sus e norocos în noaptea asta și norocul lui geme înalt
vecinul din stânga a pus pe balcon sticla de cola în care a făcut pipi
la vecina din dreapta cântă nepoțica la chitară
în spatele cubului plutitor liftul îmi plimbă feng-shui-ul pe scara socială



cea mai bună descoperire a fost că inima e o pisică
cea mai bună decizie a fost să-mi construiesc o izolație de tip cocon
mi-am luat pisica și m-am locuit salvând fericirea despre care nu știam nimic


6. O minimă livadă - Urdăreanu Zamfir - 227,1 puncte


Nu îmi doresc prea
mulți pomi fructiferi.

Vreau unul cu promoroacă,
să înghețe în copilărie.

Vreau unul
pentru primăvară,
să rămână așa, în floare,
unul cu vânt prietenos,
unul să scarpine
vaca de toate bubele.

Vreau unul julit,
să mă cațere
până la fruct,
să gust din sâmbure,
unul plin de cer,
zburat de păsări speriate
cu praștia.

Vreau tentații zemoase
și crengi periculoase
cu frângere și cu insecte
noi, ciudate.

Vreau unul să mă înlocuiască
când voi pleca
cu treburi,
umbra lui s-o iau
cu mine.

Vreau unul vânjos și trosnitor
obsedat de îmbrățișare.

Vreau unul să înnebunească
și unul să dea foc
la uscături,
verzi lăstari să-l potolească.


La marginea drumului,
vreau unul să vă spună
bună seara și unul
să aprindă becurile în comună
când se înnoptează.

Ceva mai la deal,
țâșnind din bolovani și bălării,
vreau unul înalt,
să smulgă stele.


22. trăiri clasificate - Enea Gela - 226 puncte


pe un câmp din irak celui mai bun prieten i-a explodat o mină-n față
mâna lui stângă mi s-a prins de umăr
cu ea scriu versuri lungi mai înclinate pe buza prăpastiei
căci vocația poetică e fantoșa vieții personale

scriu în memoria prietenului meu și-a stelei

la ora 7 era gata cafeaua cămașa apretată pe spătar
și casa aburind de dragoste până-ntr-o dimineață
când stela a pus ceasul să sune de cu seară
s-a făcut 7 unde mă-ta e cafeaua unde e cămașa
și-n casă de ce miroase-a mort
nu mai e cale de-ntoarcere mi-a răspuns și-a-nchis

am hoinărit o vreme pe străzi întrebând de stela
trezește-te lunaticule care stela pe-aici sunt toate stele
așa m-am apucat de scris să-mi fac din cuvinte o femeie pe comandă
una care să mă țină-n brațe pe-ntuneric să-mi dea curaj
când îmi este frig să mă-nvelească-n sensuri
iar dacă mi se-ntâmplă o regresiune
să-mi schimbe pamperșii fără repulsie

nici cafea nu mai beau și mă-mbrac în tricouri electorale
votați-vă omul să trăiți bine (mersi)
casa am dat-o unui negustor evreu s-o declare el memorială
căci vocația de poet e fantoșa vieții personale

îți fixezi drept țintă viața alegi arma calibrul muniția
tragi dar de pe țeavă iese un mare sictir apeși încă o dată pe trăgaci
observi cum se răsucește-n aer alt sictir mai mic
și tot așa până vezi cum iese doar fumul

stările din arhivă trec la trăiri clasificate
alunecând toate pe gâtul istoriei


36. 5 centimetri pe secundă – Gabriel Nicolae Mihăilă - 224,1 puncte

este viteza cu care te îndepărtezi de ceilalți
e viteza cu care cresc cuvintele în tine, cu care le uzi îndepărtând apropieri, cu care se înmulțesc
străzi întunecate ca niște câini flămânzi fără stăpân
sunt oameni care nu mai sunt dar te bântuie precum niște fantome credincioase
sunt oameni pe care îi vezi zilnic dar sunt de o transparență istovitoare
și te încăpățânezi să îi transformi
în ceea ce nu sunt

când ne îndepărtăm atât de greu
reinventăm tortura

nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 ani
care nu a fost strigată niciodată mamă
o femeie care încă așteaptă
și ți-a lăsat atâtea foi albe
încât te-ai închide
pe dinafară
ca o ușă a nimănui

nu e nimic mai trist decât o femeie de 40 de ani
care a ajuns la capătul pământului
dar nu a mai găsit pe nimeni

nu poți să sfârșești o mare iubire fără cineva la podea

iar între noi
sunt 5 centimetri pe secundă
ca o prăpastie
ca un jurnalist care transmite de la fața locului
la oră de maximă audiență

că aici e sus la tatăl dracului
aici nu e paradisul


9. Poem regăsit - Vasile Mihalache - 222,6 puncte


obositor vremelnic și muritor de rând
ce-am locuit o vreme în casa anilor nebuni
(azi ușa se deschide cu sughiț- o închid cu sfială și tace)
cel ce stingeam reșoul cafelelor umflate
încă mai șterg din pagini cuvinte inutile

cu mintea în altă parte din ceva
țin în pumn un poem de atunci
pentru el mi-am rupt aerul de la gură în bucăți de bazalt:
aparținea desigur coșului silnic dar nu știu de ce l-am păstrat-

cu munți ca acesta goliți de minereu
aș fi alcătuit un continent-
chiar văd pe sub gene făpturile mici
cum încarcă vapoarele proprietarilor abulici
prin porturi străine până când le scufundă

semnul încruntării de pe cerul frunții
este aidoma țipătului de pescăruș din care
mă trezesc singur printre promisiuni
în lumea traducătorilor de bancnote
a oamenilor pentru ei înșiși

împletitorul de glasuri pe limba suveică
se ceartă cu semănătorii de pietre în apă
nu le iese nimic
și eu vânzătorul din ușă în ușă

am sentimentul acid
că am călcat pe capete plecate
nu spre obediență ci de greu
peste blândețea lor tristă
am trecut cu mila unui lup sătul


3. Informal state of mind - Iulia Elize - 222,4 puncte


E noapte și frig eu ies cu gândul
ăsta tâmp
și
ușor
la vânătoare de perseide… universul e umed, și de aceea…
din cauza asta ne-am născut noi din stele, de aceea ne plac piersicile și vinul de pe
buzele frumoasei întâmpinări...

lângă mine e Dragoș,
pentru el prind stele în pumn, Dumnezeu este... unde? poate
din greșeală
Îl găsesc sprijinit de o stea
poate Îl vânez, de nebună, cu un gând
foarte albastru
și
atunci
mă voi transforma, dintr-odată, într-un delfin jucăuș

așa mă va pedepsi
Dumnezeu…

Dragoș, trezește-te, ți-am cules din
pădure pumnul ăsta de stele...
Dragoș, ascultă-mă și trezește-te...

Nu, el doarme în liniște, cuibărit ca o frunză uscată la
marginea patului, ia să sting eu lumina! …apoi sting și stelele

Numai Dumnezeu nu se stinge.



