Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Nichita Stănescu
Nichita StănescuPoezii (737 texte)

În dulcele stil clasic

Dintr-un bolovan coboară pasul tău de domnișoară. Dintr-o frunză verde, pală pasul tău de domnișoară. Dintr-o înserare-n seară pasul tău de

Nichita Stănescu

Lecția despre cub

Se ia o bucată de piatră se ciopleste cu o daltă de sânge, se lustruieste cu ochiul lui Homer, se răzuieste cu raze până cubul iese

Nichita Stănescu

Leoaică tânără, iubirea

Leoaică tânără, iubirea mi-a sărit în față. Mă pândise-n încordare mai demult. Colții albi mi i-a înfipt în față, m-a mușcat, leoaica, azi, de

Nichita Stănescu

Adolescenti pe mare

Aceasta mare e acoperita de adolescenti care invata mersul pe valuri, in picioare, mai rezemandu-se cu bratul, de curenti, mai sprijinindu-se de-o

Nichita Stănescu

Cea mai scumpă de pe lume

Spune-mi care mamă-anume cea mai scumpă e pe lume? Puii toți au zis de păsări, zarzării au zis de zarzări, peștișorii de peștoaică, ursuleții de

Nichita Stănescu

Pușca

Pusca este alcatuita din trei parti: partea de sus, partea de mijloc, si partea de sus. Partea de sus este compusa din: partea de sus a partii

Nichita Stănescu

Emoție de toamnă

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori, că or să-mi

Nichita Stănescu

Lauda omului

Din punctul de vedere-al copacilor, soarele-i o dungă de căldură, oamenii - o emoție copleșitoare... Ei sunt niște fructe plimbătoare ale

Nichita Stănescu

Cântec

E o intamplare a fiintei mele: si-atunci, fericirea dinlauntrul meu e mai puternica decat mine, decat oasele mele, pe care mi le scrasnesti

Nichita Stănescu

Frunză verde de albastru

Și-am zis verde de albastru, mă doare un cal măiastru, și-am zis pară de un măr, minciună de adevăr, și-am zis pasăre de pește, descleștare de

Nichita Stănescu

Lecția despre cerc

Se desenează pe nisip un cerc după care se taie in două, cu acelasi băt de alun se taie in două. După aceea se cade in genunchi, după aceea se

Nichita Stănescu

Evocare

Ea era frumoasă ca umbra unei idei, -- a piele de copil mirosea spinarea ei, a piatră proaspăt spartă a strigăt dintr-o limbă moartă. Ea nu

Nichita Stănescu

Vara

de Nichita Stănescu

Deși este încă seară simt că mâine vine vara cu lungi gene de mărar și cu ochii de muștar, cu obrajii de caisă unduindă a narcisă. Ca o

Nichita Stănescu

A cincea elegie

N-am fost supărat niciodată pe mere că sunt mere, pe frunze că sunt frunze, pe umbră că e umbră, pe păsări că sunt păsări. Dar merele,

Nichita Stănescu

Alta matematica

Noi stim ca unu ori unu fac unu, dar un inorog ori o para nu stim cât face. Stim ca cinci fără patru fac unu, dar un nor fără o corabie nu stim

Nichita Stănescu

Adolescenta

ADOLESCENTA Tu esti cîntecul meu de izbînda. Peste noapte cînd te înfatisezi în firele ploii, intru surîzînd sub cupolele tale de

Nichita Stănescu

Sărutul

Vederea lumii se-ndumbrea, cand noi ne sarutam in piete si in scuaruri Un aer mat ne-nfasura, si nimeni nu ne-a lovit vreodata cu privirea.

Nichita Stănescu

Lecția de citire

Scriere este totul. Peștele e literă în alfabetul mării. O frază sunt păsările-n zbor. Totul e scriere. Totul este de citit. Piatra poate fi

Nichita Stănescu

Părându-mi rău de adolescență

Era o dungă albă pe atunci răvășităîn pieziș dinspre arbori spre trotuare. Noi treceam alunecând pașii noștri atingând clipele

Nichita Stănescu

Până târziu, așteptând o fată

din vol. Sensul iubirii - 1960 -

Apa bate-n steampuri malurile nopții, rispind ovale fumurii și reci. N-o mai cerc cu palma, nu mai trag cu sorții: noaptea-I fără lună, sa te văd

Nichita Stănescu

Dezîmblânzirea

De mult negru ma albisem De mult soare ma-nnoptasem De mult viu ma mult murisem Din visare ma aflasem. Vino tu, cu tine toata Ca sa-ntruchipam o

Nichita Stănescu

Enghidu

\"A murit Enghidu, prietenul meu care ucise lei cu mine.\" ( din poemul Ghilgames ) I Priveste-ti mainile si bucura-te, caci ele sunt

Nichita Stănescu

Lecția de zbor

Mai întâi îți strângi umerii, mai apoi te înalți pe vârful picioarelor, închizi ochii refuzi auzul. Îți spui în sine: acum voi zbura. Apoi

Nichita Stănescu

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a țâșnit din tâmple. De umbre, umerii îmi șiroiesc, tăcut, prea bine mi-e și nu mă mai pot rumpe de aerul rotund ce

Nichita Stănescu
24 din 750 poezii incarcate