Mihai Beniuc
(n. 20 Nov 1907)
"Mihai Beniuc (n. 20 noiembrie 1907, Sebiș, Arad - d. 24 iunie 1988) a fost un poet, prozator și psiholog român. Este fiul lui Athanasie Beniuc și"
Mărul de lângă drum
Sunt măr de langă drum și fără gard. La mine-n ramuri poame roșii ard. Drumețule, să iei fără sfială, Că n-ai sa dai la nimeni socoteală. Iar
Ultima scrisoare
Sfarsitul a venit fara de veste... Esti fericita?...Vad ca porti inel!... Am inteles...Voi trage dunga peste nadejdea inutila...Fa la fel!... Nu,
Ana Kelemen
Þii minte, Ana Kelemen, Vara aceea albă, caldă Când ne duceam noi doi la scaldă, Þii minte, Ana Kelemen? Þii minte, Ana Kelemen, Cum rătăceam
Versuri de toamna tarzie
Mahnirile se lasa pe sufletul meu iar Ca negura de toamna pe campul solitar. Grabit s-aduna stoluri si pleaca undeva. Ma doare vara stinsa si
Studiu
Te zugrăvesc în gînd, cînd ești departe, Să mă conving de-ți știu de-a rost făptura; Dar mi-e desenul șters și palid foarte, Nu-s ochii tăi, nici
Calul Troian
Eu te-am primit in trupu-mi,cu alai, Mai timpule,falos ca-mbatranesc, Stiind ca-mi dai si mai uitand ca-mi iai Din mandrul meu tezaur
Cu Dumnezeu la cot
Când voi izbi o dată eu cu barda, Această stâncă are să se crape Și va țâșni din ea șuvoi de ape! Băieți, aceasta este arta! Nu mai umblați
Steaua roșie
Se ciocnesc nebuloase, Sisteme solare, stelare. Aștri se sting și devin materie moartă Ori învie apoi ca o Supernova. Atomii
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci, Veți avea cămin și alte cele Dar așa frumoasă ca atunci Cînd erai stăpîna vieții mele Nu vei fi tu
Cu fruntea razimata-n cer
Cu fruntea razimata-n cer Si framantand cu pasii lutul Tarasc in urma mea trecutul Spre-un viitor greu de mister. De neguri, nu disting
Suspinele de alda data canta...
Ne-a-nmugurit iubirea-n noi iubiri Precum samanta-n parc de trandafiri- Ni-i dragostea mai multa,mai bogata, Mai plina de lumini ca alta
Prea târziu
Noi ne iubim de mult, și fără ură, Chiar de scăpăram vreo vorbă rea din gură; Nu ne-am făcut mult bine, nici mult rău, Și totuși parcă ne
E slobod să mai cânt...?
Am coborât din munți și bolovani, Legendele lui Horia-mi curg în sânge, În doina mea Ardealul plânge Și cer dreptate două mii de ani. Eu sunt
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci, Veți avea cămin și alte cele Dar așa frumoasă ca atunci Cînd erai stăpîna vieții mele Nu vei fi tu
Studiu
Te zugrăvesc în gînd, cînd ești departe, Să mă conving de-ți știu de-a rost făptura; Dar mi-e desenul șters și palid foarte, Nu-s ochii tăi, nici
Nu mă vei uita
Te măriți, și știu, vei naște prunci, Veți avea cămin și alte cele Dar așa frumoasă ca atunci Cînd erai stăpîna vieții mele Nu vei fi tu