1. Dragă M - Florentina-Loredana Dalian - 222 puncte


Noi ne-am trăit tinerețea
jumătate gri jumătate incoloră
ne-am visat visele jumătate alb-negru
jumătate color
umblam îmbrăcate-n jeans și-n tricouri
nu-mi amintesc să-mi fi cumpărat altceva din banii de studentă
în afară de cărți și țigări
(Carpați, Golf, Vickend de la bișniță
Chesterfield după lovitura de stat
căreia ne-au zis să-i spunem revoluție)
și-odată un inel de argint cu piatră verde
de la magazinul Victoria
rămăsese fiindcă era prea mic și nu venise nimănui
precum pantoful Cenușăresei

tu aveai bani mai mulți da-mi amintesc
cum te jenai să-i folosești de față cu mine
odată îți mai rămăseseră
ne propusesem să mâncăm câte-o prăjitură
ni i-au furat în magazinul de bijuterii
unde intraserăm să ne limpezim privirea
de-atâta cenușiu
noroc că apucasem să luăm bilete la teatru
în Grădina Icoanei o țigancă cu-n plod
atârnat de gât
ne-a scuipat că nu i-am dat bani
m-am revoltat aș fi strâns-o de gât
tu păreai să iei lucrurile mai ușor
pe-atunci nu știam că și Mântuitorul fusese scuipat

aud dragă M că ești doctor cercetător
în chimie în fizică tu știi
ai lucrări publicate așa te vreau!
tu ai rămas ancorată în știința care ne-a scos peri albi
eu am cam lepădat-o nu fără regret
eu cu ficțiunea care-mi arată altă față a vieții
poate una mincinoasă
desigur doamnă doctor suntem femei mature
avem copii mâine poimâine și nepoți
avem funcții cărți publicate
și totuși doamnă doctor
aș vrea să cred că și tu ca și mine ai rămas copila
îmbrăcată-n jeans
că n-ai uitat camera de cămin nici modulul
pe care depănam povești prin fum de țigară la un pahar

să știi dargă M că și mie mi se spune doamna X
într-un fel sau altul cu titluri gărgăuni
aș vrea să le spun tuturor că eu am rămas absolventa
care în ultima zi de cămin
a zăcut în poziția lui Budha în patul de sus
cu tavanu-n cap
vărsându-și lacrimile-n sine
cea care știa ca pe o premoniție că tot ce-a fost
nu se mai întoarce
că nimic nicio piesă nu se va mai juca la fel
că altfel viața altfel se va scrie de-atunci pentru noi
pe cărări diferite
a doua zi
eu am plecat prima m-am bucurat
nu-mi place nu suport să rămân
tu ai rămas apoi mi-ai scris că îmi uitasem
două perechi de pantofi pe care i-ai luat
ghici pe care
(și-acum mă mir că la vremea aceea aveam atâtea perechi de pantofi)

așa doamnă doctor cercetător și ce-oți mai fi
să știți că pentru mine-ați rămas aceeași M
cu care plecasem într-o zi la teatru când
mediciniștii străini se distrau aruncând cu ouă de sus
pe tine unul te-a nimerit drept în păr
în părul acela pe care ți l-aș fi tăiat de frumos ce era
ne-am întors am ratat piesa aceea
așa cum uneori ne ratăm
întâlnirea cu viața…


27. Dimineața pe tâmplă - Mihaela Aionesei - 220,4 puncte

Dimineața mi se așează pe tâmplă
virgină lumină nepătrunsă de umbra întunericului
în care zac spaimele cu brațe ridicate
gata să prindă semnul de îndoială
desenat de o cută în creștetul inimii.

E atât de mic spațiul dintre tine și restul lumii
aproape te confunzi uneori
cu zgomotul nepăsarea
mila e un înger ascuns într-un colț
cum un cățel sub o mașină neînscrisă în circulație
rareori se arată de teamă să nu-i reteze cineva aripile
înainte de a-i crește arborele cu fructe
dulci care îl va înălța la cer
cu toate vinile adunate în el.

Fără a măsura rănile cerșetorilor
ascultă tânguitul șerpuitul
suspină se închină
cheamă în ajutor fluturii
acești asistenți ai iubirii
singurii mesageri în stare
să accelereze pulsul în umbrele
care uită să măture străzile pentru ca a doua zi
cerul să reverse dragostea Lui Dumnezeu peste noi.



29. În luna din luna august - Daniel Dăian - 220,2 puncte

pereții s-au umplut de moarte
și ce mai poate eșua într-un eșuat
decât naufragiul din trupurile curgând
spre realitatea lichidă a unui înec?!

aici este viața întreagă mi-a spus zeul
murind în visul meu
de prea fericită octavă alungată prin forța brațelor
într-un portativ transformat în stație spațială internațională
pentru cei cu probleme de sănătate mintală
aici ospiciul înseamnă acasă
așa că
sub semnul crucii
să ne primim perfuziile și calmul de after
să ne acopere trupurile până la penultimul nod
al funiei care o să ne țină treji
o altă noapte întreagă

și pentru că suntem fiii fiilor noștri
când umblăm în minte cu pași de uriaș
un singur ochi în frunte să ne deschidă calea spre marele absurd
care merge împleticit și adoarme la picioarele
stăpânilor noștri ce conspiră și deconspiră
prezentul
închid și deschid ușile de unde
intră și iese desfrâul orașului cimitir

iar în momentul când am devenit mai personali decât trebuie
lumina care ne curgea din nări
aproape ne trimitea într-un final rapid și apoteotic unde
până la urmă să ne înțelegem
numai noi
supraviețuitorii concreți ai casei de nebuni
în luna din luna august
deveniserăm din ce în ce mai tineri
să ne pierdem viața



11. Autobuzul femeilor - Tincuța Horonceanu Bernevic - 220 puncte

E plin autobuzul de femei bătrâne
vorbesc șoptit și privesc pe geamuri
cu indiferență

una poartă în inimă o rochie verde de seară
în care mai valsează și acum

alta are o fotografie alb negru
liniștea nu-și găsește locul aici

bătrâna cu broboadă de lână
are în inimă o pădure
e o pădure albă de mesteceni
în care intră singură în fiecare noapte
cu gândul să uite

cea de lângă geam
își ține vioara în inimă
acolo e în siguranță absolută

inimile femeilor bătrâne sunt locuite
înăuntrul lor e curat și liniște
ca-ntr-o chilie uitată
uși ferecate păzesc lucruri simple
să nu se destrame dragostea
să nu intre vreo pală de vânt



26. Radiație de fond, iubirea - Simion Cozmescu - 219,7 puncte

timpul e un mosor de gânduri
diverse tonuri și subțirimi
desfășor unul și-l răsucesc pe un ghemotoc de hârtie
nu mai am nici o vină nici o pricină
tot ce a trecut de dinții gingiile și limba mea e frică și nesiguranță
dimineața îmi vine pe neașteptate
precum o inimă după care ai stat doar câteva ceasuri pe lista de așteptare

aștept scriu - CELĂLALT
încă nerostit
dar mai simplu de pronunțat
întârzie
dar simțurile lui îmi trimit deja semnale
e un bruiaj devastator care îmi roade pielea
aleg să trec mai departe printre cuvinte/gânduri ascuțite de durere
precum șarpele prin spini când năpârlește
pun urechea la pieptul unui copil pe care-l trag afară din mine
e livid înecat nu mai respiră de ani de zile și nopți prins între coastele mele
tușește ochii lui îmi par două monezi de aur proaspăt dezgropate
îl întreb ce să fac
mă înconjoară amintirile care ies din toracele lui la primele respirații
plutesc fuioare și frunze se ridică în nori
în jur încep să cadă rar și în balans literele din
vechiul meu alfabetar de carton uzat ros de atâta folosință
copilul mi se strânge la piept tremurând intră iar în el
spune toderescu numele învățătoarei noastre
ochii îmi sunt aripile unei păsări hrănindu-se cu lacrimi
trec mai departe

scriu - ZIUA
cea de-acum douăzeci de veri
soarele răsare din umărul meu stâng
apune în ochiul drept
precipitații 0 indicele de confort termic atinge peste 80 de unități
tu ai răsărit din ochiul stâng și aduceai țâța ta curioasă
în palma mea întrebătoare
ai apus la pieptul meu câteva dimineți
într-una din ele ai scris un cuvânt - DESPĂRȚIRE
și ai trecut prin el
am rămas cu melodia radiația de fond care învăluie
de atunci toate ființele mele
(lumina se îndoaie foșnește intrându-mi în oase
cum intră în crengile unui copac)
trec mai departe


cândva voi alege să scriu - MÂINE
acela care va fi ultimul azi pentru mine și ceilalți care am fost
ne vom lăsa cea de pe urmă piele de șarpe în grija
secundelor ghimpate înfășurate în jurul
unor ghemotoace de hârtie
vom trece mai departe sperând
că un oarecare va retrăi o zi de vară caniculară
într-un univers cu aceeași radiație de fond



39. Demachierea duhului! - Simionescu Victor - 219,7 puncte


Cocarda ce-mi strânge coapsele rigide ca un garou,
E facută de mama din pânză albă găsită prin casă,
Face abuz de drept împotriva nimfelor pubere
Cu trupuri foarte grăbite și gânduri evaporabile.

Eu le privesc ca un cubist din toate părțile o dată
Au măști de domnișoare și vertebre dislocate,
Le văd fecioare când îmi zâmbesc și le râvnesc
Când se îmbăiază in căușul lobului meu frontal.

Vocile lor refulează prin pereții verucilor încărnați
În cea mai intimă tristețe pe care o suport lucid,
Ca un sinucigaș ce-și împleteste funia la repetiția
Dinaintea gestului final pe care îl amână dezolat.

Refugiat în buncărul meu liniștit cu uși deschise în larg,
Răspund la chemările lor ca o stafie neputincioasă
După ce noapte de noapte am scuipat oamenii pe la uși,
În prag de zi nu sperii pe nimeni cu înghiontelile mele.

Levitez greoi aproape de asfaltul încins, nu pot
Să mă ridic la nivelul mângâierilor ce mi le cer,
Fiicele sfinților mucenici acuzați de un vechi incest
Cazate în chilia rece cu pereți exfoliați de atâta rușine.


33. când zilele nu au nume - Dan Petruț Camui - 219,5 puncte


mi-ai adus o mușcată vindecătoare de cancer
palmele țin la distanță ceașca
de ceai aroma îmi taie respirația
în dimineața când nu ai chef să ieșim te-aș iubi
până la consumarea stratului de ozon buzele tale
ar străluci de lichid seminal
lăsându-se deschise ca o nucă până la miez
îmi iau soarta în mâini și în rest vor scrie poeții
despre dragoste cuvintele ard
cenușa poate salva informația sub forma aceasta
găurile negre fac mai ușoară trecerea în alt univers
să le pot recunoaște

de la o poștă
orice plantă se comportă ca trupul unei femei
la maturitate explorăm altă generație de senzații
obsesia imaginii mă ia pe nepregătite
undeva între coapse viitorul prinde substanță
din rețeaua vaselor oxigenul migrează
cu speranța unui teritoriu virgin impulsul formează tipare
de oameni lacomi simulând abstinența
în fața naturii ce-și completează jurnalul
cu slăbiciunile noastre

ne îndemnăm la lucruri pe care bătrânii le consideră
frivole nume de dragoste dăm zilei
mă trec apele când te așezi pe genunchi cu vaginul
o pasăre caldă la ceai dimineața


25. să-i crească nasul mincinosului - Ottilia Ardeleanu - 218,7 puncte



nu mai simt de mult lipsa oamenilor
în locul lor sunt pereții cu poze
uite acolo eram chiar veseli
ca orbii care sunt fericiți în întunericul lor
și-ar fi răvășiți să vadă cumva realitatea
mai neagră decât ar fi putut-o închipui
s-ar speria de propriile chipuri în oglindă
și-ar descoperi prima oară gelozia
în locul lor e porția de tristețe din orice ating
starea de sfâșiere a unui suflet inert
de păianjen prins în țesătura lui cea mai fină și prin care
nu aș mai putea privi cerul împărțit în soare și nori
care să marcheze dimineața cu miros de femeie părăsită

în locul lor e un gol pe care îl umplu cu
ghemotoace scrise cu tot ce am așteptat să mi se întâmple
lucruri aruncate la coșul fiecărei zile nimerite ca la un campionat
învingătoare mereu singurătatea

nu mai simt de mult lipsa aerului nu mă mai sufocă
dezamăgirile vieții le-am aruncat ca pe cheile de
la poarta iadului iluziile grăbite să prindă oamenii din urmă
se uită insistent spre fereastra mea cu perdele trase
de gânduri

lipsa ta este sfârșitul care mi se pune pe suflet
așa cum unui copil pata pe o păpușă din lemn
caraghioasă



41. doar așa ai să simți diferențele de temperatură - Anghel Geicu - 218 puncte



sunt ferm convins/ dincolo de ferestre sunt altele mult mai largi
mai adânci decât ochii care mă privesc din oglindă

dintr-o clipă într-alta/ parcă aștept pe cineva
să-mi bată în ușă

zgomot pe scări forfotă pe etaj nimic la parter

în fața blocului
un câine latră spre cer/ o linguriță de zahăr
trei lingurițe de cafea apoi apă fierbinte

amestec/ zile caniculare nopți cu ochii deschiși

la marginea universului cineva mângâie o pisică

sorb plictisit o gură de cafea fără să mă întreb

ori/ poate chiar asta fac

de ce ne mințim când foarte bine ai putea spune ok/ asta e

în apartament toate ușile sunt între-deschise
aici cotoiul riky e șef

nu mă împotrivesc îl accept

el știe vine pâș pâș mi se așează pe burtă
și toarce mă frământă cu lăbuțele apoi adoarme discret

un cuțit

o felie de pepene
sâmburi atacuri de panică/ respir într-o pungă
mi-e frig și geamul de la balcon larg deschis

întuneric

ar trebui să mă împac cu gândul

de câteva zile îmi beau cafeaua în liniște
abia acum observ că tot de atâtea zile
au plecat în țări peste țări

cuiburile lor vor rămâne
iar singure

în dormitor de asemenea

cotoiul mă caută dacă nu mă găsește miaună într-un anume fel
ca și cum ar vorbi

mă strigă

ce faci băi viule te-ai ascuns

de unde să știu ce gânduri are

de vreme ce doarme lângă mine aproape de cărțile mele
probabil atunci când eu sforăi amicul meu
citește din platon rousseau
plus
poezie conceptuală

filozoful

știe el
în câte feluri se poate muri

noapte cu ochii închiși parcă aș fi werther cu pistolul la tâmplă

tac/ liniștea care doare

și o mie de pași/ fluturi amnezici zburând în cerc în speranța
că vor găsi o breșă să țâșnească afară

de fapt
un labirint
din care nu se mai poate ieși


23. Toate aveau tainele lor - Silviu Someșanu - 217,6 puncte


Nimic n-ar mai fi
fără să se iubească limba îndrăgostită de cuvinte
încă de la nașterea lumii.

Mai frumoase decât purtătoare de lumină
parfumate precum florile raiului
sub un alt soare cu plete de aur.

Toate lucrurile rămân sub un semn,
timpul se mută într-un alt spațiu,
nopțile și zilele cresc după stele și călătoresc cu ele
nimeni nu este liber ori constrâns
respirăm bunăstarea ca pe un har divin.

Sâmburii germinau, creșteau pădurile dese
pământul era plin de rod.

Se desfășurau evenimentele cu ochii deschiși
nicio întâmplare nu venea cu răni peste lume,
toate aveau tainele lor
care umplu mai târziu golul.

* *
*
Mângâierea din vorbe capătă mirosuri tomnatice,
prin așteptare trec venele sângerânde ale răbdării
ca într-un loc unde nu se întâmplă nimic
și se teme de orice mișcare străină.

Eu stau cu nervii sufocați de o tăcere
mai lungă decât pielea pe care mi-o apăr
dar ce este firesc rămâne-n obișnuință

și tot ce-i mai firesc și mai bun
dacă din ochi ai vedea mai departe
și orizontul ar avea porțile deschise.

Poate să facă omul ce i se cere
când este închis în cercuri de alții,
să țină umerii drepți de bucuria împlinirii?

* *
*
Prea concret ori prea general
nu este iubire să se cearnă, doar o grije-n plus
ce le înnopta privirea făcându-i de gheață.

Nici nu știu încotro să mă duc.

Prea încercați ori prea comozi
se înșelau singuri cu iluzii
mai prospete decât vechile neșanse.

* *
*


La fel nicio lipsă de înțelegere nu dă de bănuit
doar teama de sine crește mai mare
în zile deșirate pe nisipuri de vânt
din care vor apare serile oarbe.

Un cearcăn de lună cu ochi bănuitor visează lumina.

Alunecă repede un bolovan spre noi
și trezește râsul altora din răsputeri.

Diminețile ies din izvoare.


* *
*
Plin de noroc nu m-am născut dar nici fără, deloc,
mai cețos decât muntele și mai limpede decât apele sale,

mai des sunt fructul ce te hrănește
și iubit de tine mai copt decât el.

* *
*
Totul este clar
ca o bună dispoziție, cu bucuria ce crește
în zâmbetul femeii când se ivește iubirea.

Ea se îmbracă la fel cum copacul în frunziș primăvara
și dorul ei înflorește orice floare de dor.

Dar anotimpurile trec, soarele pe cer le ajută,
odată cu ele ne adâncim în gânduri
cum înfrunzește propriul nostru lăstar
cu dorul de azi,

cuvinte de mângâiat pe frunte și de privit dulce somu-i.

* *
*

Rămân ca un vultur care-și ocrotește cerul
după ce se scutură norii privește mai vioi
cum se îmbată pământul.

Și cum se înfiripă viața.

Am o încrederea ce mă roade prin sânge,
coline cu salcâmi se perindă, împrăștie arome pe vale.

Știu că voi trece.

Sunt mai bucuros decât orașul care mă pedepsește,
nimic dureros,

doar o tăcere mai apăsătoare decât piatra
șlefuită în cruce.



34. Singura zi în care ne-am fi putut urî dragostea mea – Maria Elena Chindea - 217,3 puncte



chiar după cea mai cumplită glaciațiune voi fi intactă iubite țurțurii
mă vor aduna din venele tale înghețate
timpul nu-mi fuge spășit când fluturi oligofren în piețe
și la răscruci
ziduri împușcate de ură
plutoanele de execuție au în genunchi iubirea doar o dată să cadă părinte
și din ei vor ieși vulturi (din aceia albi care odihnesc cerul
să nu cădem prea de sus)
la gura sobei destinul va toarce scară din oasele noastre
scoate din corzi sosia care-și acceptă calm topirea
prin cordul tău deja curge șuvoi minunea că ești în orice
în orice-atingere te respiră a toate iubirea
amănuntul neobservabil care golește marea în palmele tale
poate fi experimentul ratat
sau cel din demult așteptat în chemări fantaste
încrustate în riduri prin unghii ne traversează cascade
nu vom putea uita (indiferent cine va regurgita
intestinele acestor vremuri năuce)
singura zi în care blestemul de-a fi nu ne mai leagă de focuri
de ispășiri imposibil de purtat în limbă și nu ne duce pe noi în ispită
te-am rugat și-am lăsat scris pe clopote
să răsune părinte să răsune
dinții noștri îmbrăcați în folie metalizată de nemurire au pocnit sec și
ne iartă părinte greșeala de-a fi mai mult decât om în fiecare zi
mai puțin de înger întrecându-i totuși aripa
atât de dulce simțeam cum ne-alunecă gândul
iau naștere galaxii între vertebrele noastre
îmbrățișarea amorului topește și coace orgasmic
geneze
multicolore sau fade genezele curg din epitelii
veșnicie nici oarbă nici văzătoare pingelește fără odihnă
forme de carne piatră sau aer
lichide
zborurile îmi atacă pupile se ascund în cartilaje
asfințitul să ne curbeze moartea
poate în zile de sărbătoare vor trimite în lume arhangheli
pe care nimeni nu-i va cunoaște

la porțile raiului nu vom cerși întoarcerea acasă
adresa noastră e mult mai înaltă

pretutindeni ne suntem cu supra-măsură

țărâna e-n voi
ochiul întors desfide cătușa zâmbiți
minutul de eternitate vi s-a scurs și voi continuați să bateți din palme
tribuna-i ruină și-n tălpi rugina scârțâie lugubru
mai departe faceți loc pe socluri nu mai e
nici o picătură de aer

noi vom împărți napolitane și păhărele de țuică pentru odihna morților

cei vii oricum sunt înnodați de genune și le e bine
(mai grea e alegerea ce răstignește clipei
bucuria)
în-afara chipului ni s-a dat sau ne-am luat (unii încă mai dezbat asupra dreptului)
statură de zei să purtăm în vremuri hipnotice
mândria nu desface boboc alb în trufie nici păcatului poartă
doar absența zidește iluzia

că alergăm pe urmele noastre blestemați să nu ne găsim

de aceea doar astăzi te-aș fi putut urî dragostea mea
de n-ar fi venit Iisus la cină să împărtășească
trupul tău de lumină
cu mine




37. În lumina dimineții - Valentin Tufan - 214,2 puncte

Dimineața o văd ca pe o retrăire,
e ca și cum aș da un retry unui joc social -
mi s-au dilatat ochii privind prin picăturile rumenite de soare, iar irisul mi-a
devenit stigmat - încerc să pătrund dincolo,
să-mi sintetizez trăirea într-un drog pe care să-l prizez în fiecare moment de
luciditate acută.

Viața e o înșiruire haotică de notițe lipite pe frigider,
o răstălmăcire a unor experiențe blocate într-o cutie a pandorei sub zodia
destinului.

Matrițe de ceară ale clipelor pecetluiesc secunda, ca o transpunere de Dali -
omul zace încastrat în cutuma uzualului,
doar cel ce are puterea să-și strivească trebuința rămâne în joc spre calea
ancestrală de pritocire a spiritului.


16. Sunt egoist - Liviu Ioan Mureșan - 212,6 puncte

îmi asum metaforele predecesorilor
le spăl într-o mașină gigantică le apretez
mă îmbrac de gală în ciuda contemporanilor
curvele de pe străzi nu sunt ușoare în metaforele furate
gropile din străzi pot fi umplute cu flori
ochii nevăzătorilor scânteiază imagini interioare
papagali poeții zilei cei fără metafore
își puteau scoate iute ciorapii jegoși
îi puteau mirosi pe ascuns
danful precum spiritul îndeplinea trei dorințe:
să fiu cel mai mare poet
să fiu cel mai recunoscut poet
să primesc nobelul și traducerea textelor mele

îmi frec ulcica cum din ea ar ieși spirit
cu glas fără metafore
cum aș arde un critic țâfnos la gioale pentru că
s-a legat de un mare poet
și apoi s-ar scuza pe o critică la un alt mare poet
bătându-l în palme
un critic pentru care predecesorii nu ar fi limbit tălpi de poet
ci inimă de inconsistență și labă de graur

îmi asum metafora perforată a incoerenței de stil
și stilul incoerenței și gioalele pe care
inconștient le denumeam frați petreuși adidași și alte delicatese
sunt egoist domnule critic nu te numesc numele tău să rămână
beznei din care te inspiri
dar nu mai scuipa poeții prin reviste subțiri
nu-ți mai lega șireturile în opt

sunt destui poeții murdari cu ciorapii rupți cu miros de urdori
nu de tine ducem lipsă băiatule infatuat nici de principiile tale

deunăzi era o planetă cu un poet cu idei dincolo de planetă
deunăzi era metafora zilei de mâine din care mâncam până la saturare
frângeam din ea săturam mulțimi rămâneau coșuri de miezi nemâncați
îmi asum metaforele dar nu fața pe care o etalezi sub minuscula scriere
în care îmi zici că metafora mea e puerilă
și critica ta nu se poate apropia de sublim
du-te-n mașina mea de spălat în care curvele prețuiesc piei nojițe și alte
spânzurânduri
iar duhurile freacă menta din care vor îndeplini dorințe
mai seci decât însăși imaginația


35. soarele - Dan Ciupureanu – 211,2 puncte

simulează la geamul din baie o explozie
linia mediană oscilează în funcție
de mișcările degetelor am trecut pe lângă scaun
cu gândul tulburat de la pastile urmăresc
demonul pas cu pas îl obosesc se închide
în debara bat cu vârful piciorului în ușa de
tablă și fluier twisted nerve fac liniște
dintr-o bucățică de hârtie și-o bag în buzunar
portarul blocului parchează o mașină imaginară



5. plusări - Elena Katamira - 210,6 puncte

eu am atins moartea și
de aceea nu pot să mă mai tem
câștigi și pierzi o singură dată
restul sunt plusări contează
viteza cu care ceasul ți se izbește de pereți
prin fisuri prizezi exilul și practici nirvana și știi
că totul e o piele care se umflă de urletul tău,
se rupe pe alocuri și se închide la loc


îngenunchez, eu cea care nu mă mai rog,
caut axul întunericului sfânt, rezoluția maximă, punctul
în care nu mai știm nimic despre distanțe
unde nu mai avem decât degete scormonind aerul, algoritmii sălbatici
și o toamnă atât de vioară atingandu-ne nobil
de la gene în sus, tu, cimitirul meu vesel
tu, iubitul meu carpatin, spune-mi tu
dacă nu e viața asta singurul loc
unde ne mai putem aduce aminte de noi


4. subterfugiu de toamnă - Nuța Crăciun - 208,4 puncte
(o simplă jucărie e viața ia-o cu tine in vis)

nu mai e de-acum nicio diferență între diminețile tale
toate poartă în ele aceleași singurătăți
iar tu ai obosit să mai fi singur
toate poartă aceeași uniformă de mort

intri în platitudinea ei ca-ntr-un magazin de acccesorii
alegi un bufon cu o cicatrice pe obrazul drept
asta îl face mai uman cu tot zâmbetul lui forțat
intri în liniștea lui mută
te închizi în ea
chipul tău oscilează între tristețe și zâmbet

apoi vine o pasăre și-ți cântă la fereastră
de dragul tău vine pasărea
cântecul deschide în tine labirinturi
te pierzi hoinărind cu gândul la ploile care o să vină
la pântecele înverzit al unei dimineți în care
nu mai numeri anotimpurile
agăți pur și simplu de fiecare o primăvară

o pasăre impecabilă cântă în privirea ta
cântecul tâșnește în toate părțile ca un izvor

ca și când nu ți-ar fi secat niciodată inima
ca și când niciodată nu ți s-ar fi arcuit limba
într-o rugă atât de curată și de subțire
ca un fir de iarbă



28. La început a fost sfârșitul - Valentin Ionuț - 207,3 puncte


surprins cade o avalanșă de
oi de zăpadă de cuvinte
în gros-plan orice trăsătură hieratică devine
macaroane cu brânză:
înapoi n-oi da de acum înainte!
când a picat poezia ca din barba Lui Dumnezeu
pe care l-aș sorbi din ochii inuiți de frig în blănile lor
mai jos ca pe gard la icil stă un poem facil:
"printre cele mai apreciate moaște, în cele din urmă,
sunt cele două degete de spumă."

de unde
ne cățărarăm la mingile pe sală să le dăm cu sigmarom
în deal am gasit noi șase pisoi moi născuți chiar într-o tigvă uscată de om
ploaia se scurgea prin stâlpii de fier pe gresie
placenta ei pe marmură era urâtă violacee și sepie
strângeam pe culori fetele numai struguri prune mure
simțeam acru curat însă mirosul de mere de pădure
din borcanul cu miere la care toți se zgâiau

albine din cuiburi tufele aureau
spre seară când au fost destupate și urmele gloanțelor și cele ale vremurilor
din care zgârciurile și sângele închegate s-au imprimat
ca scenele de luptă pe columne
și cu fiecare luptă se recreea până la os
până la prima piatră aruncată
până la aerul mâinilor goale
până-n afund și la prima sămânță
încolțită târâtă din apă noroi
ca icrele în oul umed
ca omul spre înger
pe picioarele dinapoi.


15. Un fel de reflexie - Teodor Dume - 206,2 puncte


nu știu dacă o să pot ieși afară
astăzi plouă și nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur și simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul și mă uit în oglindă
aș mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei și
aș iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
și atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
și nici nu știm nimic unul despre celălalt

de ceva vreme o liniște absurdă
picură din pereți și
e rece ca un sloi
dar nu-i bai
dau din cap și aștept

viața mea ademenește moartea care
va veni ca un oaspete
seara



7. august - Valeriu D G Barbu - 205,5 puncte

aici
toate au gustul lor
orice speranță s-a împlinit
înainte să o avem

femeile și bărbații de vârsta mea
trăiesc altfel de călduri
și nimeni nu așteaptă amurguri
sau toamne

am dat la pace cu norocul și știm
cât ne-ar consuma dacă
trupul nostru nu i l-am da
cu lingurița

mai și iubim chiar
când e înnorat
când nu e înnorat
în rest
povestim tăcerile cu majusculele retinei

știm că vor cădea frunzele – și ce dacă, au de unde
ne e un pic teamă doar de vântul care
nu va ști să le poarte
hei, nu, nu acolo
acolo se duc doar fluturii care au vulturi tatuați pe burtă

aici
mai trec uneori
dumnezei să-și ia taxa de protecție
rugăciuni unsuroase înfășurate sul
ca bancnotele de zece euro
altfel
demonii ar crede c-am murit
și-ar fi singurii care ar mai zice rip
dar cui îi pasă
noi suntem copți și am învățat să tragem la copcă
totul se duce de copcă
și vedem multe
multe mâini întinse – o fi vremea culesului
iar strugurii încă nu și-au scris testamentul

ne e un pic milă
cum vor degera așa întinse haotic s-apuce
ochii noștri ciorchine

femeile și bărbații la vârsta mea nu așteaptă
nu poruncesc
nu se apleacă
ei doar mustesc – în secret totuși
sparg sâmburii trecutului așa cum răzui tu lozurile
șansele vreunui câștig sunt aceleași

abia de mâine
la trecători
le vor crește haine
nu de alta dar
tu să ții minte
lunile care conțin litera er să nu mergi
nu, să nu mergi niciodată la plajă
fiecare vreme are dreptul ei la vreme



32. firimituri de vis - Ioan Grigoreș - 204,5 puncte

uneori număr
aripile frânte în zboruri inutile
și mă opresc să plâng pe coama zorilor
visele spulberate în colbul timpului
răpus într-o cursă de maraton

poate mai respir
sau doar îmi șterg palmele
de urma sânilor tăi cu gene rimelate
ce mi-au ucis una câte una
toate sinapsele scăldate-n verde crud

dacă nu sunt aici
să nu mă cauți în paradisul pierdut
și să nu-mi oferi niciun fruct
mărul furat din sânul șarpelui
are gust de infern

uneori număr
alteori recit
câteodată stau cu fruntea lipită de geam
și-mi spun că toate anotimpurile sunt la fel
promit
vin
te consumă
și pleacă
lăsând în urmă firimituri



10. Iarăși am uitat să cobor - Sorin Lupu - 204,1 puncte


Soarele mă izbește în moalele capului
Cu sărutul său mult prea pasional

Tramvaiul bătrân ne râșnește pe șine
Suntem noi cu mine navigând pe știrile unei zile
Ce din stomacul balenei căreia îi spunem București
Proiectează ambuteiaje pe garduri scheletice
Pe stâlpi care nu mai susțin nimic care goi mă fixează
În tot ce e străin

În miros de alcool coclit
Studiez titlurile senzaționaliste și fetele cu ochelari și
Tricouri cu sfârcuri

Pe podeaua fierbinte
Explodează benzinăriile flămânde și
Scaunele tot mai pustii și gândul că



2. Autoportret - Ramona Irimie - 203,2 puncte

Precum un prunc în pântec
mă leg de cer și pământ
cu versuri albe înalte
-aici se fumează
spun.
Substantive la superlativ
se plimbă pe tocuri
-mirosind a mine-
când nu mai aștept nimic
și fumez.
-Închiriez aripi
strig
îngerilor abuzați emoțional de părinți.
Apusul
din unghiul în care stau
ca un preafericit
e doar o noțiune
repetată rapid.
Cât timp respir
fumez limitările
cu pofta unui lup care râde de lesă...
cu încrederea bărbatului
care-și iubește femeia
legând-o de cer și pământ...


17. fericiri… - Gârda Petru Ioan - 201,2 puncte

părăsit de tată
orfelinatul
prima palmă când trimis la cerșit
nu ți-ai făcut norma nenorocitule
fericiți cei ce plâng ți-a spus călugărul
pedofil după ce…
că aceia se vor mângâia
fără lacrimi e plâns
întrebai
capul în gură când te-ai îndrăgostit
de prietena șefului găștii de cartier
piciorul între picioare
când nu voiai să iei asupra ta violul
în grup
la care ai fost dus cu forța
garduri de fier pentru vile
gratiile
celula…
fericiți cei prigoniți
cu privirea în gol treci cu buzele crăpate pe lângă cișmea
fără se bei
fericiți cei ce însetează…
puhoi de lume în fața bisericii
cu pași șovăielnici te-apropii de ușă
apoi te întorci
definiție a singurătății în mijlocul mulțimii
fericiți cei săraci cu duhul
ce e duhul părinte ziceai
un adolescent îți întinde-o țigară aprinsă
apoi o retrage rânjind
fericiți veți fi când vă vor batjocori…
fericiți cei curați cu inima că aceia îl vor vedea pe Dumnezeu
cum poți învia dacă nu poți muri te întrebi
întinzi o mână spre
câinele străzii
care se apropie blând
apoi o lași să cadă pe lângă trup
fericiți…
fericiți...
fericiți…
treci plutind
cu privirea în gol
ca un copil
părăsit de Tatăl...


21. Demnitate - Trifoi Ecaterina - 199,8 puncte

Va trece timpul, tu vei crește mare,
Dar inocența ta, știu, va rămȃne,
Vei crede totul- ce ți se va spune,
Copilul meu și raza mea de soare!

Îți vor fura penarul și caietul,
Vor încerca și banii să ți-i fure,
Tu să le scrii pe toate în carnetul
Ce-ți va ascunde-ntreag-amărăciune.

Îți vor fura pȃnă chiar și halatul,
Mașina, ceasul, chiar și bicicleta,
Să nu îi dușmănești- va fi ruleta
Lui Dumnezeu ce-o măsura păcatul.

Îți vor fura, poate, calculatorul,
Un laptop, un tv. sau o tabletă,
Dar nu îți vor putea fura umorul
Și firea ta cinstită și corectă.

Îți vor fura o haină elegantă,
Tabloul valoros- cel din perete,
Dar sigur nu vor vrea să-ți fure-o geantă
Lipsită de averi și de regrete.

Băiatul meu, de tot ce or să-ți fure
Să nu regreți, să nu îți pară rău,
Materialul e putreziciune-
Azi e, mȃine se pierde în ecou.

Lasă-le tot și dă-le lor pe toate,
De lucrul tău îi face fericiți,
Nu-ți vor putea fura o demnitate
De care ei mereu vor fi lipsiți.

Nu-ți vor putea fura nici omenia,
Nici gȃndul, nici inima ta cea bună,
Nu-ți vor putea fura nici bucuria
De-a ajuta, de-a acorda o mȃnă.

Nu-ți vor fura iubirea și credința,
Cum toate trec, vor trece-n lume toate...
Nu-ți vor fura puterea, biruința
De a trăi frumos, cu demnitate!


12. revoluția care va avea loc - Macovei Costel - 198,8 puncte

sunt temeri că voi câștiga pariul cu parlamentul cuvintelor
adunând destule cuvinte pentru o nouă revoluție
și mai ales pregătind scânteia

juriul plătit se așează confortabil în loje
trecând în revistă combatanții
pluton după platoon

cuvintele mele în simplitatea lor
au pierdut bătălie după bătălie
retrăgându-se în devălmășie cu rime căzute la datorie

dar totuși, speranța renaște și cu un ultim suflu
strigă la unison: de noi nu se trece
aruncându-se mai degrabă în brațele morții decât să se predea

poate că și această revoluție va fi furată
călcându-se în picioare demnitatea celor căzuți
dar cine știe... poate că totuși se va schimba ceva...

altfel... o nouă eră întunecată
se va ospăta cu moartea cuvintelor noastre
alungate din case sau azvârlite în beciurile uitării


14. Elegie de vară - Vasilica Ilie - 198,1 puncte

Vara asta este atât de secetoasă
încât mi-a sorbit și ultima picătură din izvorul creației:
nu pot să mă adun, foaia din fața mea e tot velină,
iar ochii îmi obosesc de-atâta uscăciune: uneori, cad în transă...

Plutesc exact ca un fluture pe lampă,
bezmetic, în căutatea unei flori.
În loc de viață simt pustiul din mine
și la colțuri de stradă văd cadavre vii:
oameni costelivi bâjbâind în unda morții.

Noaptea îmi cântă o cucuvea la fereastră și mă întreb:
cât timp va mai avea glas, eu, urechi s-o aud?
Și cât timp plămânii mei neatinși de boală, o să mai inspire
aerul umed al morții, din cadavrele vii?

Dimineața aștept răsăritul ca pe o speranță,
să se oglindească în bobul de rouă.
Dar, în lipsa spectacolului de pe iarbă sau flori,
văd doar pământul secătuit de vlagă,
prin crăpăturile căruia viperele se desfată.

O, și cum o șoaptă mierosă de moarte îmi tot dă târcoale,
ademenindu-mă într-un joc nebunesc, al pieirii!
Însă eul din mine pe care îl simt cu sete de viață
o înnăbușă, răspunzându-i sec, ca un ecou:
„piei vară secetoasă și înșelătoare, să nu mai vii în veci!”



20. Odisee himerică - Bianca Ioniță - 197,9 puncte

O iute cadență în pieptu-mi sfărâmă -
Cu ropot de ceas aiurit – amorțeli
Se iscă înalt catedrale de spumă
Cu timpul prelins pe spoieli.
Alerg după dalte prin aștri, statuie,
Să-mi scot soclul vechi de vis împietrit.
Măsor în cuvinte-lumină ce nu e
Acolo deja am trăit.


19. inima cuib pe pământ - Ioan Postolache Doljești – 196,4 puncte


îmi spuneai că viața noastră-i câmpie
noi spice-nflorite în vălurirea aerului cald
că ciocârlia cu trilu-i înalt
e iubirea
mă trezesc cu imaginea asta sub pleoape
și-o vreme mai țin ochii închiși să nu se destrame
aș vrea să fii lângă mine
inima mi-i cuib pe pământ
vino și fă ciocârlia să zboare
mi-i dor de amețitoarea-i rotire
deschid ochii
fereastra deschid
privesc mohorâții mamuți de beton ce-mi împiedică zarea
de unde să vii de unde te-aștept
chemând pădurea munții și marea
martorii noștri la nunta din gând
unde ești
poate fățarnic sfios
ceri unei credule să-i atingi hulubii albi și pufoși
amețită toată s-o faci maree
din fecioară femeie cum m-ai făcut...

e noapte super lună și nefiresc de cald
dar simt că vin răcorile toamnei iubite
struguri copți sânii mei te așteaptă-n alint
să le muști boabele blând
înfiorată să cred că pântecul mamutului în care sunt
e câmpie...



43. Amerizare - Ion Marieta Alina - 191,1 puncte

Când sunt copil,
viața mea începe de sus,
de la etajul șapte,
asta ca să se știe.
Și zbor peste unități militare,
și garaje, pe lângă centrale de cartier,
laminatoare cu turnuri.
Doar plopii imenși cu puf nesuferit
încetinesc avântul în brațe,
și prin natura primenită
îi văd pe oameni, mici.
Doar tresării...



46. Epurare creștinească - Paula Ștefana - 190,5 puncte


S-au crăpat pupilele urâcioșilor!
Două forme nude proiectează în umbră o entitate epuizată
Se mișcă prohibit în bătaia vântului,
În lanul florilor de soare.

Din epidermă s-au ales grăunțele de nisip bronzate
Dezlipite dintre riduri
Se prăvălesc în peticele baticului deznodat
Nici unul nu opune rezistență gravitației
Bulgării de pământ negru deschid porțile iadului
Hai să ne rugăm!
Semințele sinucigașe s-au parașutat din calatidii peste noi
Blestemate de furci că au belit ochii la păcat.
Firul de in din batista șifonată
Sigilând viețuitoare asfixiate sub încărcătura nelegiuirii
e complice!
Măcar ele de ne-ar ierta,
Zdrențele noastre jertfite în transpirație și țărână

Lacrimile s-au dezintegrat în paie,
Fluctuează în vaporul pocăinței
Poate mâine va ploua cu noi

Ne purificăm lepădați pe rug
Că ne-au pătruns în retină călugării!



31. sârmă ghimpată - Dragoș Lucica - 190,4 puncte

în orașul ca un cuptor
încins pietrele arse
cerșesc ploaia

înfierbântat asfaltul
sfârâie sub roțile
bolizilor grei

cu spaima unui copil
respir aerul plin
cu vapori de bitum
în cerul gurii
am gustul dulceag

îmi zboară prin suflet
un gând de demult
să părăsesc orașul acesta
de sârmă ghimpată

rătăcind în voie
pe drumul de țară
desculț să mă plimb
prin colțul știut
al grădinii de acasă

cu tălpile goale
înfășate în răcoarea
pământului .


18. gura lumii - Ion Cuzuioc - 189,7 puncte

divorțul lor nu i-a mirat pe nimeni
era și de așteptat
el mereu în deplasare
ea seară de seară pe la discoteci
iar când se întâlneau din certuri nu ieșeau
se acuzau unul pe altul de infidelitate
mai mult ea-i reproșa că alți bărbați câștigă mai mult
nici el nu rămânea dator cu răspunsul
ca s-o avertizeze că chiar și soțiile oligarhilor lucrează
mai pe scurt s-a ajuns până la stricarea tacâmurilor
și tăierea blănurilor și rochiilor cumpărate din banii lui
bijuteriile donate de prieteni și cunoscuți n-ai fost atinse
sub ritmurile muzicii lui Vivaldi ea a fost trasă de păr
iar el s-a ales c-un cucui de la mobilul aruncat drept în frunte
și cățelul care tremura de frică sub masă
tot a fost tras de coadă
imputându-i-se și lui că face pedichiură la același frizer
la bătăile vecinilor în țevile de apă ei nu mai reacționau
căci reglările de conturi luau amploare
când oboseau se așezau obosiți în fotolii
rostind cu jumătate de voce
că așa ceva mai mult nu se poate tolera
și el trebuie să-i dea ei socoteală de ce nu răspunde la telefon
iar ea să-i explice de ce merge la băi fără soț
și cine-i achită distracțiile?
după miezul nopții obosiți de ceartă mergeau la culcare
izolându-se unul de altul prin odăi diferite
nici dimineața nu se întâlneau cel puțin la bucătărie
căci fiecare-și avea drumul său
când au divorțat vecinii au răsuflat ușurat
ca după un cutremur slab de pământ
divorțul lor nu i-a mirat pe nimeni
ba chiar i-a și bucurat pe unii
mirarea cea mare este că ea a rămas gravidă
și de la cine se întreabă dacă el era mereu în deplasare
iar la discoteci din câte se cunoaște nu se concep copii
poate la băi unde merge cam des ?
imposibil căci și acolo fiecare se protejează la maximum
iar de la vecini mai că n-ai ce să ceri
căci din beții nu iese și soțiile demult i-au trecut la rebut
și colegii lui de lucru tot își frământă mințile
de la cine a rămas ea gravidă dacă el n-are nicio treabă cu asta
și prietenele ei tot sunt curioase să afle de la cine o fi ea gravidă?
întrebarea dată le-a făcut bătaie de cap tuturor cunoscuților
ca să nu mai vorbim de unele guri ale rudelor
și de ce-ar trebui ei să-și frământe mințile
ca să ghicească de la cine a rămas ea gravidă
dacă nici dânsa nu știe cine-i tatăl copilului
și cu cei vinovat copilul că nu se știe cine-i tatăl lui?
fătul însă știe cine-i tatăl lui
dar deocamdată nu poate dezvălui și acest mister
el crește și se dezvoltă în pântecul mămicăi
și se chicotește de curiozitatea celor din jur
ca într-o bună zi să vadă și el lumina zilei și să deschidă gura
…așteaptă tăticule



40. Iluzie - Oancea Sorin - 188,2 puncte


oriunde mintea joacă
feste, multe jocuri de cuvinte
se ascund sub luciul zării.

Tu acum vezi o navă
Poate fi orice și-un pom
Cuprinzându-te de slavă
În deșertul tău de om...

Nu părerea sau ademenirea
Te întreabă des pe tine.
Un beduin alb ca nemurirea
Bea din obraji pătați de vine.

Nu știe unde ai fost, uituc,
el era să moară de sete.

De aici pentru mine devii un pahar
însă ceilalți te văd cât o mare.

Ce nedreptate cronică e dreptul meu?
Da, mint zările. Cumpăr ciori moarte,
acele oseminte ale duhului morții
care devorează ultimele știri despre
dragoste și chin.
Le iau de la colțul blocului. Se cumpără
ca noutăți. Sunt unele roz, altele mai galbene.
Acum sunt la modă: pulpele verzi, aripile asfalt;
unora le plac penele prespălate, late cât o palmă.
E acolo un comerciant aprig,
a distrus multe cuiburi,
nu mai pot putrezi liniștite. Fac tablouri
Sunt scumpe, paharule,
nu ai atât fluviu în tine.

Să îți spun un secret
dar le uit și p-ale mele.

se ascund sub luciul zării
feste, jocuri de cuvinte
oriunde mintea joacă.



45. Amin - Cristi Tudor - 176,5 puncte

Da, ți-am uitat numărul de telefon.
însă îmi amintesc șoaptele de amor
mirosul gelului de duș
momentele când făceam duș împreună
cafeaua alături de tine dimineața
țigările fumate pe jumătate
privirele tale suspecte
când veneam după serviciu
și berile băute împreună
zâmbetul tău atotpretutindeni
și privirea din oglinda de baie.
Ah, da, demult e praf în apartament
nu mai ești cu mine
și ai acum un copil
însă niciodată amintirile plăcute
nu o să ucidă distanța dintre noi.

Printre zile
și amintiri
doar răgazuri
fie viața
cea mai grea
am acu altă iubită
și împărtășesc cu ea alte amintiri.
Amin


24. Ești doar un vis - Daniel Dobrică - 167,7 puncte

Ești doar un vis de neatins,
Atât de sus și de departe,
Ești focul ce-n mine-a aprins,
Speranțe fără sens, deșarte

Ești visul meu frumos și bun,
Fior de dulce amăgire,
Din el Septembriile le-adun,
Pentru-o poveste de iubire

Cu valuri îmi sosesc din larg
În marea mea de vise-albastre,
Mesaje-n sticle ce se sparg,
De stânca inimilor noastre

Când tu nu ești, nu pot să fiu
Tu nori culegi, eu nori sădesc,
Ești visul meu... E prea târziu
Să-nvăț să nu te mai iubesc.




 photo NIA VOT_zpsiucwq4mg.jpg

.  | index



printe-mail

Vizionări: 14061


.Traduceri ale acestui text:


  Comentariile membrilor:









Nu sunt permise comentarii(texte) anonime!
Pentru a înscrie comentarii(texte)
trebuie să te înscrii și să te autentifici.
#



In aceasta etapa textele inscrise in concurs nu pot fi inca vizionate.
Asteptati inceperea votarii!


 
shim Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. shim
shim
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!